Cultură cu Hangar

În Beiuş nimic nu e imposibil. Totul se rezolvă. De exemplu, se inventează licitaţii şi se semnează contracte cu firme... inexistente!

O asemenea "rezolvatoare" se dovedeşte a fi directoarea Casei de Cultură din oraş, Anca Banda, care a închiriat clădirea instituţiei unei firme "pe genunchi", la comanda fostului primar PSD-ist Silviu Odobasianu. Aşa-zisa licitaţie ar fi trebuit anunţată măcar pe o fiţuică agăţată de uşa Primăriei, dar n-a fost. Oricum, asta e un mizilic pe lângă faptul că, la data când s-a semnat contractul, firma câştigătoare nici măcar nu era înregistrată! Iar povestea abia începe...

"Aşa a fost comanda"

Toată tărăşenia a început în vara lui 2006, când Adrian Bârz (foto), patronul pizzeriei Tornado din Beiuş, a cerut renegocierea contractului de chirie pe care îl avea cu Casa de Cultură din oraş, pentru un mic bar de noapte pe care îl avea în incinta instituţiei. Contractul expirase şi, pentru că barul nu-i aducea profit, voia ca în spaţiul respectiv să înceapă o altă afacere, un local de zi.

"Am vorbit cu directoarea, Anca Banda, chiar în mai multe rânduri, şi i-am spus ce am de gând. M-am şi apucat să renovez interiorul. Am desfăcut lambriurile şi podeaua. Am vrut să torn şapă, să nivelez. Pe 14 august 2006, înainte să plec în concediu, am vorbit cu directoarea despre proiect, iar ea mi-a zis să nu-mi fac probleme, că vom rezolva totul când mă întorc de la mare".

A doua zi, însă, când nici bine nu ieşise Bârz din Beiuş, la Casa de Cultură s-a şi semnat un nou contract de închiriere pentru spaţiu. "M-a sunat directoarea chiar atunci să-mi spună că-i pare rău şi că aşa a fost comanda de la primar", zice Bârz.

Uite licitaţia, nu e firma!

Imediat ce s-a întors din concediu, omul s-a prezentat la Casa de Cultură, pentru lămuriri. Banda avea deja actele pregătite. "Contractul de închiriere era betonat cu semnături. Avea avizul Biroului juridic din Primărie, ce să mai fi spus?... Am acceptat situaţia", spune Bârz.

Oricum, chiriaşul, Adrian Staniş, nu era fitecine, ci fratele şefului de piaţă, Ioan Staniş, cunoscut ca apropiat al primarului de atunci, Silviu Odobasianu. În plus, fraţii Staniş erau consăteni şi cu soţul directoarei, Adrian Banda, viceprimar al comunei Drăgăneşti şi coleg în PSD cu Odobasianu.

"Câteva luni mai târziu, când am întocmit chitanţele pentru banii pe care Staniş mi i-a dat pe mobilier, am cerut datele de identificare ale firmei. Atunci mi-a sărit în ochi că firma Hangar SRL a primit cod de înregistrare pe 24 august 2006. Adică la 9 zile după aşa-zisa licitaţie în care a ieşit câştigătoare!", explică afaceristul. Verificând mai în amănunt, Bârz a descoperit că, pe 15 august 2006, când directoarea Casei de Cultură a semnat contractul cu Hangar, firma nu avea nici măcar numele reţinut la Registrul Comerţului!

"O vreme, am zis că nu fac scandal, că n-are rost. Eu am o afacere care depinde şi de administraţia locală, iar la vremea respectivă PSD-ul conducea totul în oraş", spune Bârz. După schimbarea puterii locale, însă, omul a făcut plângere penală împotriva directoarei şi, separat, a cerut în instanţă anularea contractului pe care aceasta l-a încheiat cu firma Hangar.

Nu-i pericol

Degeaba. Pe considerentul că faptele ei nu prezintă pericol social, Anca Banda a scăpat basma curată din ancheta Serviciului de Investigare a Fraudelor, iar acţiunea înaintată Judecătoriei Beiuş a fost deocamdată respinsă, chiar de controversata preşedintă a instanţei, Ancuţa Gavrilă. Iar asta la primul termen de judecată, şi în condiţii de-a dreptul ciudate!

