De 3 x plagiat: Un profesor englez a dovedit în instanţă că universitara orădeancă Simona Cavalu l-a plagiat

Premieră ruşinoasă pentru România, dar mai ales pentru Universitatea din Oradea: un profesor străin a dovedit, în faţa judecătorilor, că a fost plagiat grosolan de o colegă de breaslă din oraşul de pe Crişul Repede.

Ignorat de Universitate, Martin Hollins şi-a căutat dreptatea în instanţă, şi bine a făcut, pentru că trei instanţe au confirmat că Simona Cavalu i-a furat munca. Demonstrând, din nou, şi că instituţia orădeană de învăţământ superior este neputincioasă în a-şi curăţa uscăciunile...

Păcatul tinereţii... 

În 2012, BIHOREANUL a dezvăluit că Simona Cavalu, profesoară de biofizică la Facultatea de Medicină şi Farmacie, a plagiat în volumul "Medical Biophysics", publicat în anul 2000 alături de colega ei Mioara Tripşa, apoi în reeditarea intitulată "Medical Biophysics and Electronic Medical Devices", apărută cinci ani mai târziu, doar cu semnătura ei. Cartea lui Cavalu copia zeci de pagini, cu tot cu imagini şi schiţe, din volumul "Medical Physics", scris de englezul Martin Hollins (foto) în 1990.

Culmea este că, abordată de BIHOREANUL, Cavalu şi-a recunoscut greşeala, numind-o un "păcat al tinereţii" şi garantând că celelalte studii şi cărţi scrise ulterior sunt originale 100%. Cea dintâi operă este, însă, o uriaşă pată în CV-ul ei, pe care n-a vrut să o repare.

Deşi fapta ei era una cât se poate de gravă, iar Martin Hollins a sesizat Universitatea din Oradea, în dulcea tradiţie "sorbonicească", Cavalu s-a dovedit de neatins: Comisia de Etică nici n-a cercetat-o, pe motiv că... n-are cartea englezului! Eticienii Universităţii s-au rezumat să caute cartea lui Hollins în biblioteca din campusul studenţesc. După ce n-au găsit-o acolo, nu au catadicsit să o cumpere de pe internet, unde era disponibilă, nici măcar n-au cerut-o autorului original, ci s-au rezumat să închidă rapid ancheta, pe motiv că n-au cum face o verificare. O rezoluţie pe placul Universităţii, care mereu s-a codit să-şi investigheze propriii impostori.

Plagiatoare cu tupeu

Scăpată uşor din scandal, Cavalu a prins curaj şi, în 2016, a dat BIHOREANUL în judecată, reclamând că a fost denigrată pe nedrept, chiar dacă ea însăşi îşi recunoscuse păcatul! Procesul a fost suspendat, însă, pentru că, nemulţumit de uşurinţa cu care Universitatea a bagatelizat grava acuzaţie de furt intelectual, la rândul său Hollins a dat-o în judecată pe Cavalu, reclamând că i-a încălcat drepturile de autor. 

Procesul britanicului a început în 2016 la Tribunalul Bihor, unde judecătoarea Monica Popovici a analizat filă cu filă cartea din 2005 a lui Cavalu şi cea scrisă de Hollins şi a concluzionat că se află în faţa unui plagiat grosolan. Prin sentinţă, judecătoarea a obligat-o pe orădeancă să publice sentinţa într-un ziar local. 

"Întrucât pârâta nu a preluat numai ideile sau informaţiile din lucrarea reclamantului, ci părţi întregi, nu este suficientă indicarea ediţiei din 1990 a reclamantului ca sursă bibliografică, ci trebuia indicat în cuprinsul lucrării care sunt pasajele care prezintă preluări", a consemnat sentinţa. Or, dacă Simona Cavalu ar fi trebuit să indice pasajele preluate de la Hollins, ar fi însemnat să admită că zeci de pagini din cartea ei erau copiate la virgulă...

Şi-a contrafăcut propria carte!

Hotărârea a fost atacată, iar apoi procesul s-a mutat la Curtea de Apel Cluj, unde Cavalu a sperat să scape de vigilenţa BIHOREANULUI. Judecătorii clujeni au comandat o expertiză temeinică, iar un profesor specialist a concluzionat, la rândul lui, că Simona Cavalu este vinovată, stabilind că 62% din cartea ei este copiată, la virgulă, din volumul lui Hollins. 

Expertiza n-a fost uşoară, pentru că între timp Simona Cavalu a făcut ceva ce greu poate fi imaginat: şi-a contrafăcut propria-i carte, retipărind volumul din 2005, cu acelaşi cod unic acordat de Biblioteca Naţională şi cu acelaşi nume, dar fără conţinutul plagiat. Cu tupeu, i-a trimis expertului un exemplar din noua carte, ca şi cum era cea adevărată. Avocata din Cluj care l-a reprezentat pe Hollins, Oana Lungu, a depistat însă frauda, care putea să aibă şi consecinţe penale, iar judecătorii au cerut exemplarul original, din depozitul Bibliotecii Naţionale, pentru a nu fi induşi în eroare. 

