Oradea pe invers: Medicii înregistrează tot mai mulţi bolnavi de HIV-SIDA, pe măsură ce creşte şi numărul homosexualilor

Îi poţi vedea pe stradă, la facultate, în cluburi, la teatru, ba chiar şi în cabinete medicale, unde poartă halate albe şi stetoscoape, pentru ca apoi, peste o vreme, să ajungă pacienţii unor confraţi. Sunt îngrijiţi în ţinută şi în gesturi, uneori vizibil efeminaţi, iar când se întâmplă să zărească un tip "bine" nu ezită să-i arunce o ocheadă şi să încerce să-l "agaţe".

Niciunul nu poartă vreun tricou pe care să scrie "sunt homosexual!", dar există şi se manifestă ca atare. De cele mai multe ori, în public, nu deranjează pe nimeni. Şi, totuşi, mulţi au în viaţa personală o problemă care se răsfrânge asupra celor din jur: pot contacta şi răspândi SIDA cu aceeaşi uşurinţă cu care pun în mişcare şi alte boli cu transmitere sexuală, considerate mai "soft", precum sifilisul, gonoreea ori hepatita. Robi ai viciului, ştiu că maladia e mortală, dar nu-şi schimbă obiceiurile nici măcar când află că deja sunt atinşi de ea chiar propriii iubiţi.

BIHOREANUL vă prezintă un articol despre proliferarea homosexualilor şi răspândirea infecţiilor cu HIV-SIDA, dar şi despre felul în care pederaştii din Oradea populează un univers aparte, doar al lor, dramatic şi pestriţ, dominat de pofta de a trăi, cu orice risc, fără oprelişti.

Gay cu delay

Românii copiază apucăturile Occidentului cu întârziere. Ce era la modă în Apusul anilor 70-80 abia acum devine la noi un trend, a observat dr. Mariana Fericean (foto), medic epidemiolog, coordonatorul Programului judeţean pentru supravegherea bolilor transmisibile prioritar, HIV-SIDA şi TBC, în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică. "În Occident, SIDA a apărut şi s-a răspândit în anii 70-80 în comunităţile de gay, apoi în rândul narcomanilor, iar în anii 90 s-a transmis în special vertical, de la mamă la făt. Mai ales în ultimii doi ani, la noi se revine la pattern-ul originar: numărul cazurilor de infecţii cu HIV şi îmbolnăviri de SIDA creşte odată cu cel al homosexualilor", spune doctoriţa.

Statisticile sunt seci: în prezent, în Bihor sunt înregistraţi 55 de pacienţi cu HIV-SIDA. Anul trecut au apărut 9 cazuri noi, iar anul acesta, deja, 7. Toţi bolnavii noi sunt tineri, între 16 şi 40 de ani. Pentru că deontologia profesională şi legea, care nu mai incriminează homosexualitatea, interzic autorităţilor să le ţină evidenţa în funcţie de orientarea sexuală, ceea ce îndreptăţeşte medicii să spună că tot mai mulţi seropozitivi au ca numitor comun homosexualitatea e practica de zi cu zi. Cu o precizare: cei afectaţi sunt, cu toţii, bărbaţi, pederaşti. "Nu avem în evidenţe nicio lesbiană seropozitivă", spune doctoriţa Fericean. Motivele sunt lesne de înţeles: în timp ce femeile fac sex cu "jucării" din plastic, sticlă sau te miri ce, gay-ii îşi pun la bătaie dotările proprii.

Dincolo de statistici, realitatea e mai gravă: persoanele infectate cu HIV şi bolnave de SIDA sunt mai numeroase decât arată scriptele. "Noi vorbim doar despre cazurile raportate şi înregistrate, despre cei care fac testele pentru depistarea virusului şi bolii", spune epidemiologul. "Dacă toată lumea s-ar testa, ar creşte şi numărul celor din evidenţe".

