Chipul mutilat de cicatrici, degetele ambelor mâini înjumătăţite de foc, aşa încât nici măcar zahăr în cafea nu poate să-şi pună, şi un corp zvelt transformat în durere. Nervuri cicatrizate, hematoame ce se văd de sub haine, bucăţi de piele descuamată, unite de flăcări într-o geografie atroce şi senzaţia de sufocare pe care ţi-o dă suflul unui incendiu care s-a răspândit mai repede decât apuci să-i suni pe ai tăi...
Vi se pare prea mult? Scena e cât se poate de vie pentru victimele care au scăpat din Colectiv. Şi este descrisă, din spatele ei, de un documentar cu acelaşi nume care arată fără menajamente corupţia sistemului de sănătate românesc. De săptămâna trecută, filmul poate fi văzut în Oradea, la Cinema Palace.
Să nu uităm...
Aţi urmărit mărturiile victimelor din clubul Colectiv? Documentarul realizat de Alexander Nanau în primul an de la tragedie - lansat în avanpremieră pe 28 februarie în cinematografele din România - nu este despre asta. Reprezintă mai mult o radiografie a sistemului, a ceea ce s-a întâmplat după noaptea de 30 octombrie 2015, când 64 de tineri au murit, dintre care 27 pe loc, iar restul s-au stins apoi la Spitalul de Arşi din Capitală, majoritatea nu atât din cauza rănilor, ci omorâţi de bacterii în medii care, teoretic, erau sterile.
Documentarul, filmat alături de Mihai Grecea, rănit cu şanse minime de supravieţuire în clubul Colectiv, începe cu o scenă greu de privit de către spectatorii sensibili. Un moment cu muzică rock, cu solistul trupei Goodbye to Gravity încântat, iar apoi, brusc panicat, când tavanul ia foc de la artificii. Firul roşu se învârte în jurul unei investigaţii făcute de Gazeta Sporturilor sub coordonarea lui Cătălin Tolontan, care a arătat că se putea face mai mult pentru salvarea victimelor.
Anchete grele, precum cea care a demonstrat că dezinfectanţii de la Hexi Pharma - folosiţi inclusiv la arşii din Colectiv şi în 300 de spitale din ţară - au fost diluaţi şi de zece ori cu complicitatea autorităţilor, dezastrul de la Spitalul Malaxa, muşamalizarea din partea politrucilor, protestele şi strădaniile noului ministru tehnocrat al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, de a schimba "un sistem 90% corupt" - toate pun cap la cap un tablou greu de acceptat.
Un rol important îl au în documentar contabili, medici specialişti şi alte surse care, nesuportând cum "mor copiii", au cerut ajutorul jurnaliştilor pentru a da la o parte masca de pe faţa sistemului. Sunt răvăşitoare scenele cu pacientul pe care colcăiau viermii în spital ori mărturia unei doctoriţe care povestea cum colegii ei le puneau tinerilor răniţi cearşafuri pe feţe, ca să nu-i vadă. "Vă gândiţi ce a putut simţi unul dintre ei, să se trezească sub un cearşaf?"...
Sistem vs. oameni
Filmările au fost realizate în timp real, în primul an de la tragedie. "Ceea ce îşi imaginează publicul când vede filmul este că acolo s-a filmat cu un car de Champions League, cu 20 de camere, cu lumini şi tot arsenalul. Calitatea imaginii într-adevăr îţi dă acest sentiment. În cea mai mare parte a lui, s-a filmat cu o cameră mică, ţinută în mână chiar de regizor, de Alexander Nanau, sau de Mihai Grecea. Nu simţeam o presiune extraordinară din partea lor, dar nici nu a fost o relaţie armonioasă 100%. După o lună sau două nu îi mai simţeam în redacţie, deşi nu am avut încredere în ei la început. Au stat un an în redacţie. Veneau aproape în fiecare zi, au mai fost şi momente tensionate, în care îi rugam să plece", a mărturisit, într-un interviu recent, Cătălin Tolontan (în foto, alături de jurnalista Mirela Neag).
"Producţia va oferi în premieră spectatorilor din cinematografe acces în locurile cheie de după evenimentul tragic din clubul Colectiv: redacţii de ziare, cabinete de miniştri, coridoare de instituţii, săli de şedinţe. Filmul urmăreşte jurnalişti, avertizori de integritate, pacienţi şi familiile lor, dar şi oficiali din guvern şi reprezentanţi ai statului, dezvăluind fără compromisuri o întreagă reţea a corupţiei, minciunii şi manipulării", au explicat producătorii, care îşi descriu filmul ca fiind unul "despre sistem versus oameni, despre adevăr versus manipulare, despre interes personal versus interes public, despre curaj şi responsabilitate individuală"..
Multi premiat
Adevărul e că simplitatea şi firescul cu care a fost surprins totul impresionează, iar până acum documentarul a avut rezonanţă în mai multe locuri din lume. Premiera mondială a avut loc în luna septembrie a anului trecut la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, "colectiv" fiind primul film documentar românesc selectat în cadrul prestigiosului festival italian.
"Pelicula a fost selectată şi în alte competiţii europene, printre care Festivalul de Film din Zurich, unde a obţinut premiul pentru cel mai bun film documentar. "Colectiv" s-a aflat şi în selecţia oficială din cadrul Festivalului de Film Sundance 2020, unul dintre cele mai importante festivaluri de film independent din lume, care se desfăşoară în Statele Unite", explică echipa care l-a realizat.
La Oradea, documentarul poate fi urmărit, deocamdată, de luni până joi, numai la Cinema Palace. Şi merită văzut. Pentru că, vorba sloganului, #Colectiv #NePriveştePeToţi!
Vezi mai jos trailerul filmului!
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.