În splendida luncă a Crişului, între podurile Paralelor şi Ladislau, de zeci de ani se luptă să supravieţuiască sălciile pletoase, chinuite de inundaţii şi rupte de vânt. Acum câţiva ani, chiar mă întrebam într-un editorial unde sunt ecologiştii să planteze copaci tineri în locurile rămase goale.
Ei bine, iată că au apărut şi ecologiştii! În iarna asta primăvăratică, vântul a rupt o mare parte din sălcii. Crengile uriaşe au căzut în apă constituind un baraj natural unde s-au adunat cantităţi însemnate de sticle de plastic. Cei de la Apele Române s-au apucat să extragă putregaiurile şi să adune peturile.
O simplă poză pe Facebook a fost de ajuns ca iubitorii de clorofilă să se isterizeze. Au curs clasicele cuvinte: beton, oxigen, clorofilă, primărie. În iureşul creat, activistul ecologist Orlando Balaş, un om plin de calităţi, a pus de un protest împotriva samavolniciilor Primăriei.
Între timp s-a aflat că buba, dacă ar fi una, ar aparţine celor de la ABA Crişuri. Aşa că, pentru a nu se face chiar de mândra baftă, au dat protestului o altă denumire. Mai exact l-au transformat într-un priveghi în memoria celor 20.000 de copaci distruşi de administraţia Bolojan. Între noi fie vorba, numărul ăsta îmi aduce aminte de cei 15.000 de specialişti ai regimului Constantinescu sau de miliardul de animale distruse de incendiile din Australia, nişte valori aberante ce nu pot fi verificate.
Pe pod, la demonstraţie, au apărut ca de obicei aceiaşi cavaleri ai cauzelor pierdute, ba chiar şi fostul europarlamentar de mic litraj, Emilian Pavel, care a vrut să arate că şi în PSD există admiratori ai fotosintezei. De lângă domnia sa nu putea să lipsească fostul scutier, Flavius Bunoiu, ajuns acum la USR, semn că ocrotirea naturii este o acţiune transpartinică. Adevărul este că decât să fi stat pe pod aiurea, mai bine puneau mâna pe hârleţe şi plantau nişte sălcii plângătoare, chiar dacă o făceau cu o întârziere de 25 de ani.
Din păcate, ecologiştii au tot mai des apucături partizane. Lăsând la o parte că nu scot un sunet când e vorba de chelirea munţilor, nici în Oradea nu acţionează decât selectiv. Au avut o tentativă de indignare când s-au toaletat arborii din parcul fostului Muzeu, dar când au aflat că zona nu aparţine de târla lui Bolojan şi-au înghiţit invectivele.
Îmi pare rău că un profesionist ca Orlando a preferat să se revolte în bula lui pe Facebook, în loc să fi rămas în comisia înfiinţată de Primărie, care dă aprobare pentru tăierea arborilor din oraş. Dar e mai simplu să plantezi panseluţe în spaţiul virtual, decât să-ţi iei responsabilitatea păstrării unor copaci care la prima rafală de vânt ar putea să pice-n capul cetăţenilor.
.jpg "1919 în Oradea: Pe 20 aprilie, se împlinesc 105 ani de la intrarea Armatei Române în Oradea. Care a fost atmosfera atunci? (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.