Pe faţă, pe dos

Cum fac epidemiologii legătura între HIV-SIDA şi homosexualitate? Se întâmplă cu ocazia aşa-numitei consilieri pre-testare şi post-testare, proceduri de durată şi, pentru "subiecţi", încărcate de tensiune. În general, se supun testării categorii expuse la riscuri - personal medico-sanitar, angajaţi ai saloanelor de cosmetică şi gravide, în maternităţi. "Nici aceste persoane nu sunt însă obligate să se testeze, ci doar li se recomandă", spune dr. Fericean. Se mai testează, de asemenea, dializaţii, transfuzaţii, bolnavii de tuberculoză, persoane repatriate după perioade mai lungi petrecute în străinătate, prostituatele adunate de Poliţie de pe străzi şi, în fine, cei care se tem să nu fie bolnavi ori îşi iau precauţii ca să nu contacteze boala.

Aceştia din urmă au motivele lor intime. Un medic din Cluj, de pildă, ai cărui parteneri de sex sunt orădeni, vine cu noile "achiziţii" la testare de câte ori îi schimbă. Nu bate toba cu orientarea sa sexuală, dar nici nu şi-o ascunde. Ar fi ridicol. La polul opus, un student la Medicină s-a justificat că-şi face testul zicând că prietena sa a murit recent de SIDA. "În asemenea cazuri, fac asocierea dintre persoana deja depistată şi alta care vine ulterior la testare. Fac conexiuni între ele şi recompun mintal, pentru că în acte nu e permis, grupul de homosexuali din care fac parte aceste persoane", spune doctoriţa. La o vreme după studentul care i-a servit povestea cu prietena decedată, şi al cărui test a confirmat infectarea, a testat un alt tânăr. Şi-a dat seama că era partenerul studentului, după faptul că locuiau împreună. Era tot pozitiv!

"Le-am încercat pe toate"

Alţi gay ajung să-şi recunoască orientarea sexuală tocmai pentru că între testare şi aflarea rezultatului trece o perioadă de timp în care nesiguranţa îi macină. Totul începe la Laboratorul de Microbiologie şi Virusologie al DSP Bihor, unde se face aşa-zisul test rapid, banal, constând în prelevarea unei probe de sânge pentru analiză. Dacă rezultatul e suspect, laboranţii o anunţă pe coordonatoarea programului judeţean HIV-SIDA, iar pacientul e direcţionat către aceasta, pentru consilierea pre-testare, în paralel fiind supus testului Elisa, mai complex. "Cu precauţie şi asigurarea confidenţialităţii, trebuie câştigată încrederea omului, ca să fie sincer. Trebuie să aflăm dacă are factori de risc, dacă aparţine unei minorităţi sexuale, dacă a fost plecat în străinătate, cine îi sunt partenerii", explică epidemiologul.

Între timp, dacă şi testul Elisa iese pozitiv, "suspectului" i se ia din nou sânge pentru analiza finală, Western-Bloot, care se face doar la Bucureşti, la Institutul Naţional de Microbiologie şi Imunologie Cantacuzino ori la Institutul Naţional de Boli Infecţioase Matei Balş. Concomitent, epidemiologul pregăteşte "subiectul" pentru verdict. "Nu îl putem obliga să vorbească, dar îl întreb dacă a avut parteneri femei sau bărbaţi, ocazionali sau stabili, pentru a identifica sursa şi locul îmbolnăvirii. De obicei primesc răspunsuri vagi, pentru că homosexualii alcătuiesc cercuri restrânse, închiriază anumite localuri, unii îmi spun cu aproximaţie că în centru sau în Rogerius, sau că se adună la inşi pe care îi numesc cu porecle - Francezu' sau nenea Pişti. Încerc să aflu dacă folosesc şi droguri, dacă în grupul de narcomani sunt doar homosexuali sau şi heterosexuali, pentru că în acest caz creşte şi riscul răspândirii mai largi", spune doctoriţa.