Verdict final

În urma expertizei, care a confirmat că 118,5 pagini dintre cele 190 ale cărţii lui Cavalu erau plagiate, Curtea de Apel Cluj a pronunţat o nouă sentinţă favorabilă lui Hollins, păstrând practic hotărârea Tribunalului Bihor. Din nou, Cavalu a atacat hotărârea, iar procesul s-a mutat, anul trecut, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe 9 noiembrie a.c., judecătorii din Capitală au pronunţat hotărârea finală, confirmând sentinţele de la Cluj şi din Oradea. Argumentele nu se cunosc încă, fiindcă nu a apărut motivarea sentinţei, dar este clar că, după cinci ani, Hollins a reuşit să demonstreze fără echivoc că a fost furat. 

"Apreciem calitatea actului de justiţie, prin faptul că soluţia pronunţată de Tribunalul Bihor şi menţinută de Curtea de Apel Cluj a fost validată şi de judecătorii Înaltei Curţi. Nu procentul de preluare a fost definitoriu pentru soluţiile pronunţate în cauză, ci nerespectarea limitelor exercitării dreptului de autor, prin neindicarea sursei bibliografice în mod corespunzător şi inexistenţa consimţământului autorului", a declarat avocata lui Hollins, Oana Lungu, pentru BIHOREANUL.

Bungău, în stand-by... 

Modest, profesorul britanic n-a cerut daune morale, deşi ar fi fost îndreptăţit, aşa că Simona Cavalu trebuie să-i plătească doar cheltuielile judiciare şi să publice hotărârea judecătorească (mai ştii, poate chiar în BIHOREANUL, cu scuzele de rigoare). 

"A durat mult şi mă bucur că am ajuns la o concluzie finală. Nu mai am nicio aşteptare, dar poate că ar fi frumos ca, în loc de scuze, Simona Cavalu să retipărească volumul cu numele meu. Sunt curios şi cum va răspunde Universitatea din Oradea faţă de această decizie", a declarat Hollins pentru BIHOREANUL.

Rectorul Constantin Bungău (foto) s-a ferit mereu să ia poziţie faţă de cazul Cavalu, şi acum tot şovăielnic este. "Când vom avea sentinţa, o voi trimite Comisiei de Etică şi Biroului Juridic, să decidă ce trebuie să facem. Este clar că nu este o chestiune plăcută pentru Universitate", zice Bungău. 

După ce recent a trebuit să o reangajeze pe cea mai notorie plagiatoare a instituţiei, Daniela Ionescu, Bungău nici nu îndrăzneşte să se pronunţe cu privire la ce sancţiune se impune faţă de Cavalu. "Nu pot eu să spun asta, ci Comisia de Etică". Care acum nu mai poate pretinde că nu vede evidentul...

MISIUNE IMPOSIBILĂ
Pedeapsa vine greu...

Deşi Legea Educaţiei este foarte clară şi prevede, la articolul 310, că plagiatul este o abatere gravă de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, pedepsirea plagiatorilor se dovedeşte o misiune prea grea în întreg mediul academic românesc. 

Dacă plagiatul a fost comis într-o teză de doctorat, el trebuie confirmat de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor Universitare (CNATDCU), for care propune Ministerului Educaţiei retragerea diplomei. Comis în alte lucrări, plagiatul poate fi verificat de comisiile de etică ale universităţilor, ale căror rezoluţii pot fi contestate la Consiliul Naţional de Etică (CNE).

Cel mai adesea, rezoluţiile CNATDCU şi CNE sunt contestate în instanţă de plagiatori, aşa cum au făcut-o fostul premier Victor Ponta, ex-ministrul Sănătăţii, bihoreanul Florian Bodog (foto), ori procurorul general adjunct al României, Bogdan Licu, toţi trei acuzaţi de ruşinoasa şi grava abatere academică. 

FAVORIZAŢI
Ministerul, blat cu impostorii

Pe lângă că sunt greu de dovedit, în România plagiatorii sunt şi protejaţi la nivel înalt. Actualul ministru al Educaţiei, PNL-istul Sorin Cîmpeanu, duce o politică de "favorizare a plagiatorilor", după cum l-a acuzat jurnalista Emilia Şercan (foto), cel mai temut adversar al impostorilor. 

Pe lângă diverse tentative de a amnistia plagiatele ori de a desfiinţa CNATDCU, stopate doar de presiunea publică, Cîmpeanu girează şi un non-combat în procesele deschise de plagiatori şi unde Ministerul Educaţiei nici nu se prezintă. Este şi cazul procesului pe care Florian Bodog l-a deschis pentru a cere anularea ordinului prin care a rămas fără titlul de doctor şi unde Ministerul a ignorat de 6 ori solicitarea judecătorilor de a furniza documente. BIHOREANUL a cerut în scris instituţiei să explice acest non-combat şi, deşi termenul prevăzut de Legea 544/2001 a expirat, ministerul condus de Cîmpeanu nu a oferit un răspuns. 

După cum a dezvăluit Şercan într-un articol din PressOne, Ministerul Educaţiei face non-combat şi în procesele procurorului general adjunct al României, Bogdan Licu, respectiv în cel al procurorului CSM Codruţ Olaru, un controversat general de armată.