Procesul a avut loc pe 10 octombrie. "Am fost prezent eu, clientul meu Adrian Bârz şi avocatul firmei Hangar. Cum reprezentanţii Casei de Cultură, parte în proces, au lipsit, solicitând în scris amânarea cauzei, judecătoarea a decis să dea un nou termen, pentru 3 decembrie, dată până la care urma să depunem şi taxa de timbru de 12 lei", povesteşte avocatul lui Bârz, Corneliu Pop Pădureanu.

Avocatul a plecat, dar după o oră s-a trezit rechemat în sală. "M-au chemat că se reia judecata. O chestie şocantă şi neprocedurală, în condiţiile în care deja se dăduse un nou termen, iar una dintre părţi nu era prezentă! Iar preşedinta mi-a comunicat că acţiunea noastră se respinge ca netimbrată. Aşa ceva n-am mai pomenit. Am solicitat să mi se acorde 10 minute, că mă duc să plătesc taxa de timbru. Mi s-a respins fără motiv, în condiţiile în care în alte procese civile, aceeaşi judecătoare aprobă plata taxei respective până la al doilea termen de judecată. Care a fost motivul, nu ştiu", spune avocatul, care a atacat deja sentinţa la Tribunalul Bihor.

A fost blat

Oricare va fi soluţia instanţei, BIHOREANUL are deja dovada faptului că licitaţia pe care directoarea Casei de Cultură pretinde că a organizat-o sub "supravegherea" Primăriei a fost, de fapt, un blat. Asta fiindcă în Primăria Beiuş nu există nicio urmă a aşa-zisei licitaţii. "Am verificat toate registrele, toate dosarele de licitaţie din perioada respectivă şi nu am găsit nimic. Nu s-a făcut nicio licitaţie", declară şeful Biroului juridic al Primăriei, Alin Trana.

Nici ex-primarul Silviu Odobasianu (foto) nu-şi aduce aminte de poveste. "Ştiu că s-a schimbat la un moment dat chiriaşul şi că s-a creat o dispută. S-o rezolve cei în cauză, în instanţă, să nu mă implice pe mine aşa, fără motiv", se scoate fostul edil. Bineînţeles, Odobasianu neagă că ar fi intervenit în vreun fel pentru ca spaţiul să fie atribuit lui Adrian Staniş. "Eu nu am intervenit pentru nimeni. Este o minciună!".

Poate spune cine ce vrea, căci oricum, semnătura primarului nu există nicăieri. Aşa că nici pentru "pilă" n-a umblat, nici gura nu-i miroase. Ca-n România...

DECLARAŢII ÎNCURCATE
Primarul a decis... prin licitaţie

Interpelată pe marginea descoperirilor făcute de BIHOREANUL, directoarea Casei de Cultură Beiuş se pretinde curată ca lacrima, jurându-se că licitaţia s-a ţinut ca la carte. "S-a anunţat în presă, tot, cu câteva săptămâni înainte. Tot Beiuşul ştia. Personal i-am spus domnului Bârz să trimită ofertă, iar acum zice că n-a ştiut nimic. Dar şi eu pot spune că sunt împărăteasa Japoniei", se revoltă Banda, săgetând către fostul chiriaş care a îndrăznit s-o reclame.

Până la urmă, recunoaşte, cu stângăcie, că a fost o trânteală cu iz politic. "I-am spus că nu sunt eu de vină, că primarul a decis să dea spaţiul. M-a chemat şi mi l-a prezentat pe noul chiriaş. A fost de fapt o atribuire directă. Şi ce dacă nu exista firma? Nu era problema mea. Au intrat în legalitate mai târziu", s-a scăpat femeia.

Întrebată de dovada că a anunţat organizarea licitaţiei, despre comisia care ar fi deschis ofertele şi despre procesul-verbal de licitaţie, obligatorii de îndosariat şi de păstrat la instituţiile bugetare în cazul unei astfel de proceduri, directoarea a scăldat-o: "Vi le trimit mai târziu", a promis ea. După care, evident, a uitat...