"Dacă eu am SIDA, să aibă şi ăla!"

Din păcate, adaugă dr. Fericean, sunt şi persoane care cumulează toţi factorii de risc posibili.

"Un tânăr gay seropozitiv mi-a spus franc că le-a făcut pe toate. Sex cu cine a apucat, droguri, tatuaje, piercing-uri. În general, homosexualii nu realizează la ce pericole se expun, unii nici după diagnosticare. Deoarece comunităţile lor sunt mici, îşi găsesc mai greu un partener, sunt foarte geloşi, iar când îşi găsesc unul nu îl părăsesc nici dacă e bolnav".

Doctoriţa îi atenţionează să nu-i îmbolnăvească şi pe alţii de acum încolo şi să facă doar sex protejat, pentru că din 2003 legea pedepseşte cu închisoarea transmiterea cu bună-ştiinţă a bolii. Psihologia bolnavului de SIDA e însă specială: porneşte de la negarea bolii şi trece la acceptare, la resemnare şi uneori la răzbunare. "«Dacă eu am SIDA, să aibă şi ăla!», aşa gândesc unii", spune doctoriţa.

Din fericire, în Bihor nu a existat încă un asemenea caz, dar s-a întâmplat contrariul. La fel ca în Grecia, de pildă, unde criza face ravagii şi există tot mai mulţi disperaţi care se contaminează intenţionat cu HIV pentru a primi ajutoare din partea statului, aşa a procedat anul trecut, la noi, un ţigan. "A auzit că bolnavii de SIDA primesc lunar 200 şi ceva de lei, aşa că s-a infectat şi el. Nu am aflat de la cine nici până azi"...

Ca la popă

Dacă de la Bucureşti "verdictul" final confirmă existenţa virusului, bolnavul intră în consilierea post-testare şi e îndrumat spre Clinica de Boli Infecţioase din Cluj-Napoca, unde funcţionează Centrul Regional Nord-Vest HIV-SIDA şi unde e trecut într-un registru special, gestionat la nivel naţional, al persoanelor cu această boală. Tot aici i se stabileşte o schemă de tratament personalizată, cam la fel ca în cazul pacienţilor oncologici.

Tratamentul îl face, însă, la Oradea, la secţia de Infecţioase a Spitalului Municipal, unde e internat pentru administrarea primelor medicamente antiretrovirale şi monitorizarea reacţiei. Dacă totul decurge fără probleme, în câteva zile este externat şi revine lunar, pentru eliberarea medicamentelor. Nu de alta, dar puţini şi le-ar permite să le cumpere, dat fiind că pentru o lună costul porneşte de la 700 dolari. Cheltuială pe care o suportă statul, adică fiecare contribuabil, pentru ca maladia să fie ţinută sub control.

Şefa secţiei de Infecţioase, dr. Lucia Mihalache (foto), este ultimul confesor al bolnavului. "Se duc la doamna doctor ca la popă, pentru că de tratamentul acordat depinde chiar existenţa lor", explică dr. Fericean.

Viaţa ascunsă

De cele mai multe ori, bolnavii sunt mai deschişi faţă de medicul curant. Ar fi şi greu să se ascundă de acesta. "Despre unii, care şi-au negat până în această fază orientarea sexuală, aflăm că sunt gay chiar văzând că, în timp ce sunt internaţi, vin iubiţii să-i viziteze", spune dr. Mihalache, specializată din 1996, de când tratează primii bolnavi de SIDA din Bihor.

Mai greu este, pentru medic, să-i convingă pe tinerii bolnavi să-şi anunţe tocmai familiile. Le explică, răbdătoare, că la început merge şi aşa, dar apoi e bine să le spună părinţilor, pentru că boala generează complicaţii chiar şi la un banal herpes, iar sănătatea se degradează rapid. Pot face inclusiv cancere de tot felul, şi sfârşesc cel mai adesea în demenţă, aşa că familiile nu-i pot ajuta dacă nu ştiu despre ce e vorba.

