Genocidul cultural

Până să ajungă Vioara Bara şefa Uniunii Artiştilor Plastici puţini ştiau cine conduce instituţia, iar foarte mulţi habar nu aveau dacă Uniunea chiar era condusă. Vioara, pe lângă că este un artist talentat şi de succes, e şi o fiinţă tenace. S-a dus pe capul şefilor de la Judeţ şi Primărie pentru a mişca lucrurile. Şi nu s-a limitat doar la problemele administrative. A organizat expoziţii remarcabile, Cetatea fiind martora unor evenimente cum nu au mai fost de multă vreme.

Acum a răbufnit, zic eu pe bună dreptate, reclamând că Oradea nu are o galerie unde să poată fi expuse lucrările de mari dimensiuni. Sigur că vorbele au fost tari - nu cred că e vorba de genocid cultural la Oradea pentru că încă pictorii sunt în viaţă, muzicienii şi ei respiră, familiştii, ca orice buni scriitori, sunt pe la Familia lor... Într-adevăr, nu e uşor de ei, dar pentru cine e uşor în vremurile acestea?

Şi eu plâng după minunata galerie de la Mercur pentru că, oricât spaţiu expoziţional le-ai pune maeştrilor prin Cetate, contează şi vadul ce-l poţi oferi. Ehei, dacă ar fi Vioara măcar o zi primar, ar cumpăra Galeria Mercur în secunda doi. Şi cred că toată lumea e de acord că e mai important să ai pe Corso un loc pentru artă decât un magazin de pantofi aduşi din China.

Şi mai e un subiect sensibil ce îngreunează activitatea Uniunii. Nu văd de ce ar trebui jupuiţi artiştii cu nişte chirii prohibitive pentru amărâtul acela de spaţiu expoziţional de pe strada Republicii. Înţeleg tactica Primăriei de a scăpa de fel de fel de ONG-uri care de ani buni mimează cultura, statică şi în mişcare, care an de an se duc cu mâna întinsă la stăpânire în căutare de stipendii. Dar UAP este o instituţie care adună cei mai importanţi membrii ai breslei, care şi-a demonstrat valoarea, utilitatea şi implicarea în viaţa oraşului.

După ce problema a fost lansată în spaţiul public, e timpul negocierilor. Bugetul municipiului nu va fi dezechilibrat iremediabil dacă galeria de artă dă mai puţini bani Primăriei, pentru că nu-i normal să tratezi un spaţiu cultural ca un magazin care vinde cannabis. Apoi, ar trebui să pornim în găsirea unei galerii care să pună în valoare talentele locale, căci - s-a dovedit practic - Sinagoga Sion are limitele ei impuse de faptul că totuşi e un locaş de cult.

Aşa că, dragă Vioara, lasă genocidul deoparte, identifică un spaţiu potrivit pentru expoziţie şi poate că se va găsi o soluţie convenabilă, chiar dacă nu imediat, şi pentru creatori şi pentru privitori!