În război cu cancerul: La Centrul Oncologic din Oradea, aparatura şi medicii sunt suprasolicitaţi

Nu puţini sunt orădenii care, trecând pe lângă Centrul Oncologic, zic în gând un "Doamne fereşte". Şi nu-i de mirare: în România mor zilnic de cancer 130 de oameni, iar o familie din patru e afectată prin faptul că un membru a fost diagnosticat la un moment dat cu boala considerată, încă, necruţătoare.  

BIHOREANUL a făcut o incursiune între bolnavii de cancer şi cei care încearcă să-i vindece, cu instrumente şi medicamente noi, dar depăşiţi numericeşte şi dezarmaţi de faptul că aparatura, insuficientă şi ea, se defectează din acelaşi motiv, al suprasolicitării. O "vizită" utilă şi pentru a înţelege că boala poate fi totuşi învinsă dacă e descoperită la timp...

Cu pieptul sfârtecat

O dimineaţă de noiembrie, puţin după ora 10. Din clădirea Centrului Oncologic iese o femeie, ţinându-se de braţele soţului. Pielea pământie îi taie pomeţii, iar ca să ascundă căderea părului poartă o căciulă tricotată. Iuliana este una dintre cei peste 20.000 bihoreni diagnosticaţi cu cancer, ba chiar face parte dintre cei 2.000 nou descoperiţi anual. Are 46 ani, iar în septembrie a încasat şocul: cancer la sân, stadiul III. Avansat, spun medicii, terminal, zic catastrofiştii, pentru că în tot corpul se pot răspândi metastaze.

Pe 18 octombrie a fost operată la Spitalul Judeţean, pentru extirparea tumorii. Miercurea trecută s-a trezit cu noaptea-n cap, a dat 120 lei unui consătean din Viişoara ca s-o aducă cu maşina la o injecţie cu inhibitori hormonali. A făcut deja 10 şedinţe de chimioterapie cu citostatice şi urmează radioterapia, dar deocamdată acceleratorul de particule e în revizie. "Doctorii mi-au spus că din 3 ianuarie o să fac şi razele, 25 de şedinţe", zice ea. Între timp, primeşte medicamente gratuite şi toată atenţia medicilor. "Peste aşteptări", ţine să sublinieze.

La 21 de ani, sora sa a fost descoperită cu noduli la gât şi operată, urmând apoi un tratament care s-a dovedit eficient. Trăieşte şi acum, are 51 de ani. "Pentru mine-i greu...", oftează Iuliana, fără să-şi termine gândul. Dar se înţelege: dacă un medic o vedea mai devreme poate că boala nu i-ar  fi fost depistată într-un stadiu înaintat.

Judeţ "blestemat"

Că Bihorul e "fruntaş" la îmbolnăvirile oncologice nu-i un secret. În statisticile naţionale este ba pe locul II, după Bucureşti, ba pe III. "Afecţiunile oncologice sunt principala cauză de morbiditate şi mortalitate după cele cardiace. Incidenţa de cancer este de 1 la 4 persoane", spune doctoriţa Simona Mihuţiu, care a condus ani întregi Oncologia orădeană. Medicii acuză abuzul de grăsimi, fumatul, excesul de alcool şi sedentarismul. Bolnavii nu-i contrazic, dar dau vina mai mult pe moştenirea genetică.

Dacă până acum cinci ani pacienţii ajungeau la Staţionarul II al Spitalului Judeţean într-o bolniţă cu pereţi coşcoviţi şi paturi ruginite, din 2013 situaţia s-a îmbunătăţit radical. Dr. Simona Mihuţiu, dr. Gheorghe Carp, fost manager al Spitalului Municipal, în prezent la Judeţean, primarul Ilie Bolojan şi cei doi foşti miniştri ai Sănătăţii bihoreni, Cseke Attila şi dr. Ritli Ladislau, sunt cei cărora li se datorează o adevărată revoluţie: pe 2 decembrie 2012 la Oradea era inaugurat cel mai modern Centru Oncologic din sistemul sanitar de stat românesc.

Costase 24,45 milioane lei, sumă ce includea şi aparatură de 11,96 milioane lei. Bani, însă, s-au găsit pentru un singur accelerator de particule, aparat de înaltă precizie care, spre deosebire de cobaltoterapie, ţinteşte tumorile cu precizie de microni, evitând iradierea ţesuturilor sănătoase.

Din ianuarie 2013, Centrul funcţionează la capacitate maximă, ba chiar şi peste: la primul etaj sunt 35 de paturi ocupate permanent de bolnavi internaţi pentru radioterapie, iar la al doilea tot atâţia pentru chimioterapie. Condiţiile hoteliere sunt, spun pacienţii, de "patru stele", iar saloanele au chiar şi televizoare. Pentru cei cu cancere la prostată şi de col uterin există şi un aparat de brahiterapie, iar într-un ambulatoriu cu 20 de fotolii-pat pacienţii din spitalizarea de zi, în stadii mai uşoare, primesc perfuzii cu citostatice.