Anul trecut, de pildă, doctoriţa a convins un bolnav pederast să se destăinuie cuiva apropiat, iar paradoxul e că respectivul s-a "spovedit" unei... femei. "Acum, ea îi este, cum spunem noi, persoană de sprijin".

Întâlniri la secret

Dincolo de "negreala" medicală, viaţa de zi cu zi a pederaştilor orădeni, imposibil de "recenzat", dar estimaţi la câteva sute bune, e cât se poate de tumultoasă. Au propriile lor posturi de radio pe internet (radiosauvage.webs.com, radiog-one.com), propriile site-uri de ştiri (angelicuss.com, darqnet.com), dar şi de socializare şi de întâlniri (Gay Romania, Gay Ardeal). Le utilizează, desigur, şi pe cele internaţionale (GayBookSTAR.com ori planetromeo.com), unde îşi pot găsi nu doar o pereche, ci, contracost, se oferă şi ca parteneri de sex de ocazie.

Dacă în Cluj sau Arad homosexualii au ieşit "la lumină" şi au propriile cluburi, cei din Oradea, de teamă să nu fie arătaţi cu degetul, se întâlnesc departe de ochii curioşilor. Un club pentru gay funcţionează deasupra unui salon de cosmetică din apropierea Parcului Bălcescu, alte două în saloane de tatuaj din Rogerius. Toate sunt cu circuit închis. "E normal, vor discreţie, tocmai pentru că nu pot merge în altă parte. Cum ar fi să vezi doi bărbaţi sărutându-se în Lord's ori în Bali?", zice "Alina", unul dintre puţinii pederaşti care a acceptat să discute cu BIHOREANUL despre problemele comunităţii homosexualilor orădeni.

Reporterul l-a găsit pe un site cu "matrimoniale", unde îşi oferea serviciile bărbaţilor generoşi, pentru doar 35 dolari. În fotografia de prezentare părea o femeie plinuţă, îmbrăcată şi vopsită strident. În viaţa de zi cu zi este David, un tânăr molatec cu trăsături efeminate, care are o mică afacere: organizează petreceri pentru gay într-un club din oraş.

"Destrăbălarea este calea"

A început în urmă cu doi ani, când a deschis un local pe strada Avram Iancu, Club Café Friends. Tot atunci a organizat şi primul concurs de frumuseţe pentru travestiţi şi transsexuali: "Miss Travesty vs Transsexual Oradea", la care s-au înscris 8 concurenţi din Oradea, Târgu Mureş, Cluj, Timişoara, Hunedoara, Arad şi chiar Budapesta, pentru a etala "calităţile, manierele şi prestanţele unei adevărate dive". "A câştigat Teresa din Oradea", precizează David, cu nedisimulat patriotism local.

Anul trecut, a făcut o nouă ediţie, dar în altă parte, deoarece, zice el, golanii i-au spart vitrina barului, iar vecinii, "încuiaţi la minte", l-au reclamat pentru gălăgie, până când Primăria i-a închis localul.

Astă-toamnă a luat în chirie un fost bar, tot în centru, unde organizează în fiecare sâmbătă petreceri pentru gay. Mesajul de la intrare spune totul despre specific: "Destrăbălarea este calea". "Sunt oameni care vin aici pentru că aici pot fi ei înşişi. Lesbiene, homosexuali, travestiţi, transsexuali... Vin să se distreze aşa cum în altă parte nu pot", povesteşte David, refuzând însă să dea şi alte amănunte. Ar fi acceptat chiar şi prezenţa reporterului la petrecere, dar cu condiţia să nu facă poze şi să nu pomenească numele localului. "Nu vreau probleme. Dacă începe scandalul, clienţii nu mai vin", explică el.

