Exportatorul de prestigiu: Un cercetător al Universităţii din Oradea, printre fizicienii consacraţi ai lumii

Specializat în cercetare de aproape două decenii, fizicianul orădean Cătălin Paşcu Moca are numeroase uşi deschise în străinătate. Colaborator al unor universităţi din SUA, Franţa şi Ungaria, a ales totuşi să rămână acasă, chiar dacă aici a trebuit mereu să-şi caute singur finanţarea necesară.

Nu se plânge, ci se străduie să fie mereu mai bun. Aşa a reuşit să publice, alături de alţi cercetători străini, un articol în prestigioasa revistă academică Nature Physics, din ai cărei autori sunt selectaţi laureaţii Nobel. Ocazie cu care a dus în lume şi numele Universităţii din Oradea...

Iarba verde de acasă

La 41 de ani, Paşcu Moca are un CV impresionant. După ce a absolvit în 1995 Facultatea de Fizică a Universităţii clujene Babeş-Bolyai, s-a angajat profesor şi cercetător la Universitatea din Oradea. Între timp, şi-a luat doctoratul - tot la Cluj - şi s-a perfecţionat în SUA, la Laboratorul Naţional Argonne (Illinois), Universitatea Clemson (Carolina de Sud) şi Universitatea Notre Dame (Indiana), specialităţile sale fiind fizica materiei condensate şi fizica sistemelor de dimensiuni mezoscopice. După fiecare stagiu, Paşcu s-a întors acasă, şi tot Oradea a ales-o chiar şi când i s-a oferit un post de profesor la UBB, în Cluj. "Aici e acasă", motivează el cu simplitate.

În 2003 a făcut un studiu post-doctoral la Universitatea Tehnică din Budapesta, care a însemnat începutul unei colaborări serioase cu corespondentul Academiei din Ungaria Gergely Zaránd, iar din 2006 este cercetător asociat şi al acestei universităţi. Tot fără să renunţe la traiul în Oradea.

Colaborare transcontinentală

Graţie colaborărilor cu oameni de ştiinţă din lumea întreagă, în urmă cu doi ani Paşcu a ajuns să lucreze la proiectul care i-a adus, recent, o faimă la nivel mondial. Un grup de cercetători americani de la Stanford au făcut un experiment de fizică, au obţinut rezultatele, dar nu le-au înţeles, aşa că au apelat la europeni. Printre ei, şi orădeanul nostru.

Cercetarea vizează efectul Kondo şi este greu de priceput de neofiţi. "Am măsurat conductanţa unui sistem cu un singur electron cu libertate de mişcare şi de orbitare", încearcă să traducă Paşcu pe înţelesul tuturor. Pentru a putea face calculele necesare, orădeanul şi academicianul budapestan au creat un program de calcul, însă n-au avut la dispoziţie un calculator suficient de performant. Drept urmare, calculele propriu-zise au rulat vreme de un an pe un super-calculator din Polonia, al cercetătorului Ireneusz Weymann.

"Reprezint Oradea!"

Lucrarea rezultată a fost trimisă de cei nouă autori americani şi europeni, inclusiv fizicianul orădean, la revista academică Nature Physics, parte a trustului britanic Nature, care dă tonul în cercetarea ştiinţifică din întreaga lume şi e cea mai citată sursă bibliografică. Aici sunt publicate doar lucrările cu un conţinut nou şi fundamentat, "crema" cercetării ştiinţifice.
Anul acesta, în februarie, lucrarea a fost tipărită, iar Paşcu a completat astfel lista celor doi fizicieni români - ambii de la Institutul de Fizică Atomică din Măgurele - care au mai scris vreodată în Nature Physics. "Au mai scris şi alţi români, dar ca reprezentanţi ai unor universităţi din străinătate", explică Paşcu. Printre aceştia se numără şi un orădean emigrat în Marea Britanie, Sandu Popescu, primul din lume care, în 1997, a reuşit teleportarea unei particule de materie.

Paşcu a ţinut să se prezinte în Nature ca cercetător al Universităţii din Oradea, cum de altfel face peste tot. "La conferinţele internaţionale lumea mă întreabă unde e Oradea şi trebuie să le explic că suntem la 250 de kilometri de Budapesta, ca să înţeleagă", explică omul de ştiinţă. Tot acolo, vede şi cercetători care se simt inferiori doar pentru că sunt români. "Străinii nu sunt mai deştepţi, ci doar au mai multe fonduri şi o comunitate academică mai închegată, în timp ce mulţi cercetători de la noi se axează pe mărunţişuri".

Cercetător "lobby-ist"

Paşcu este determinat să reprezinte România şi Oradea, chiar dacă nu prea primeşte multe în schimb. Prin propriile proiecte de cercetare a dotat Departamentul de Fizică al Universităţii cu aparatură apropiată de cea necesară pentru continuarea cercetărilor şi tot pe cont propriu a ajuns să colaboreze cu un grup de colegi de la Harvard. Şi, chiar dacă lucrează doar cu străini, peste tot pe unde merge îşi laudă colegii orădeni. E adevărat, "pe cei despre care ştiu că merită", precizează el. Scopul? Toţi cercetătorii serioşi să prindă curaj şi să demonstreze că Universitatea orădeană are potenţial.

Paşcu ştie că ar fi avut şanse mai mari dacă rămânea în America ori chiar şi în Ungaria, dar nu îşi regretă deciziile: "Dacă te ţii de treabă, poţi ajunge departe şi de la Oradea". E convins, de asemenea, că generaţia sa poate schimba imaginea României în lumea cercetării, însă cu condiţia ca finanţările să nu scadă continuu, iar oamenii de ştiinţă să nu mai viseze doar la funcţii de conducere şi să nu fie blocaţi în birocraţie.

Articolul din Nature Physics nu-i aduce lui Paşcu niciun beneficiu concret, dar îi asigură vizibilitate în lumea cercetătorilor şi îl confirmă ca un fizician consacrat. Moral, asta îl obligă să ţină standardul ridicat şi să se ocupe doar de cercetări de nivel înalt. Lucru care, lui unul, îi convine...