ANRM nu emite permisul pentru exploatarea carierei de calcar de către Băiţa Bihor. Protestatarii continuă greva foamei, blocaţi între stânci (FOTO / VIDEO)

Între stâncile de calcar de un alb orbitor, protestatarii privesc secătuiţi din cauza deznădejdii spre utilajele cu care colegii lor sfarmă piatra ca uriaşii din poveste. Vor mai munci câteva luni. Băiţa Bihor SA, o firmă prosperă, fără un sfanţ datorie la stat, şi care, lună de lună, şi-a plătit angajaţii fără o zi întârziere, a fost condamnată la „moarte”, joi, de slujbaşii unei agenţii guvernamentale.

Fără permis

Protestul angajaţilor companiei Băiţa Bihor faţă de refuzul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) de a le elibera permisul de exploatare pentru cariera de calcar a ajuns într-un punct critic.

După ce, vreme de 3 ani, a eliberat documentul, acum, preşedintele ANRM, Daniel Grigoriu Norocel, a respins dosarul companiei „din motive de nelegalitate”, ba chiar a anunţat că a sesizat şi Corpul de control al prim-ministrului legat de permisele anterioare, „pentru a dispune verificări cu privire la modalitatea de emitere a acestora”.   

În esenţă, potrivit documentului transmis de prefectul judeţului Dumitru Ţiplea la Băiţa, cariera de calcar de pe terenul aflat în proprietatea privată a Băiţa Bihor SA s-ar afla în perimetrul de dezvoltare şi exploatare al companiei miniere Băiţa SA (fosta Minvest) care ar avea licenţa de exploatare inclusiv pentru calcar. Ca atare, „dreptul de explorare şi/sau exploatare poate fi acordat numai cu acordul titularului”.

„Se confundă cu instituţia"

Vestea i-a lovit ca un trăznet pe reprezentanţii Băiţa Bihor SA. Maria Trip (foto), directorul general al companiei, care s-a blocat în carieră încă din 15 iunie, în semn de protest faţă de situaţia creată, susţine că din acţiunile reprezentanţilor ANRM rezultă „evidenţa refuzului de a analiza corect situaţia de fapt”.

„Este inadmisibil ca ANRM Bucureşti să comită abuzuri atât de grosolane. Se aduc argumente fabricate care nu au legătură cu prevederile legale, prin omiterea cu bună ştiinţă a documentelor emise de aceeaşi Agenţie, care clarifică contrariul expunerilor prezentate cu scopul vădit de a dezinforma”, spune directorul, acuzând că societatea a devenit „victima războaielor interpretative a prevederilor Legii minelor, făcute de taberele care se rotesc în ANRM la fiecare schimbare politică".

„Aceşti oameni au o mare problemă de înţelegere. Ei se confundă în mintea lor cu instituţia pe care vremelnic o conduc. Orice decizie pe care o asumă ca persoane în numele instituţiei nu este despre ei şi în numele lor, ci rămâne decizia instituţiei în sine”.

În dezacord 

Referitor la motivele invocate acum în adresa ANRM, transmisă pe 7 iulie la Oradea, Trip susţine că sunt în total dezacord cu alte documente ale ANRM, emise de-a lungul vremii.

Pe de o parte, spune ea, se invocă lipsa acordului din partea titularului licenţei de exploatare emise pentru platforma minieră. „Acordul titularului unei licenţe de exploatare este necesar doar dacă am exploata resurse sau rezerve pentru care s-a emis acea licenţă. Or, licenţa Băiţa SA se referă la substanţe din subteran, nu la suprafaţă”, spune Trip.

Directorul general susţine, pe deasupra, că chiar şi aşa, firma pe care o reprezintă are un acord în acest sens, valabil din 2014, statuat în mai multe documente, unul fiind semnat chiar de fostul preşedinte al ANRM, Nicolae Turdean, care la vremea respectivă deţinea funcţia de administrator special al Băiţa SA.

„Avem, de pildă, nota din 25 februarie 2014 prin care Ministerul Economiei îşi dă acordul prealabil pentru ca Băiţa Bihor SA să exploateze calcarul, iar acest lucru a fost validat de o sentinţă judecătorească definitivă şi irevocabilă”, declară Trip.