"Ne furăm căciula"

În ciuda progresului, sunt medici care consideră că nu e destul. Vina, spune dr. Silviu Corbu (foto), o împart bolnavii şi "sistemul" deopotrivă. "Din lipsă de educaţie, accesibilitatea la tratamente scade, chiar dacă terapiile devin tot mai performante. Oamenii se prezintă la medic târziu, fapt care, asociat cu calitatea biologică în scădere, nu permite în majoritatea cazurilor tratamente cu intenţie curativă", afirmă specialistul.

Potrivit acestuia, "60%-70% dintre bolnavi sunt descoperiţi în stadiile III şi IV, iar 20% ajung la tratament abia în ultima lună de viaţă". Altfel spus, vieţile a jumătate din pacienţi pot fi prelungite cel mult cu 2-3 ani, iar o cincime ajung la oncolog când nu mai au nicio şansă, şi tot ce poate face medicul e să le ofere paliaţie, potolindu-le durerile.

"O femeie care îşi palpează sânii şi descoperă noduli ar trebui să se prezinte imediat la un specialist, care o poate diagnostica în stadiu incipient", spune dr. Corbu. Ceea ce, însă, nu se întâmplă. O confirmă şi Direcţia de Sănătate Publică: deşi derulează un screening gratuit pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin, doar 808 femei au ajuns anul acesta la testarea Babeş-Papanicolau.

Situaţia e agravată de faptul că bolnavii diagnosticaţi tardiv "ajung în locuri unde nu mai pot fi ajutaţi, la Terapie Intensivă, unde costurile de spitalizare sunt de trei ori mai mari decât la Oncologie şi de cinci ori mai mari decât la paliaţie". Concluzia? "Ne furăm singuri căciula: bolnavii mor pe capete la Terapie Intensivă, sistemul aruncă pur şi simplu banii pe geam", spune dr. Corbu. Soluţiile ar fi ca oamenii să facă periodic controale, iar bolnavii diagnosticaţi să fie ghidaţi de "asistenţi-navigatori", care să le explice tot ce au de făcut.

Drumul bolnavului

Adevărul e că puţini ştiu ce trebuie să facă. Dr. Szabo Edina (foto) descrie "traseul pacientului" pe înţelesul tuturor: când un om are suspiciunea unei afecţiuni oncologice (îi apar noduli, pierde în greutate, oboseşte repede), primul drum ar trebui să fie la medicul de familie, care să-l îndrume la specialistul de organ (ginecolog, ORL-ist, neurolog). După examinarea clinică (vizualizare, palpare), imagistică (CT, RMN), endoscopică sau bronhoscopică, acesta pune un diagnostic prezumtiv, iar dacă e cazul face şi biopsii, care sunt analizate în laborator. Dacă histopatologul confirmă o tumoare, pacientul e îndrumat la oncolog, care decide ordinea tratamentelor: chirurgical (pentru extirpare), radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie. Toate investigaţiile şi tratamentele sunt asigurate performant în Oradea, spune dr. Szabo, aşa că în mod normal nimeni n-ar trebui să mai ia, ca odinioară, "trenul de Cluj".

Dacă afecţiunea e incipientă, bolnavii intră în spitalizare de zi, fiind programaţi pe zile şi ore la radioterapie şi/sau chimioterapie în ambulatoriu, iar în caz contrar sunt internaţi. Pe toată durata tratamentului, medicii le fac bilanţuri pentru urmărirea răspunsului la terapii şi a evoluţiei bolii.

Investigaţii 100%

Dr. Elena Moldoveau (foto), managerul Spitalului Municipal, afirmă că numărul şi calitatea diagnosticării, ca şi urmărirea eficienţei tratamentelor, cresc de la an la an. "În 2013, pacienţii Centrului au beneficiat de 259.696 investigaţii imagistice, în 2014 de 285.906 investigaţii, în 2015 de 318.325 investigaţii, iar în primele 9 luni din 2016 de 295.398. Nu a existat nici măcar un pacient care să fi avut nevoie de o investigaţie şi să nu fi beneficiat de ea", spune medicul.

Datele CAS Bihor sunt şi ele elocvente: dacă în 2014 Municipalul primea 11,266 milioane lei pentru chimioterapie, în 2016 fondurile au depăşit 11,011 milioane lei doar în primele 9 luni, iar dacă anul trecut pentru radioterapie avea 1,617 milioane lei, în primele trei trimestre din 2016 suma a crescut spectaculos, la 4,286 milioane lei.

Medicaţie pentru toţi

Coordonatorul judeţean al Programului Naţional de Oncologie, dr. Berezcki Szilard (foto), afirmă că şi medicaţia e asigurată tuturor bolnavilor. "La nivel naţional, spitalele achiziţionează medicamente în baza unei liste aprobate de Minister şi CNAS. Centrul Oncologic nu duce lipsă de niciunul din aceste medicamente".

