Poveste fără sfârşit: un partaj de 20 de ani!

În 20 de ani, o ţară a schimbat patru preşedinţi. Tot în două decenii, însă, instanţele de judecată din Oradea n-au reuşit să dea o sentinţă definitivă într-un amărât de proces de partaj.

Oricât pare de neînţeles, un bihorean se judecă din 1990 cu fosta nevastă nu pentru cine ştie ce bogăţie, ci pentru un apartament de bloc cumpărat în cei 6 ani de căsnicie. De atunci au trecut mai bine de trei ori atâţi ani.

Ea s-a mai căsătorit de alte trei ori, după care a avut alte procese de partaj cu cântec, iar el s-a lipit de o femeie cu care, de frică să nu mai fie "tradus", n-a avut curaj să se cunune. Între timp, până şi fiica lor, care la divorţ avea doar 6 ani, a ajuns femeie în toată puterea cuvântului, ba chiar la rându-i a divorţat, dar cei doi nu vor nici în ruptul capului să renunţe la partea de avere la care fiecare crede că-i îndreptăţit. Chit că au cheltuit deja pe avocaţi şi experţi evaluatori o grămadă de bani.

Dragoste şi ură

Gheorghe şi Corina s-au luat în 1982. "Era frumoasă şi focoasă, bărbaţii se uitau după ea pe stradă şi probabil mă invidiau", zice Gheorghe, la aproape 40 de ani după ce şi-a legat destinul de cel al unei femei pe care acum o urăşte cu aceeaşi patimă cu care odinioară o iubea. Nu peste mult timp avea să afle, zice el, cât de adevărat este că mai degrabă păzeşti o turmă de iepuri decât o femeie cu lipici.

O vreme, căsnicia le-a mers bine. El strungar, ea chelneriţă, amândoi câştigau mai mult decât binişor şi nu duceau lipsă de nimic. Când li s-a născut fetiţa, Agata, socoteau că după ea va urma şi un băiat, cu care bărbatul să meargă la stadion în timp ce "fetele" ar fi copt plăcinte în aşteptarea lor. Dar nimic din visul tihnit nu i s-a mai împlinit. "A început să calce strâmb", oftează Gheorghe. Aşa că povestea de dragoste s-a transformat într-una de ură care nu s-a încheiat nici până azi...

Cum te f... un prieten

"Am divorţat în 1988, când am aflat că mă înşală", zice Gheorghe. Pentru cine nu-l crede, scoate dintr-o pungă cu hârţoage o coală cu antetul Miliţiei de pe vremea Republicii Socialiste România. Insistă ca reporterul s-o bage în seamă. "Miliţia Municipiului Timişoara comunică tovarăşului Demian Gheorghe că numita Demian Corina a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 150 de lei, pentru încălcarea art. 26 din Legea 5/1971", arată el "docomentul". "A părăsit domiciliul conjugal, asta înseamnă. A fugit, nenorocita, cu un prieten de familie...", explică bărbatul, fără să-i fie jenă de propriile coarne.

Astăzi, mândria nu mai face doi bani. Vrea ca tot târgul să afle ce pramatie de nevastă a avut şi cum l-a lăsat "în curu' gol". "La divorţ am fost un domn, am fost de acord să scrie în sentinţă că desfacerea căsătoriei a fost din vina ambelor părţi. Dar partajul m-a trezit la realitate. Mi-am dat seama că m-a înşelat şi la bani, că voia să-i rămână ei tot ce-am adunat"...

Partaj cu procurori

Cert e că au ajuns să se ţigănească pentru agoniseala din timpul căsniciei, adică un apartament cu două camere din strada Lacu Roşu, mobila şi aparatura electrocasnică, precum şi câteva CEC-uri cu câştiguri în maşini. "La început am vrut să ne împărţim cu buna, dar n-a fost chip. La doi ani după divorţ, în 1990, am băgat proces, să hotărască judecătorii ce, cât şi cui să dea".

