Ceea ce de multe ori se explică prin hoÅ£ie se întâmplă, de fapt, din prostie ori lene. E ÅŸi cazul cererilor pe care Episcopia Romano-Catolică le-a făcut încă din 2002 pentru două proprietăţi ale Consiliului JudeÅ£ean - Filarmonica ÅŸi fosta Policlinică Mare - dar în legătură cu care Comisia specială pentru retrocedarea bunurilor cultelor religioase din cadrul Autorităţii NaÅ£ionale pentru Restituirea Proprietăţilor nu s-a pronunÅ£at până acum.

Întrucât dreptul de proprietate al CJ e blocat, iar clădirea fostei Policlinici, monument arhitectonic aflat în plin centrul oraÅŸului, se surpă fără a putea investi niciun leu în reabilitarea ei, preÅŸedintele Radu Å¢îrle a hotărât să pună capăt indolenÅ£ei Comisiei de la BucureÅŸti, deschizându-i un proces pentru a o obliga să ia o decizie. Åži, dacă va "mirosi" că au trenat intenÅ£ionat lucrurile, e decis să le facă membrilor acesteia ÅŸi o plângere penală, pentru a-i trimite după gratii ÅŸi a recupera prejudiciul. Ceea ce, într-un stat în care o instituÅ£ie îÅŸi bate joc de o alta ÅŸi de cetăţeni, ar fi o adevărată premieră...

Revendicare cu cântec...

Episcopia Romano-Catolică a revendicat Filarmonica în 2002, în baza OG 94/2000, depunând la Comisia specială de retrocedare din cadrul ANRP, subordonată direct primului-ministru, o solicitare prin care pretindea că în 1894 proprietarul clădirii din strada Moscovei 5 era aÅŸa-numitul Capitlu de Rit Latin, o conferie de călugări nesubordonată, însă, Episcopiei. Tot în 2002 se declanÅŸa un teribil scandal după ce Consiliul JudeÅ£ean, condus atunci de actualul vicepreÅŸedinte Alexandru Kiss, aloca pentru reabilitarea clădirii 4,75 milioane lei (sumă echivalentă acum cu 1,5 milioane euro). Motivul? Deoarece legea interzicea investiÅ£iile în clădiri revendicate, Kiss era bănuit că dorea să predea imobilul către Episcopie ca nou-nouÅ£.

Au trecut încă patru ani până să se descopere că Episcopia cerea ce nu i se cuvenea. În 2006, consilierul prefectului Ilie Bolojan, Ioan Câmpan, împreună cu istoricul Augustin Ţărău (foto), a săpat în arhive până a reconstituit circuitul imobilului. Actele din secolul XIX demonstrau că aÅŸa-numitul Capitlu de Rit Latin deÅ£inea doar o parte din clădire, "dimpreună cu finanÅ£ele judeÅ£ului, în părÅ£i egale", proprietatea fiind - aÅŸadar - una comună, a unei instituÅ£ii bisericeÅŸti ÅŸi a unei instituÅ£ii a statului.

În 1919, atât ordinul călugăresc, cât ÅŸi statul, au vândut o parte din clădire unui anume Barna Miklos. În fine, în 1948 naÅ£ionalizarea imobilului nu s-a făcut în baza articolului de lege referitor la bunurile bisericeÅŸti, ci în temeiul celui ce viza obiectivele industriale, expropriat fiind nu Capitlul ori Episcopia, ci Tipografia Sonnenfeld & Seidman, adică firma afaceriÅŸtilor care cumpăraseră imobilul în perioada interbelică.

... ÅŸi cu tupeu

În cazul fostei Policlinici din strada Republicii 35, Episcopia a pretins, tot în baza OG 94/2000, că imobilul fusese construit, ca fostul spital de boli infecÅ£ioase, de Ordinul Călugărilor Mizericordieni. Însă acelaÅŸi Ioan Câmpan (foto), devenit între timp consilier al preÅŸedintelui CJ Radu Å¢îrle, avea să descopere în 2009 că revendicarea era complet mincinoasă.

