PercepuÅ£i ca niÅŸte privilegiaÅ£i care câÅŸtigă mult fără să facă mare lucru, notarii au ÅŸansa să-ÅŸi schimbe imaginea sponsorizând o statuie. Nu una oarecare, ci a unui fost membru de ispravă al breslei, Dumitru Oprea, primul lider anticomunist din Bihor!

Ideea îi aparÅ£ine unui bihorean căruia i s-au alăturat foÅŸtii camarazi ai lui Oprea, încrezători că monumentul eroului poate fixa în memoria locurilor o istorie aproape necunoscută.

AÅŸteptând americanii

După abdicarea Regelui Mihai la 30 decembrie 1947, anul 1948 a început cu lichidarea "reacÅ£iunii" din întreaga Å£ară, îÅŸi aminteÅŸte Aurel Brazdă (foto), preÅŸedintele AsociaÅ£iei DeportaÅ£ilor ÅŸi Victimelor Opresiunii Comuniste, fost membru al G4 ÅŸi autor al unei cărÅ£i despre rezistenÅ£a din Bihor. "În atmosfera de teroare, speram în venirea americanilor, care «nu vor lăsa lucrurile aÅŸa». AÅŸa au început să se formeze grupuri de luptători, constituite din ofiÅ£eri, intelectuali, foÅŸti legionari, dar ÅŸi ţărani, studenÅ£i ÅŸi liceeni", spune Brazdă.

G4 a fost înfiinÅ£at la Oradea în toamna lui ‘48, de către Dumitru Oprea, un fost sublocotenent în vârstă de 25 de ani, devenit după război notar în jurul BeiuÅŸului, dar "comprimat", adică exclus din breaslă fiindcă, ajutându-i pe ţărani la întăbularea pământurilor, intrase în conflict cu orânduirea. "Scopul organizaÅ£iei era de a recruta, pregăti ÅŸi trimite voluntari pentru grupurile de partizani din munÅ£i, care luptau împotriva noii «democraÅ£ii populare»", spune Aurel Brazdă.

OrganizaÅ£ia avea două grupe distincte. Prima trebuia să plece în munÅ£i cu Oprea ÅŸi era alcătuită din ÅŸase elevi ai Liceului Comercial Oradea: Petru Lupoiu, Åžtefan Mihele, Victor Bozântan, Iosif Haiduc, Alexandru Åžimoca ÅŸi Luca Bradea. A doua, formată din elevi ai liceelor Industrial ÅŸi Alexandru Roman - fraÅ£ii Aurel ÅŸi Ioan Brazdă, Dumitru MihuÅ£, Nicolae Luncan - avea sarcina să asigure materiale ÅŸi provizii pentru primul grup. Li s-au mai adăugat sublocotenentul Gheorghe Vecon, care trebuia să procure arme, muncitorul Ladislau Korkusz, vatmanul Iosif FicuÅ£, tâmplarul Gheza GavriÅŸ ÅŸi ceferistul Pavel Mălan.

De la poezie la acţiune

Prima manifestare a G4 a fost afiÅŸarea, în centrul Oradiei ÅŸi în VelenÅ£a, a unui apel în versuri (foto) intitulat "RăsculaÅ£i-vă", pe care Oprea l-a scris de mână, având deasupra, ca un antet, portretul Regelui. Semnat "OrganizaÅ£ia G4" ÅŸi cuprinzând îndemnuri ca "PorniÅ£i români ca uraganul, ÅŸi clopotul izbânzii voastre / Apusu-l va răsfrânge-n vuiet spre fericirea ţării noastre", textul se încheia categoric: "Trăiască Majestatea Sa Regele Mihai! Trăiască România independentă! Trăiască Marile Puteri Apusene! Jos vânduÅ£ii ÅŸi trădătorii!".

Următoarea acÅ£iune a organizaÅ£iei avea să fie ÅŸi ultima, Oprea hotărând în primăvara lui ‘49 plecarea primului grup spre MunÅ£ii Bihorului. Pe 12 martie, Lupoiu, Mihele, Bozântan, Haiduc, Åžimoca ÅŸi Bradea, împreună cu Oprea, luau trenul de Cluj din gara VelenÅ£a. Au coborât în halta Butan ÅŸi s-au oprit la MăgeÅŸti, unde au înnoptat la părinÅ£ii lui Bradea. A doua zi au mers spre comuna Zece Hotare, unde au ajuns seara, cerând găzduire la familia Gavril Vandici. La cină, Oprea a făcut însă imprudenÅ£a să scoată pistolul din buzunar ÅŸi să-l pună pe masă. Văzându-l, socrul gazdei s-a speriat ÅŸi a ieÅŸit din casă. DimineaÅ£a, în jurul orei 4, Vandici a apărut brusc, spunând că bătrânul i-a trădat ÅŸi că sunt înconjuraÅ£i de MiliÅ£ie.