Cearta n-ar fi durat atât dacă cei doi foşti soţi n-ar fi încercat "să se tragă în piept" unul pe celălalt. "Într-o zi, după divorţ, am fost acasă şi am luat carnetele de CEC pe care le-am făcut împreună. Am vrut numai să le pozez, ca să pot demonstra la proces că ea a scos banii de pe ele. Erau trei de câte 5.000 de lei, din alea cu care puteai câştiga o Dacie, şi un libret de 70.000 de lei, depuşi pentru cumpărarea unei maşini", spune omul.

Avea să-şi plătească fapta ca un hoţ de rând. "M-a dat pe mâna procurorilor, pentru furt, şi am fost condamnat la 9.000 de lei amendă penală", zice Gheorghe. Dar nu-i drept, consideră el. "În timp ce ea a luat banii, eu am luat cazierul. Ea a luat şi locuinţa, pentru care eu am plătit avansul înainte de însurătoare. Apartamentul a fost evaluat la 33.000 de euro, mai puţin ca o garsonieră, iar nemernica nu vrea să-mi plătească jumătatea ce mi se cuvine. Degeaba ne judecăm din 1990, că nici judecătorii n-au fost în stare să dea o sentinţă, în 20 de ani...".

Un hoţ de soţ

Deşi aparent povestea pare să-i privească doar pe nefericiţii protagonişti, durata neobişnuită a procesului, un adevărat record, face ca interesul să depăşească limitele unei afaceri private. Motiv pentru care BIHOREANUL a căutat-o şi pe Corina, să-i afle şi ei povestea. Chiar de la prima vedere era clar că, atunci când a pictat-o ca pe o femeie focoasă, Gheorghe nu minţise deloc. Ajunsă la 50 de ani, pare încă genul care face bărbaţii să se întrebe câte capete o fi sucit pe vremuri.

Când a aflat motivul întrevederii, fosta nevastă a luat foc. "Luaţi apărarea unui nemernic care nici pensia alimentară n-a plătit-o? E un borfaş, a şi fost condamnat că m-a furat", turuie ea în loc de orice introducere. Pe scurt, varianta femeii este, previzibil, diferită de a fostului soţ. "În 90 a intrat în casă în lipsa mea, când acasă era numai fetiţa, şi n-a furat numai carnetele CEC, ci şi 80.000 de lei ascunşi sub un fotoliu. Cu cei 70.000 de lei de pe libretul auto, dau în total 150.000 de lei. În 1991, Procuratura l-a cercetat, iar Judecătoria l-a condamnat şi l-a obligat să-mi restituie banii sau suma asta să fie luată în calcul la masa bunurilor comune care trebuiau împărţite în procesul civil de partaj".

Ping-pong "magistral"

Cu toate că un principiu elementar de drept impune ca sentinţele penale să fie luate în seamă în procesele civile, în partajul dintre Gheorghe şi Corina acest lucru n-a contat. Urmarea e că, în timp ce femeia a cerut mereu ca împărţeala să includă şi cei 150.000 de lei cu care fostul soţ "s-a despăgubit singur" şi din care după divorţ şi-a cumpărat o Dacie şi un apartament în Piaţa 1 Decembrie, bărbatul a insistat ca judecătorii să împartă la doi doar apartamentul din strada Lacu Roşu, cumpărat în timpul căsniciei.

Vreme de 14 ani, procesul s-a învârtit doar asupra acestei controverse, iar dosarul s-a plimbat între Judecătorie şi Tribunal. Motivul? Dacă socoteau şi banii luaţi de Gheorghe, miza procesului depăşea un miliard de lei vechi, iar în acest caz dosarul era de competenţa Tribunalului. Amănuntul a trebuit tranşat de instanţa superioară, Curtea de Apel, care, după mai bine de 10 ani, a întors cazul la Judecătorie. Instanţei orădene i-au trebuit alţi trei ani până să dea o sentinţă. Pronunţată de judecătorul Ovidiu Ciuma în 2006, hotărârea ignoră sentinţa penală din 1991, care stabilise că bărbatul a furat banii de la fosta nevastă, arătând că la partaj se împart doar banii cheltuiţi în timpul căsniciei, nu şi după divorţ. Nemulţumită, femeia a făcut recurs la Tribunal, unde dosarul continuă să fie judecat şi acum de un complet condus de judecătoarea Adriana Chiriac.

