Între Oradea Mare și Bucureștiul mi(ti)c

Este șocant să afli că Bucureștiul, care e de zece ori mai mare ca Oradea, are pe anul acesta un buget de investiții de două ori mai mic. Suntem noi geniali sau bucureștenii sunt praf și pulbere?

Ochelarii dați gratis, excursiile pentru pensionari în Grecia și la Sfânta Parascheva, inseminările artificiale, biciclete pentru tineri, concertele cu duiumul și decorațiunile de Paște și de Crăciun, tot acest dezmăț s-a sfârșit și acum urmează mahmureala.

Orădenii se plâng, pe bună dreptate, când se compară cu Bucureștiul, de impozitele și taxele mai mari și de prețurile crescute la utilități, uitând că nimic nu e gratis.

Ne-am plâns că avem cea mai mică subvenție la gigacalorie, pe când în București e uriașă. Numai că noi am avut căldură, iar ei s-au încălzit la aragaz și s-au spălat la ibric. Biletele OTL sunt mai scumpe, dar circulăm cu tramvaie moderne și autobuze hibrid aduse pe banii UE, în vreme ce bucureștenii au luat din bugetul propriu autobuze noi turcești, gata defecte.

Orădenii plătesc 500% impozit dacă nu-și renovează casele, iar în Capitală îți cad clădirile-n cap. Parcările noastre sunt scumpe, dar există, pe când în primul oraș al țării îți aperi locul prin noroaie, cu parul. Ne enervează că Centura e strangulată din cauza construirii unui nou pasaj, dar ce n-ar da bucureștenii să aibă ce strangula, în afară de fosta primăriță. La noi s-au demolat spații insalubre pentru a face coridoare verzi, în schimb în București clădirile noi răsar în locul parcurilor.

Nici la noi nu curge lapte și miere, dar nu te poți dezvolta dacă nu faci investiții. Și nu poți face investiții fără sacrificii. Până la urmă, alegi în ce fel de oraș vrei să trăiești: într-o junglă, în care cel slab este sortit pieirii, sau într-un loc confortabil pentru toți locuitorii urbei.