Pe lângă cele din program, bolnavii pot beneficia şi de citostatice scumpe, printr-o procedură, specială, ce presupune recomandarea medicilor şi aprobarea unei comisii a CNAS. "Avem pacienţi pentru care se cumpără astfel de citostatice chiar şi de 30.000 lei pe lună". Cel mai îmbucurător, din perspectiva specialistului, este însă că programul a ajuns să includă citostatice noi pentru toţi pacienţii, la scurt timp după apariţia lor. "Anul acesta au fost incluse 15 citostatice noi în Programul Naţional", explică dr. Bereczki.

Picaţi la datorie

Şi, totuşi, nu toţi beneficiază la timp de toate tratamentele. Prima cauză e numărul mare al bolnavilor şi numărul mic al medicilor. "Centrul are 11 medici, 4 la radioterapie şi 7 la chimioterapie, dar lucrează doar 9. Un coleg a plecat în Franţa pentru un an, o colegă e în concediu de maternitate", spune dr. Silviu Corbu.

Deşi teoretic un medic ar trebui să se ocupe de 8 pacienţi pe zi, respectiv de 4 în ambulatoriu, norma este mult depăşită. "Astăzi (n.r. - luni, 17 octombrie) am avut 30 de pacienţi. Pe 15 octombrie, vineri, ziua cea mai lejeră, am avut 22. În total, în 2014 am avut 6.000 de pacienţi. Din cauza suprasolicitării, o colegă a făcut infarct, iar o infirmieră a murit după un infarct suferit chiar la muncă", spune dr. Corbu.

Managerul spitalului confirmă: "Oncologia este o specialitate unică în judeţ (n.r. – spitalele din teritoriu nu au oncologi), deci trebuie să ne ocupăm de toţi bolnavii din judeţ, plus din Sălaj, Satu Mare, Maramureş. Am scos două posturi la concurs în decembrie", spune dr. Moldoveanu.

Situaţia asistentelor e similară: sunt uzate de volumul mare de lucru şi nu rezistă mult. "Fug de Oncologie ca de dracu’. Pe spitalizarea de zi, în doi ani s-au schimbat zece. Una singură are o vechime de 40 ani, dar nu se mută doar pentru că mai are puţin până la pensie", zice dr. Corbu.

Defecţiuni şi aşteptări

Celălalt motiv pentru care nu toţi pacienţii ajung în timp util la radioterapie e că acceleratorul nu mai face faţă. Deşi vechi de numai 4 ani, se defectează tot mai des. Aparatul e proiectat pentru o utilizare optimă de până la 40 pacienţi pe zi, dar e folosit chiar şi pentru peste 80. Medicii, fizicienii, tehnicienii şi asistentele lucrează în ture, ca la fabrică, de dimineaţa până seara.

Oficial, în 2013 aparatul a stat în depanare 13 zile, în 2014 - 31 zile, iar în 2015 - 70 zile. "Avem contract de mentenanţă şi full-service cu o firmă specializată, fixând timpi foarte scurţi pentru remedierea defecţiunilor, cu penalităţi usturătoare în caz că ar fi depăşiţi", spune dr. Moldoveanu. Totuşi, pe listele de aşteptare se adună până la 180 de persoane, iar perioadele de aşteptare ajung la 3-4 săptămâni.

Rezonabil comparativ, de pildă, cu situaţia de la Fundeni, unde funcţionează cel mai mare Institut Oncologic din ţară, cu trei acceleratoare, şi unde pacienţii îşi aşteaptă rândul cu lunile. Dar asta nu-i ajută cu nimic pe bolnavii din Bihor...

VOR "DUBLURĂ"
Trebuie un al doilea accelerator

Conştienţi de amploarea fenomenului, oficialii locali au decis de la început ridicarea Centrului Oncologic nu pe trei niveluri, cum era proiectul iniţial, ci cu încă două etaje, ce vor fi date în folosinţă anul viitor, pentru extinderea radioterapiei şi pentru o secţie de hematologie, şi au amenajat două buncăre, pentru a dota Centrul cu două acceleratoare. Din 2013, pe baza unor documentaţii de sute de pagini, spitalul cere în fiecare an sprijinul Ministerului pentru achiziţionarea celui de-al doilea aparat. Ultima solicitare datează din martie 2016 şi vizează un accelerator de 4,95 milioane euro fără TVA, mult peste cel existent, cumpărat cu mai puţin de jumătate din această sumă. Cum Ministerul n-a dat răspuns pozitiv, speranţa oncologilor orădeni stă în proiectul prin care Consiliul Judeţean şi Primăria vor să obţină fonduri transfrontaliere în acest scop, dar în cel mai fericit caz vor mai trece câţiva ani până la instalarea celui de-al doilea aparat.