Tare ÅŸi sensibil

"Oprea era impunător ÅŸi zvelt, semăna cu cântăreÅ£ul Tudor Gheorghe la tinereÅ£e. Era foarte matur în gândire, dar avea ÅŸi mult simÅ£ artistic. Scria poezii, iar când cânta la vioară te podideau lacrimile... A fost totdeauna sincer ÅŸi deschis cu noi. Când am pornit la drum, ne-a prevenit asupra pericolelor ce ne aÅŸteaptă, ne-a spus cu cine o să ne confruntăm ÅŸi ce putem păţi", povesteÅŸte Iosif Haiduc (foto), singurul membru al grupului arestat odată cu Oprea.

Bărbatul, acum în vârstă de 81 de ani, spune că în timp ce restul camarazilor încă dormeau în ÅŸură, Oprea era în casa lui Vandici. Auzind cum aceasta era înconjurată de miliÅ£ieni, Haiduc s-a apropiat de el ÅŸi, mirat, l-a întrebat de ce nu fuge. Abia apoi ÅŸi-a dat seama: Oprea a scos pistolul ÅŸi a tras un foc, dar nu spre miliÅ£ieni, ci pentru ca ceilalÅ£i să audă ÅŸi să se facă nevăzuÅ£i.

A urmat un schimb de focuri, însă lupta era inegală: miliÅ£ienii trăgeau cu arme automate, iar Oprea nu avea decât pistolul. În cele din urmă, terminând cartuÅŸele, a trebuit să se predea, împreună cu Haiduc. ArestaÅ£i, au fost duÅŸi la Oradea, la Securitate, care avea sediul pe strada Republicii 52. După bătăile suferite, au dezvăluit numele camarazilor, astfel că în trei săptămâni întreaga organizaÅ£ie era arestată.

Adio, tinereţe!

AcuzaÅ£i de uneltire împotriva ordinii sociale, ca "agenÅ£i ai imperialismului american", membrii G4 aveau să cunoască înfometarea, privarea de somn, torturile prin bătaie, dar ÅŸi cele psihice. "Într-o noapte, colonelul Ludovic Czeller, ÅŸeful Securităţii, ne-a scos în curte ÅŸi ne-a pus la zid, în faÅ£a plutonului de execuÅ£ie. Abia după câteva minute am realizat că simula execuÅ£ia, ca să ne sperie", relatează Aurel Brazdă.

După două luni de anchetă, "bandiÅ£ii" au fost judecaÅ£i la Tribunalul Militar Cluj. Au avut surpriza să vadă că avocaÅ£ii cereau condamnarea lor la fel ca procurorii, singura diferenţă fiind că pledau pentru pedepse mai blânde. SentinÅ£a, însă, n-a fost uÅŸoară: Oprea, Haiduc, Mihele, Bozântan ÅŸi Åžimoca au primit câte 6 ani de temniţă grea, Lupoiu 8 ani, Bradea ÅŸi MihuÅ£ 5 ani de închisoare corecÅ£ională, Vecon 3 ani, fraÅ£ii Brazdă, FicuÅ£ ÅŸi Mălan 2, Maria Mihele (sora lui Åžtefan) 4,5 ani, Karkucz 1,5 ani, iar gazda de la Zece Hotare, Gavril Vandici, 2 ani.

Unii, ca Aurel ÅŸi Ioan Brazdă, aveau să urmeze peripluri prin închisorile de la TârgÅŸor, Jilava ÅŸi Gherla, unde au făcut cunoÅŸtinţă cu aÅŸa-zisa "reeducare" iniÅ£iată de Alexandru Å¢anu, locotenent al deÅ£inutului-torÅ£ionar Eugen Å¢urcanu. Fost legionar, sperând că va fi eliberat mai devreme, acesta înfiinÅ£ase OrganizaÅ£ia DeÅ£inuÅ£ilor cu Convingeri Comuniste (!) ÅŸi îi "reeduca" pe deÅ£inuÅ£ii de rând prin tortură fizică, psihică ÅŸi morală, cu bătăi, obligarea la îngurgitarea urinei ÅŸi fecalelor, simularea în batjocură a liturghiilor cu excremente pe post de prescură ÅŸi alte grozăvii.

