Diabetul zaharat IV: complicaţile cronice ale acestei boli

Complicaţiile cronice ale diabetului sunt macroangiopatia, microangiopatia şi neuropatia diabetică.

Prin angiopatie diabetică se înţelege totalitatea alterărilor vasculare secundare tulburărilor metabolice produse de deficitul absolut sau relativ de insulină, cu accent pe vasele mici (microangiopatia) şi cele mari (macroangiopatia).

Frecvenţa acestor modificări este mare, microangiopatia apărând mai des la tineri, spre deosebire de macropatie care este depistată la adulţii trecuţi de 40 de ani (fiind în legătură şi cu ateroscleroza vaselor mari, întâlnită şi la nediabetici).

Macroangiopatia diabetică determină manifestări cardiace (cardiopatie ischemică şi hipertensiune arterială), manifestări ale circulaţiei periferice (arteriopatia diabetică şi gangrena) şi manifestări cerebrale (atacuri vasculare cerebrale).

Cardiopatia ischemică este mai frecventă la diabetici, la fel ca şi infarctul miocardic acut şi insuficienţa cardiacă.

Şi hipertensiunea arterială este mai frecventă la diabetici, unele medicamente antihipertensive fiind contraindicate (diureticele tiazidic şi unele betablocante).

Arteriopatia diabetică (macroangipatia periferică) este una dintre cele mai severe complicaţii cronice ale diabetului, fiind accentuată de obezitate, fumat şi creşterea grăsimilor din sânge; localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor inferioare, iar gangrena este ultimul stadiu de evoluţie a bolii care apare la circa 25% din cazuri, de obicei după vârsta de 60 de ani şi mai des la cei neglijaţi terapeutic.

Atacurile vasculare cerebrale sunt mai dese la diabetici, apărând în peste 10% din cazuri, fiind mai severe şi cu mortalitate mai ridicată (la peste 30% din cazuri, faţă de circa 15% la nediabetici). Despre profilaxia diabetului zaharat, în numărul viitor.

ATENŢIE!

Microangiopatia diabetică afectează cel mai frecvent vasele retiniene şi renale. Retinopatia diabetică apare şi la diabeticii tineri, afectând circa 10% din bolnavi în primii 10 ani de boală, dar după 15 ani creşte la 50%, iar după 25 de ani de evoluţie există la 90% din bolnavi.

Leziunile se evidenţiază prin consultul specializat oftalmologic. Retinopatia poate duce la orbire (diabeticii pot ajunge nevăzători de 10 ori mai des ca nediabeticii, diabetul fiind prima cauză de orbire apărută în cursul vieţii), glaucom (creşterea presiunii intraoculare) şi cataractă. Microangiopatia renală determină glomerulonefrite şi inecţii urinare care pot evolua spre pielonefrită cronică.

REŢINEŢI!

Neuropatia diabetică este una dintre cele mai frecvente complicaţii ale diabetului, interesând atât sistemul nervos somatic cât şi cel vegetativ, manifestările fiind foarte variate, doar 1-3% dintre bolnavi prezentând semne obiective, 10-30% având semne minore subiective şi 20-30% neavând nici un simptom.

Neuropatia diabetică popate fi periferică (mai ales la membrele inferioare, dar şi la cele superioare) şi viscerală (modificări pupilare ale ochiului, afectarea esofagului, stomacului şi intestinului subţire, modificări la nivelul vezicii urinare, impotenţă).