Actele ce demonstrau adevărul fuseseră întocmite, culmea, de administraÅ£ia maghiară, acestea atestând că imobilul a fost edificat în 1899-1900 ca Palat al FinanÅ£elor la comanda ÅŸi în beneficiul Statului Maghiar, pe un teren expropriat în 1898 de la Mizericordienii care nu-ÅŸi plătiseră impozitele. Ca atare, conform Tratatului de Pace de la Trianon, încheiat după primul război mondial, clădirea a trecut automat, ca toate bunurile din Transilvania ale statului maghiar, în proprietatea Statului Român.

Mai mult, ÅŸi legislaÅ£ia actuală contrazice orice pretenÅ£ie a Episcopiei, OG 94 stipulând că "sunt considerate abuzive doar acele preluări de proprietăţi care s-au produs între 6 martie 1945 (n.r. - data instaurării comunismului) ÅŸi 22 decembrie 1989 (n.r. - data prăbuÅŸirii)". Or, nici vorbă ca naÅ£ionalizarea să se fi făcut în 1945, de vreme ce din 1919 clădirea deja aparÅ£inea Statului Român, care o folosise în perioada interbelică!

Ruină-monument

Faptul că nu îÅŸi poate exercita drepturile de proprietar, iar fosta Policlinică (monument arhitectonic), evacuată în urmă cu trei ani, a ajuns o ruină, a determinat conducerea CJ să solicite, încă din 2009, o expertiză a Inspectoratului Teritorial în ConstrucÅ£ii care să ateste starea avansată de degradare, în speranÅ£a că astfel va "sensibiliza" Comisia de la BucureÅŸti să ia o decizie.

Încheiat la 26 ianuarie 2010, raportul de expertiză atestă că faÅ£adele sunt degradate grav, având ornamente, tencuială, jgheaburi ÅŸi burlane care pot să cadă oricând, compromiÅ£ând ÅŸi mai mult integritatea clădirii, ÅŸi periclitând totodată siguranÅ£a trecătorilor. De asemenea, planÅŸeul etajului II are grinzile prăbuÅŸite, ceea ce apasă ÅŸi peste planÅŸeul primului etaj, Å£iglele acoperiÅŸului sunt sparte, iar Å£evile sunt fisurate, fapt care a dus la inundarea subsolului. Printre măsurile dispuse de ITC se numără "îndepărtarea de pe faÅ£adă a bucăţilor de tencuială ÅŸi a ornamentelor crăpate ÅŸi umflate, montarea unei plase de siguranţă ÅŸi realizarea reparaÅ£iei capitale necesare".

Răspunsuri copy-paste

Strădania CJ de a demonstra că are grijă de proprietatea sa n-a avut, însă, niciun efect asupra Comisiei de la BucureÅŸti, cum tot fără ecou au rămas ÅŸi adresele în care cerea urgentarea luării unei decizii. "Din 2008 până în 2011 am trimis tot la trei luni câte o adresă la ANRP, prin care rugam membrii Comisiei să emită o decizie. Degeaba!", spune preÅŸedintele CJ, Radu Å¢îrle.

"Răspunsurile Comisiei au fost copy-paste unul după celălalt. Cu excepÅ£ia datelor, toate au acelaÅŸi conÅ£inut", arată ÅŸi ÅŸefa Compartimenului Patrimoniu al CJ, Teodora BaÅŸ (foto), punând la dispoziÅ£ia BIHOREANULUI corespondenÅ£a doveditoare. Un exemplu relevant e chiar ultimul răspuns, dat cu o întârziere de trei luni: "Ca urmare a cererii dvs. nr. 7.504/18.08.2011, înregistrate la Secretariatul Tehnic al Comisiei cu nr. 1.079/C/2011, prin care ne solicitaÅ£i stadiul soluÅ£ionării dosarului aferent cererii de retrocedare 32/C/2002, vă facem cunoscut că, ÅŸi la momentul actual, dosarul se află în faza de completare cu actele necesare soluÅ£ionării, conform procedurii administrative prevăzute de OG 94/2002, republicată, cu modificările ÅŸi completările ulterioare.

