Bihorul în ne-mişcare: un judeţ fără terenuri de sport!

Burtoşi, cu probleme de respiraţie, cardiace şi de circulaţie. Aşa vor arăta peste câţiva ani, conform prognozelor medicilor şcolari, tinerii bihoreni.

Un portret urât, dar inevitabil, pentru că sedentarismul e tot mai pronunţat, chiar şi la adolescenţi, care preferă să mişte doar mâna pe mouse în loc să participe la orele de educaţie fizică.

Interesul tot mai scăzut faţă de sport e cauzat, însă, nu numai de comoditate, ci şi de lipsa bazelor moderne şi dotate cum trebuie. Direcţia Judeţeană de Sport a încercat să afle care este situaţia acestora, iar prima concluzie şochează: aproape jumătate dintre localităţile bihorene nu au nici măcar un amărât de teren de fotbal...

Pe tuşă...

Deja este o modă ca liceenii, care şi aşa au o singură oră de educaţie fizică pe săptămână, să fugă de "chinul" de a merge în sala de sport. Unii pentru că nu au chef să se murdărească, alţii pentru că nu sunt atraşi de felul în care sunt predate orele şi, în fine, restul pur şi simplu din lene. Ca să nu li se scadă media, mulţi îşi procură scutiri medicale fictive, fiindcă aşa nu vor fi obligaţi să facă deloc mişcare un an întreg. "Rare sunt cazurile în care chiar trebuie dată scutirea, dar şi părinţii sunt de vină pentru că nu-i lasă să facă mişcare. Se tem că vor păţi ceva", spune doctorul de familie Mircea Dumitrescu.

Pe de altă parte, cei din lumea sportului spun că micuţilor nu le place la educaţie fizică fiindcă îi îndepărtează stilul învechit de predare. "La ore, profesorii ar trebui să îi atragă prin competiţii, cu concursuri pe echipe sau individuale", recomandă Sorin Buhaş (foto), şeful DJS.

Totuşi, chiar şi copiii cu înclinaţie către sport suferă din lipsa unor baze dotate corespunzător. "Decât să facă efort într-o sală neaerisită, mai bine să nu facă deloc", zice doctorul Dumitrescu. Iar la cum stă Bihorul la capitolul condiţii în bazele sportive, nici nu e de mirare că antrenorii se plâng de scăderea continuă a numărului de sportivi legitimaţi sau de rezultatele tot mai modeste ale acestora.

Pe legheleu...

DJS Bihor a făcut un inventar al terenurilor şi al sălilor de sport din întregul judeţ, iar prima concluzie e alarmantă: aproape jumătate din cele 90 de comune bihorene nu au nici măcar un teren, lăsând mii de copii fără posibilitatea de a juca un banal meci de fotbal.

În baza unei Ordonanţe de Guvern din 2006 care îşi propunea să dezvolte infrastructura în mediul rural, doar 5 din cele 39 de comune bihorene fără baze sportive au depus proiecte pentru a le construi, la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Şi acestea, deşi au obţinut finanţarea, până la sfârşitul anului 2009 au primit doar câte 4.000 de lei fiecare, adică 0,1% din valoarea maximă a unui proiect. "Am obţinut o finanţare pentru un proiect de peste 4 miliarde de lei vechi, dar acum aştept banii", spune Ionel Rif, primarul comunei Remetea, care din suma primită până acum abia a putut plăti proiectantul.

Dotări aproape nule au şi alte 20 de comune, care se pot lăuda cu unul sau două terenuri de fotbal. Unele, mai răsărite, au reuşit să facă şi vestiare şi duşuri. Prea puţine, însă...

"Orăşenii" în mişcare

Până şi în Oradea există probleme în găsirea unor locuri accesibile ca preţ, dar şi cu condiţii bune.  "În Bihor nu avem un adevărat complex sportiv multifuncţional accesibil publicului", spune Sorin Buhaş, care consideră Bazinul Olimpic singurul edificiu sportiv local amenajat la nivel european. Dovadă că orădenii agreează condiţiile moderne este faptul că bazinul e plin mai tot timpul, chiar dacă un abonament costă şi 200 de lei.

"Doritorii pot merge în fiecare zi, cu excepţia celor în care sunt planificate meciuri", explică Florin Birta, directorul Clubului Sportiv Municipal. El admite că Oradea ar avea nevoie de multe alte baze. "Atletismul nu are niciuna, la fel scrima, iar pentru judo există doar o sală la Liceul cu Program Sportiv".