Suntem curaţi

Cine sunt muşteriii? O lume pestriţă, de la muncitori şi vânzători în Lotus la funcţionari din Primărie şi poliţişti care sâmbăta seara se transformă în adevărate "dive", luând chiar nume de scenă. Briggite Divine, Inna, Elodia, Sindel, Oana Zăvoranu, Andreea la Diva, Zora, Azis... Unii sunt căsătoriţi, iar partenerele lor de viaţă nici măcar nu le ştiu secretul. Alţii, studenţi, medici, atât lesbiene, cât şi pederaşti, vin cu partenerii  stabili, simţind că aici se pot dezbrăca de orice inhibiţii.

Cât despre pericolul SIDA, David zice că nu se teme, fiindcă ar fi îndepărtat şi lipsit de concreteţe. "Printre cunoscuţii mei nu ştiu să fie vreunul bolnav. Noi discutăm unii cu alţii, ne testăm periodic, folosim prezervative, nu avem probleme. Suntem curaţi", zice el, dând vina pentru creşterea numărului de bolnavi în rândul tinerilor pe lipsa de educaţie, dar şi pe uşurinţa cu care unii îşi schimbă partenerii fără să se protejeze. "Părinţii şi şcoala ar trebui să facă educaţie sexuală, să-i înveţe să folosească prezervativul. Dar în Oradea e o ruşine să fii gay, aşa că mulţi se ascund", se revoltă travestitul. 

Poate tocmai de aceea pederaştii noştri nici nu se tem de nimic altceva, decât să fie recunoscuţi, şi nici nu militează pentru ceva mai mult. Nici să fie acceptaţi aşa cum sunt, nici să-şi facă prozeliţi, nici să li se aprobe vreo Gay Parade. Doar să fie lăsaţi în pace şi nimeni să nu-şi bage nasul în cuiburile lor...

"E plin oraşul de homo. Dacă mă duc cu tine într-un club, din 10 băieţi 3 sunt gay. Îi recunoşti după mers, îmbrăcăminte, gesturi"

David, alias Alina

Comunitatea gay e cunoscută şi ca LGBT, acronim preluat din engleză, care însumează cele patru grupe majore ale minorităţilor sexuale: lesbiene, gay, bisexuali şi transsexuali.

În timp ce lesbienele şi gay-ii sunt persoane atrase de indivizi de acelaşi sex, bisexualul este o persoană caracterizată de atracţia faţă de persoane de ambele sexe.

Transsexual este eticheta pentru o persoană care se naşte cu organe genitale feminine ori masculine, dar care se simte, trăieşte şi vrea să-şi continue viaţa ca persoană de sex opus. 

Travestit este homosexualul care se îmbracă şi se machiază ca o femeie.

La rându-le, pederaştii pot fi activi, pasivi sau versatili, termeni ce descriu preferinţa sau rolul sexual al unui bărbat homosexual. Un "activ" este considerat cel care penetrează partenerul sexual "pasiv", iar versatil e cel care joacă ambele roluri sexuale, atât activ cât şi pasiv.

SALVAŢI DE MINCIUNĂ
"Îi învăţăm, spre binele lor, să mintă"

Condiţia de homosexual şi de bolnav de HIV-SIDA nu e uşoară nici măcar atunci când pacientul are nevoie de tratamente medicale în alte specializări decât bolile infecţioase. De pildă, le este foarte greu să găsească un stomatolog dispus să se ocupe de ei. "Un bolnav înregistrat la noi, de bună-credinţă, când s-a dus la medicul stomatolog i-a mărturisit că are SIDA, pentru ca acesta să-şi ia măsurile de precauţie necesare, adică să-l programeze la sfârşitul zilei de lucru şi să incinereze materialele folosite. Când a spus că are SIDA, însă, stomatologul l-a refuzat. De atunci, îi învăţ pe bolnavi să mintă, să spună că au Hepatită C, care este de 100 de ori mai contagioasă decât SIDA", spune doctoriţa Mariana Fericean.