Mort în singurătate

Dintre membrii G4, singurii care s-au mai întâlnit cu Oprea au fost fraÅ£ii Brazdă ÅŸi Iosif Haiduc, în penitenciarul Gherla. Apoi, după eliberare, în 1955, nu l-a mai văzut niciunul, deÅŸi o parte din supravieÅ£uitori - fraÅ£ii Brazdă, Haiduc, Mihele, Lupoiu ÅŸi Åžimoca - continuau să Å£ină legătura între ei.

"Mai târziu am aflat că în ‘56, după tulburările anticomuniste din Ungaria, Oprea a mai fost arestat încă o dată, împreună cu Victor Bozântan, ÅŸi condamnat la 25 de ani. Urma să iasă în 1981... O viaţă de om!", spune Aurel Brazdă. "Eliberat a doua oară în 1964, când Gheorghe Gheorghiu Dej a amnistiat toÅ£i deÅ£inuÅ£ii politici, Oprea a murit în acelaÅŸi an. A fost găsit într-un beci care îi Å£inea loc de casă. Nu l-a mai Å£inut sănătatea..."

Glorie meritată

Cel care a avut ideea unei statui pentru primul lider anticomunist bihorean este Cornel Pop (foto). Vechi prieten cu foÅŸtii membri ai G4, acesta avea în familie foÅŸti deÅ£inuÅ£i politici ÅŸi fusese urmărit ÅŸi el de Securitate deoarece comenta împotriva regimului ÅŸi făcea apologia Occidentului.

După 1989, odată cu apariÅ£ia Legii Ticu (denumită astfel după iniÅ£iatorul său, fostul deputat PNÅ¢CD Ticu Dumitrescu), Pop ÅŸi-a făcut o adevărată ocupaÅ£ie din cercetarea documentelor de la Consiliul NaÅ£ional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, preocupându-l tot ce Å£ine de rezistenÅ£a anticomunistă din Bihor. "Anul acesta am găsit dosarul OrganizaÅ£iei G4 ÅŸi atât ele, cât ÅŸi mărturiile supravieÅ£uitorilor, demonstrează că Oprea a fost un erou adevărat. M-am dus la Camera Notarilor, fiindcă a fost notar, ÅŸi le-am obÅ£inut acordul să finanÅ£eze statuia în memoria lui. Pentru ei ar fi o mare cinste ÅŸi chiar o dovadă de patriotism", spune Pop.

Mai rămâne doar ca, împreună, foÅŸtii deÅ£inuÅ£i ÅŸi reprezentanÅ£ii notarilor să organizeze un concurs pentru alegerea celui mai bun proiect, iar apoi monumentul poate fi ridicat pentru a dăinui. Mai mult chiar decât memoria camarazilor lui Oprea care, poate, s-ar recunoaÅŸte ÅŸi ei în statuia eroului încă necunoscut...

Oricât ar părea de ciudat, deÅŸi dosarul OrganizaÅ£iei G4 conÅ£ine sute de file, la anchetă niciun securist iar la judecată niciun magistrat nu s-a gândit să-i întrebe pe membrii grupării de unde vine denumirea acesteia. Dacă ar fi făcut-o, probabil că le-ar fi dat pedepse mai grele, deoarece i-ar fi legat de alte "bande" care activau în epocă, mult mai de temut.

ExplicaÅ£ia o dă, după ÅŸase decenii, Iosif Haiduc. "Numele de G4 vine de la faptul că Oprea pregătea curieri pentru patru grupuri diferite de partizani: pentru Sumanele Negre conduse de Domăşneanu (în Banat), pentru grupul lui CupÅŸa (MaramureÅŸ), pentru Haiducii lui Arsenescu (FăgăraÅŸ) ÅŸi pentru grupul lui Pătru Grozăvescu (CaransebeÅŸ). Noi trebuia să ducem informaÅ£ii, mesaje, provizii ÅŸi arme partizanilor, nu să rămânem între ei. Scopul era ca la venirea americanilor toate grupurile de partizani, informate de noi ÅŸi sincronizate, să declanÅŸeze o insurecÅ£ie anticomunistă pe plan naÅ£ional", spune fostul membru G4.