O "lucrătură mizerabilă"

Legat de cele două perimetre care se suprapun, un alt motiv invocat pentru refuz, directorul general al Băiţa Bihor susţine că „este o minciună prin omisiune”.

„Minele Băiţa SA sunt în partea dreaptă a văii, nici nu ajunge la proprietatea noastră. Aici, pe perimetrul nostru, nu există nicio activitate a Băiţa SA. E doar o altă minciună prin omisiune. Se ştie foarte bine că exploatarea Băiţa SA se face în cu totul alte zone, iar lucrările de dezvoltare nu au legătură cu perimetrul solicitat de noi. Legea minelor nu are nicio prevedere legată de perimetrele de dezvoltare, care sunt făcute în ideea în care, la un moment dat, cândva, se vor face cercetări geologice pentru găsirea altor resurse”, declară Trip, care consideră noua decizie de respingere o „lucrătură mizerabilă”.

„Acest domn Norocel nu e de acord cu opiniile antecesorilor săi? Nu e problema mea. Au respins dosarul din 2019, au cerut să reactualizăm documentele. Am făcut-o, acum au trântit din nou dosarul. E făcătură pe faţă. Se joacă cu noi pentru că aşa au ei chef să citească virgula”, spune directoarea.

„Le stă mâncarea în gât”

Ce urmează? O delegaţie a Băiţa Bihor SA a obţinut o audienţă la secretarul general adjunct al Guvernului, pentru a-şi prezenta punctul de vedere, însă oamenii sunt sceptici cu privire la rezultat, în condiţiile în care decizia ANRM cu privire la situaţia lor a fost deja luată. „Nu era normal să ne pună faţă în faţă?”, se întreabă, pe bună dreptate, Trip.

Între timp, însă, în cariera de calcar a companiei, protestul angajaţilor Băiţa Bihor continuă, aceştia locuind practic în nişte corturi.

Într-o zonă sărăcită de lipsa locurilor de muncă, oamenii sunt disperaţi că vor rămâne pe drumuri.

Un număr de nouă angajaţi sunt de marţi în greva foamei, după ce primii trei care au recurs la această formă de protest, din 30 iunie - inginerii Vlad Morar şi Andrei Hădrean şi muncitorul Eugen Martin - au fost obligaţi să renunţe, din cauza unor probleme de sănătate.

„Colegii noştri care lucrează se duc şi mănâncă pe ascuns, să nu stea lângă noi, că le stă efectiv mâncarea în gât”, e povestit BIHOREANULUI unul dintre protestatari.

Nu cedăm

Supărarea oamenilor e cu atât mai mare cu cât, în cele aproape 30 de zile de protest, nu au avut partener de discuţii. Președintele ANRM; care a transmis prin intermediul prefectului de Bihor că va veni la fața locului, nu a mai apărut, și nici nu a mai explicat de ce.

„Suntem abandonaţi de toată lumea, iar cei din Bucureşti pot ţese tot felul de minciuni, doar, doar abandonăm. Să abandonăm ce? Noi suntem cu dreptatea în mână. Noi mergem înainte. Noi ne pierdem locurile de muncă. Ce facem? În România secolului XXI ne trimit acasă şi se bat cu cărămida în piept că ne crează locuri de muncă, iar realitatea e că noi am ajuns să ne înfometăm pentru dreptul de a munci”, spune Mircea Pele, unul dintre grevişti.

Cu vocile gâtuite de lacrimi şi frustrare, protestatarii povestesc, fiecare, despre copiii lor olimpici şi studenţi, despre creditele bancare, despre părinţii pe care îi îngrijesc şi despre deznădejdea care îi cuprinde cu gândul la viitorul sumbru care îi aşteaptă.  

E motivul pentru care cei nouă grevişti, trei femei şi şase bărbaţi, stau din 6 iulie în carieră, în plină caniculă. Niciunul nu e dispus să renunţe.

Toţi au ales să-şi lase familiile şi casele, mutându-se în corturile şi maşinile pline de praful de calcar care, pentru ei, înseamnă muncă, salarii, şi o viaţă decentă...