Mai mare daraua decât ocaua

"Am cheltuit peste 100 de milioane pentru expertize, ca să se stabilească aportul fiecăruia la locuinţa cumpărată împreună, fiindcă înainte de căsătorie el a plătit un avans, în timpul căsniciei am plătit împreună o parte, iar după divorţ am achitat singură diferenţa", zice Corina. Dar foştii soţi nu au ajuns nici acum la o înţelegere privind contribuţia fiecăruia.

Un alt motiv pentru care procesul încă nu dă semne să se termine e şi neseriozitatea avocaţilor. "Una din cele patru avocate pe care le-am avut era şi ea în divorţ şi, în loc să se ocupe de cazul meu, îmi povestea mie prin ce trecea", zice femeia. În plus, fiindcă ulterior femeia s-a mai recăsătorit, dar a şi divorţat, iar noul proces de divorţ a ajuns la judecătorul care avea şi vechiul proces de partaj, deci era influenţat de "picanteriile" dezvăluite de "succesorul" lui Gheorghe, Corina a trebuit să-l recuze, iar dosarul să-i revină unui alt magistrat.

Cel mai revoltător însă, spune femeia, e că judecătorii care s-au ocupat de partaj parcă nici nu mai citesc actele depuse de ambele părţi. "Judecătorii au hotărât să facem expertize, dar n-au mai ţinut cont de ele sau, dacă au făcut-o, le-au luat în calcul doar parţial. Uneori aveam impresia că nici măcar nu citesc dosarul, pentru că puneau întrebări ale căror răspunsuri erau în actele puse la dosar", zice femeia.

Una peste alta, partajul a ajuns să împlinească 20 de ani, de trei ori şi jumătate mai mult decât a durat căsnicia. Şi, ca într-o gherilă, combatanţii nici nu se gândesc că o pace strâmbă le-ar fi mai de folos decât un război pe care fiecare îl consideră drept. Trist e că nici magistraţii nu-s mai înţelepţi ca ei şi nu taie odată nodul gordian. Căci de mulţumit pe amândoi, oricum n-ar putea nici dacă ar fi precum Regele Solomon...

DE PATRU ORI FEMEIE
Devoratoare de bărbaţi

Gheorghe Demian spune că fosta sa nevastă s-a specializat în căsătoriile urmate de divorţuri care au ca scop jumulirea bărbaţilor creduli. "După mine, s-a mai căsătorit cu alţi trei, rând pe rând. Pe ultimul l-a fript cel mai tare. De loc din Constanţa, pe soţul numărul 4, marinar de meserie, l-a lăsat fără un apartament şi fără un teren pe care el le-a cumpărat în Oradea", povesteşte Gheorghe, parcă cu satisfacţia că, totuşi, n-a fost singurul păcălit. Ba, mai mult, adaugă el, la finalul poveştii de amor, când divorţul era inevitabil, l-a luat şi la păruială. "De obicei un bărbat îşi mai abţiguie nevasta, dar în cazul lor ea l-a altoit cu bâta de baseball în cap, de-a ajuns să fie cercetată".

Deşi nu neagă problemele încă nerezolvate cu bărbaţii pe care ea zice că i-a iubit dar au dezamăgit-o, Corina refuză orice discuţie pe tema asta. "Marinarul era un beţiv, ştiu toţi vecinii. Altceva în plus n-am ce să comentez. E viaţa mea, şi dacă n-am avut noroc la bărbaţi, asta nu priveşte pe nimeni", a încheiat femeia, fără drept de apel.