La cât e stingerea?

Oradea încearcă de câţiva ani să-şi dezvolte dimensiunea turistică. Şi nu e rău, pentru că e mai simplu să te lauzi cu palatele ridicate de înaintaşi sau să îndeşi chiftele în burdihanele pofticioase ale turiştilor decât să concurezi, ca mână de lucru ieftină, cu chinezii sau indienii.

Sigur că mulţi vin în urbea noastră însetaţi de cultura pe care o pot sorbi din vechiul burg Secession. Sunt însă destui la fel de însetaţi şi de berea rece, ieftină şi abundentă. Nu trebuie să ne mire. Hoardele de turişti, după ce se culturalizează ziua la greu, abia aşteaptă să deguste şi arta culinară.

De aceea mă miră să văd că Primăria nu se poate dezbăra de apucăturile cazone şi trimite terasele din centru la culcare la ora 23. Cine umblă prin oraşele turistice e uluit de mizeria ce se strânge pe seară, precum şi de aglomeraţia, zgomotul şi nebunia care poate dura până spre zori. În astfel de localităţi viaţa băştinaşilor nu e deloc uşoară, dar nimeni n-a reuşit încă să împace capra turiştilor cu varza localnicilor. Se face curăţenie, iar a doua zi totul se reia de la capăt.

Vrem un oraş liniştit, patriarhal, în care să fim vizitaţi, o dată pe an, doar de susţinătorii Coaliţiei pentru Familie, care consumă o ladă de suc şi câteva cutii de eclere? Sau ne asumăm să fim o destinaţie gen "oraşul care nu doarme niciodată"? Vom munci în trei schimburi, dar şi banii vor veni 24 de ore pe zi. Iar Primăria trebuie să priceapă că banii mulţi nu vin din amenzile aplicate birtaşilor, ci din impozitul pe banii acestora.