În schimb, pentru meciuri de fotbal în sală, baschet sau handbal, amatorii pot să rezerve Sala Sporturilor Antonio Alexe, atunci când nu sunt programate meciuri sau alte evenimente. Doar că, pentru o oră, trebuie să scoată din buzunar 150 de lei. Pe Stadionul Tineretului un abonament lunar costă 20 de lei, însă acolo condiţiile sunt precare. Gazonul aproape că nu există, iar de nocturnă nici nu poate fi vorba.

Mai rău ca-n '34

La tenis, cea mai mare bază este cea a Clubului Voinţa, cu 10 terenuri de zgură cu instalaţii de nocturnă, accesibile însă numai membrilor înscrişi. Clubul Sănătatea, cu 8 terenuri, e deschis şi amatorilor, la fel cum face şi municipalitatea pe terenurile de pe Splaiul Crişanei. Totuşi, cunoscătorii sunt nemulţumiţi. "Există amatori, dar nu şi baze destule. În 1934, la o populaţie de 80.000 persoane, Oradea avea 57 de terenuri de tenis, iar acum are peste 200.000 de locuitori şi doar 30 de terenuri", spune Mircea Drăgoi, directorul Clubului Voinţa.

Dacă amatorii de fotbal, tenis şi baschet au unde juca o partidă, fie pe terenurile municipalităţii, fie pe cele sintetice 5×5, atleţii au de suferit deoarece Oradea nu are o pistă modernă. "Nici nu putem organiza competiţii omologabile de atletism", spune inspectorul DJS Iosif Korodi. Singura pistă, cea cu şase culoare de pe Tineretului, e în stare deplorabilă, aşa că sportivii sunt obligaţi să fugă pe malul Crişului sau în Felix.

Întoarcerea la sport

O pistă de jogging există numai la nivel de propunere. Ea ar putea fi amenajată în Parcul Liniştii, împreună cu terenuri de baschet şi fotbal. Deocamdată, reprezentanţii Primăriei analizează împreună cu specialişti care e varianta cea mai bună de amenajare, ea urmând să intre în dezbatere publică, la sfârşitul lunii, iar finalizarea proiectului să se facă în 2011.

Pentru 2010, municipalitatea are alte planuri. "Vrem să facem o bază multifuncţională în zona Constantin Noica, după modelul celei din Parcul Brătianu", anunţă viceprimarul Gheorghe Carp, care spune că şi pe noile terenuri se va putea juca handbal, baschet sau mini-fotbal. Lucrările din Brătianu au fost finalizate în 2008, iar de atunci terenurile au fost gazda a numeroase activităţi sportive care au atras tinerii.

În încercarea de a-i aduce şi pe cei mici spre sport, Primăria a iniţiat în noiembrie 2009, cu sprijinul fostului poloist Ivan Fejer (foto), un program prin care elevii claselor a II-a din toate şcolile orădene sunt invitaţi să înveţe să înoate printr-un curs plătit de părinţi pe jumătate cu municipalitatea, adică 75 de lei fiecare.

Cursurile sunt ţinute la Bazinul Acoperit Crişul, iar în prima etapă de 6 săptămâni 140 de micuţi de la trei şcoli au învăţat să înoate. "Din unele clase au venit mai puţini, fiindcă nu i-au lăsat părinţii, se temeau că vor răci. Odată ce vremea se va îmbunătăţi va creşte şi numărul doritorilor", zice Fejer. A doua etapă a cursurilor a început în semestrul doi, micuţii fiind transportaţi la bazin direct de la şcoală, cu microbuze speciale.

Chiar dacă, prin astfel de proiecte se încearcă evitarea sedentarismului, o oră "pe net" se dovedeşte adesea mult mai atrăgătoare decât una de sport. Profesorii şi antrenorii au multă muncă de convingere de făcut, căci în lipsa unor abordări interesante şi a unor terenuri dotate, sportul rămâne la coada preocupărilor tinerilor. Când vor fi mari vor regreta, doar că va fi prea târziu...

PLANURI AVEM
Proiect modern, pe hârtie

Un complex sportiv ce include un stadion de cel puţin 3.000 de locuri, gazon natural, pistă de atletism cu 8 culoare, instalaţie de iluminat nocturn, săli de scrimă şi de gimnastică, dar şi un mini-hotel. Acesta e visul directorului Liceului cu Program Sportiv Bihorul, Dan Matei, care spune că a găsit şi un amplasament, pe locul actualului Stadion al Tineretului.

În colaborare cu o firmă canadiană, directorul vrea să obţină garanţii guvernamentale de la statul român pentru un împrumut de 20 de milioane de euro de la guvernul canadian. A depus proiectul la Ministerul Educaţiei, iar acum aşteaptă răspunsul, garanţia şi investitorii care să facă din proiect realitate.