Muşcătura de şarpe

Se cunosc circa 3.500 de specii de şerpi, din care mai puţin de o zecime sunt specii veninoase. Şerpii veninoşi fac parte din 5 familii: Elapidae (cobra şi şarpele Krait din India, mamba şi şarpele coral care se întâlnesc peste tot pe glob, cu excepţia Europei), Viperidae (viperele adevărate, răspândite pe tot globul, în afară de continentul american), Hydrophidae (şerpii marini), Crotalidae (viperele cu gropiţe, din care fac parte şarpele cu clopoţei şi mocasinul de apă, răspândite în Asia şi America) şi Colubridae (şerpii de pe teritoriul african).

La noi, singurul şarpe veninos este vipera cu corn, a cărei muşcătură este gravă şi se recunoaşte după cele două urme lăsate de colţii şarpelui şi care la scurt timp sunt înconjurate de o coroană de mici vezicule. Muşcătura viperei este dureroasă, de la început fiind vie şi persistentă. La locul muşcăturii apare progresiv eritem (roşeaţă) şi edem, în cazurile uşoare nedepăşind după câteva ore o zonă cu diametrul de 3-15 cm, dar putând ajunge rapid, în cazurile grave, la 15-30 cm şi chiar mai mult (uneori se pot extinde până la rădăcina membrului afectat).

Manifestările generale sunt consecinţa toxicităţii veninului difuzat care produce tulburări ale procesului de coagulare şi determină acţiuni neurotoxice, exprimate prin greţuri, vărsături, ameţeli, scăderea tensiunii arteriale, iar după câteva ore apar zone de echimoze (vânătăi), sângerare a gingiilor şi nasului, vărsături cu sânge, sânge în urină, tulburări ale bătăilor inimii, comă şi deces.

ATENŢIE!

Viperele nu atacă omul decât dacă sunt provocate sau se calcă pe ele, din greşeală. Potrivit specialiştilor, în perioada lunilor iunie-august, viperele se reproduc şi sunt periculoase. Tratamentul corect şi rapid salvează accidentatul. Scopul este eliminarea cât mai rapidă şi completă a veninului din zona în care a pătruns, micşorarea vitezei de difuziune, inactivarea veninului existent în organism şi corectarea eventualelor tulburări generale.

Primul ajutor este esenţial, victima va fi calmată şi pusă în repaus, apoi se va monta un garou la câţiva centimetri deasupra locului muşcăturii, dacă este posibil din punct de vedere anatomic (cel mai frecvent sunt afectate membrele inferioare şi apoi cele superioare) astfel strâns încât să permită accesul unui deget sub garou fără dificultate, după care va fi urgent transportată la cel mai apropiat spital. Sucţiunea veninului, inciziile pentru evacuarea veninului şi aplicarea de gheaţă nu mai sunt recomandate, din cauza riscului de suprainfecţie şi ischemie.

REŢINEŢI!

Viperele se deosebesc de ceilalţi şerpi prin corpul scurt şi gros, cu o coadă care se termină brusc, pe spate au un desen în zigzag, iar pe cap prezintă un semn în forma literei V întors. Serul antiviperin este singurul tratament specific al muşcăturii de viperă. Tratamentul se efectuează numai în spital, după testarea sensibilităţii.

Este bine ca în zonele cu risc, localnicii şi excursioniştii să poarte cizme înalte sau ghete înalte, pantaloni lungi şi mănuşi, fiind foarte important să se uite unde calcă, deoarece vipera atacă dacă este provocată. În trusa de urgenţă a excursionistului e bine să existe un garou şi antiseptice, iar spitalele şi chiar cabinetele medicale din aceste zone trebuie să posede seruri antivenin.