De fiecare dată când e întrebată ce va face din martie, când va primi decizia de pensionare, Iuliana Pantiş parcă îşi caută răspunsurile. Iar asta nu pentru că nu i-ar plăcea să-şi alinte nepoţii, ci fiindcă de 40 de ani şi-a dedicat aproape tot timpul rarei sale meserii: stenografia.
Doamna Ica, aşa cum îi spun colegii, lucrează la Consiliul Judeţean şi este poate cea mai respectată şi iubită de toţi. Pe de o parte fiindcă pe mulţi i-a ajutat şi sfătuit, iar pe de alta fiindcă niciodată, oricât de tensionată ar fi atmosfera de la serviciu, nu e apăsată ci, dimpotrivă, parcă le aduce tuturor un zâmbet pe faţă.
Cu patru decenii în urmă, femeia a învăţat tainele steno-dactilografiei şi a ajuns să scrie semnele complicate cu ochii închişi. Vinerea trecută, după sute de şedinţe pe care le-a consemnat cuvânt cu cuvânt, a umplut cu semne ultimul caiet...
Veterana
Doamna Ica, o femeie scundă şi zâmbitoare, este "veterana" Consiliului Judeţean. De patru decenii, stenografiază tot ceea ce aleşii bihorenilor spun la şedinţe, indiferent cât durează acestea.
Cu ajutorul alfabetului stenografic, compus din bastonaşe şi linii ce formează semne complexe şi indescifrabile pentru neiniţiaţi, femeia scrie în ritmul în care ceilalţi vorbesc. A ajuns să stenografieze din instinct, spune ea: "Aş putea merge la un concurs, pentru că uneori mâna îmi scrie singură"...
Totuşi, în atmosfera unei şedinţe în care consilierii se contrazic de mama focului, munca nu-i e deloc uşoară. "Când vorbesc deodată e greu, pentru că se suprapun cuvintele". Reuşeşte însă chiar şi aşa, căci cunoaşte vocile tuturor consilierilor. "Doar la început trebuia să mă ridic în picioare să văd cine vorbeşte". Nu i s-a întâmplat niciodată, de-a lungul sutelor de şedinţe, să omită vreun cuvânt.
Cu ochii închişi
Originară din Cefa, Doamna Ica a făcut liceul la Salonta, iar apoi a venit în Oradea să-şi găsească serviciu. O mătuşă i-a recomandat să înveţe steno-dactilografia la cursul pe care chiar ea îl preda la Clubul Constructorul. "M-a cătănit până mi-am însuşit meseria". În numai câteva luni, a învăţat semnele, dar şi să dactilografieze rapid chiar fără să se uite la tastatură. "Ne acoperea literele cu un carton, iar noi trebuia să scriem fără să ne uităm", îşi aminteşte ea ucenicia.
Când a avut şansa să se angajeze la Consiliul Popular Judeţean, cum se numea atunci Consiliul Judeţean, n-a ezitat. "Cineva de acolo a sunat-o pe mătuşa mea şi i-a spus că au nevoie de o fată care stăpâneşte stenografia ca la carte". Aşa că, pe 1 ianuarie 1970, Iuliana îşi începea cariera. Au trecut de atunci mai bine de 40 de ani, dar Doamna Ica şi-a păstrat locul de muncă în cadrul aceleiaşi instituţii, rezistând tuturor schimbărilor vremurilor.
Vremuri...
La numai 20 de ani, Iuliana se acomoda cu stresul şi mai ales cu responsabilităţile. "Mi-a fost greu pentru că aveam senzaţia că nu scrisesem tot ce s-a vorbit", spune stenografa, recunoscând că la un moment dat a vrut să renunţe. "Prin anii 80, eram stoarsă, munceam mult. Am vrut să plec, dar soţul m-a încurajat să continui", spune femeia.
Avea şi motive să se simtă epuizată. "Înainte de 89, şedinţele erau mai dese, iar semnele erau transcrise în cuvinte la maşina de scris, nu la calculator, ca acum. Dacă făceam o singură greşeală trebuia să rup foaia". În plus, pe atunci se muncea regulat peste program, iar uneori şi sâmbăta. "Dacă nu mi-ar fi plăcut, n-aş fi rezistat", adaugă Iuliana.
Un avantaj era totuşi, că în cadrul şedinţelor, erau vorbitori puţini şi, mai ales, disciplinaţi, nu ca acum. "Ştiam dinainte cine va vorbi, şi o făceau pe rând. Nu erau mai mult de cinci vorbitori pe şedinţă. În plus, nu îndrăznea nimeni să intervină şi să comenteze ori să vocifereze", povesteşte funcţionara.