Nu în ultimul rând, vă aducem la cunoÅŸtinţă că instituÅ£ia noastră va face în continuare demersurile necesare în vederea urgentării procedurilor administrative de soluÅ£ionare a dosarului, iar la data la care acesta va fi complet, acesta urmează a fi reanalizat de către membrii Comisiei în vederea stabilirii unei soluÅ£ii. Semnează PreÅŸedintele ANRP, Daniel Anghel".

Apă de ploaie, impresia lăsată de Comisie ÅŸi de conducerea ANRP fiind că tergiversează lucrurile cu totul nejustificat. "Când noi amintim că ei trebuie să ia o decizie, ei ne cer să trimitem acte pentru completarea dosarului pe care deja le-am mai trimis. Am ajuns să trimitem de 3-4 ori aceleaÅŸi acte pe care, probabil, le-au pierdut", spune Teodora BaÅŸ.

La Tribunal

Nepăsarea conducerii ANRP l-a revoltat pe ÅŸeful CJ atât de mult încât a formulat o plângere prealabilă împotriva Comisiei, iar pentru că aceasta nu a reacÅ£ionat nici aÅŸa, a cerut acordul consilierilor judeÅ£eni pentru a-i deschide un proces. Joia trecută, toÅ£i consilierii au aprobat solicitarea lui Å¢îrle, în unanimitate, astfel încât cererea de chemare în judecată va fi înregistrată săptămâna aceasta la Tribunalul Bihor, instanÅ£a pe raza căreia se află clădirile în litigiu.

"Nu mai putem aÅŸtepta încă 10 ani, fiindcă Policlinica s-ar putea să nu mai existe până atunci. E inadmisibil ca o instituÅ£ie a statului să-ÅŸi bată joc de o altă instituÅ£ie a statului. Nu am cerut Comisiei o soluÅ£ie favorabilă nouă, ci să dea o soluÅ£ie", spune Å¢îrle. El e atât de hotărât să pună capăt indolenÅ£ei conducerii ANRP încât declară că, dacă va afla că tergiversarea a fost intenÅ£ionată, nu va ezita să facă plângeri penale nominale pentru toÅ£i membrii Comisiei, făcându-i pasibili ÅŸi de închisoare, dar ÅŸi de plata prejudiciilor. Care, socotind anii în care CJ a plătit chirii pentru unele servicii proprii care nu au sedii, dar ÅŸi costurile degradării clădirilor, ar fi de ordinul sutelor de mii de euro.

La rându-i, BIHOREANUL a solicitat lunea trecută punctul de vedere al ANRP, atât telefonic, cât ÅŸi prin e-mail ÅŸi fax, dar până vineri fără niciun succes. Poate tocmai fiindcă ÅŸefilor Autorităţii le-ar fi aproape imposibil să spună, într-o săptămână, de ce au "frecat-o" timp de un deceniu întreg...

În timp ce Consiliul JudeÅ£ean se luptă nu doar cu Episcopia Romano-Catolică pentru propriile clădiri, ci ÅŸi cu ANRP, instituÅ£ia e obligată să achite sume considerabile pentru închirierea unor spaÅ£ii în care diverse structuri din subordinea sa, care nu au sedii, să-ÅŸi poată desfăşura activitatea. Astfel, pentru găzduirea Muzeului Ţării CriÅŸurilor în Palatul Baroc CJ plăteÅŸte 6.000 euro pe lună, după ce ani întregi a achitat 8.000 lei lunar pentru secÅ£iile de Oftalmologie ÅŸi ORL ale Spitalului JudeÅ£ean din strada Republicii (până anul trecut, când unitatea a intrat în subordinea Consiliului JudeÅ£ean), plus 6.000 lei pentru sediul din strada Snagovului al Serviciului JudeÅ£ean de Ambulanţă. De asemenea, pentru un imobil din strada Traian Lalescu, închiriat tot de la Episcopia Romano-Catolică, CJ plăteÅŸte lunar 15.000 lei, iar pentru Åžcoala specială nr. 3 din strada Cuza Vodă achită o chirie de 10.000 lei Comunităţii EvreieÅŸti. "Nivelul chiriilor pe care le plătim pentru spaÅ£iile necesare unor structuri ale Consiliului se ridică lunar la 14.000 euro", spune Teodora BaÅŸ.