Vremuri noi
După Revoluţie, atmosfera s-a relaxat. Totuşi, prima perioadă a fost una a confuziei. "După 90, pentru o scurtă perioadă instituţia s-a numit Primăria Judeţului Bihor, iar preşedinte era Doru Drăghici. Apoi, până în 92, la primele alegeri, s-a numit Prefectura Judeţului, cu Vasile Blaga preşedinte, deci era o suprapunere cu Prefectura de acum", povesteşte femeia. Martoră la numeroase evenimente, funcţionara a rămas distantă politic: "Eu îmi făceam treaba mea, nu aveam nicio legătură cu politicul".
După 1992, munca i s-a uşurat, asta şi datorită noilor tehnologii. "Prin 95 s-au introdus calculatoarele şi s-a organizat un curs pentru toţi funcţionarii, să învăţăm să lucrăm pe ele. Acum trimitem materiale pe mail, nu le mai multiplicăm pe hârtie ca să le trimitem prin poştă", povesteşte Iuliana.
Pe de altă parte, femeia recunoaşte că şedinţele, deşi mai puţine, sunt mai zgomotoase şi mai tensionate. "Acum se dialoghează încrucişat, iar uneori consilierii vorbesc în acelaşi timp", descrie ea, elegant, felul în care aleşii bihorenilor înţeleg să nu se respecte nici măcar între ei.
Bunică full-time
Vinerea trecută, Iuliana Pantiş a stenografiat pentru ultima oară o şedinţă a Consiliului. În debutul ei, toţi consilierii s-au ridicat în picioare, au felicitat-o şi au aplaudat-o pentru munca şi longevitatea ei. "Mi-au dat un enorm coş cu flori. Am fost foarte emoţionată. Chiar i-am spus colegei să noteze şi ea, căci eu aproape că nu puteam scrie de emoţii", povesteşte ea.
La final de carieră nu are regrete, pentru simplul motiv că a făcut ce şi-a dorit. "Nu am vrut niciodată să am altă meserie şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ţinut sănătoasă", se bucură Ica Pantiş, cu simplitate.
Conducerea Consiliului nu a decis încă dacă va aduce o altă stenografă sau dacă vor pune în funcţiune un sistem de înregistrare. Dar, pentru toţi colegii, un lucru e sigur: niciun aparat n-o va putea înlocui vreodată pe Doamna Ica.
FUNCŢIONARĂ MODEL
"O doamnă la superlativ"
Iuliana Pantiş spune că s-a înţeles la fel de bine cu toţi preşedinţii Consiliului Judeţean. "Eu îmi făceam meseria, nu politică. În plus, şeful meu direct era secretarul Consiliului", explică ea secretul. Colegii spun despre ea că de multe ori făcea, săritoare, şi munca altora, şi era omul la care apela oricine avea nevoie de o informaţie sau de un sfat. La rându-le, foştii şefi, consilierii, dar şi actualul preşedinte al CJ, Radu Ţîrle, o laudă pe stenografă ca pe angajatul-model, căruia niciodată n-au avut a-i face vreun reproş.
Mihai Bar, preşedinte al CJ între 1996-2000, spune că "Iuliana Pantiş e demnă de respect pentru seriozitatea cu care lucrează". Ştefan Seremi, de două ori preşedinte al CJ, între 1992-1996 şi 2000-2004, zice că Pantiş este un om deosebit. "O ştiu de 20 de ani. E genul funcţionarului public care îşi vede de treabă şi nu umblă cu bârfe sau poveşti despre colegi sau şefi". Şi actualul preşedinte are numai cuvinte de laudă. "Nu pot spune ce mult regret că iese la pensie. Doamna Ica este o excelentă profesionistă şi o colegă cum rar întâlneşti. E o doamnă la superlativ", o descrie Radu Ţîrle (foto).
SCRIS VITEZĂ
100 cuvinte / minut
Stenografia este un sistem de scriere foarte rapidă care se foloseşte de o serie de semne grafice. Cu ajutorul acestora, stenografii pot să scrie în ritmul vorbirii. În greacă, "stenos" înseamnă "strâns" sau "restrâns".
Alfabetul stenografic folosit în România a fost creat în 1908 de Henri Stahl şi perfecţionat de Aurel Boia, fostul stenograf al Curţii Regale. El a fost conceput în baza frecvenţei şi combinaţiei sunetelor în limba română. Se compune în general din bastonaşe şi jumătăţi de cerc, aşezate în diferite poziţii şi corespunzătoare unei litere sau grup de litere. Stenografia permite scrierea a peste 100 de cuvinte pe minut.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.