Non-combat interesat la Compania de Apă

BIHOREANUL prezenta săptămâna trecută, sub titlul "Plătim în locul lor", modul cum foştii şefi ai CAO, Ioan Ciursaş şi Constantin Tomulescu, au compromis programele de zeci de milioane de euro pentru modernizarea reţelelor de apă-canal şi a Staţiei de epurare.

"Caietele de sarcini şi contractele au fost întocmite intenţionat defectuos. Nu în interesul Companiei, ci al firmelor", acuza inginerul Alexandru Avram, cel care în 2008, după ce i-a dezvăluit situaţia primarului Ilie Bolojan, a provocat demisia conducerii Companiei. Inginerul spune, însă, că nici noua conducere nu se omoară să remedieze situaţia. Ba dimpotrivă, prin neglijenţă şi non-acţiune, prestează tot în favoarea firmelor private.

Contract aranjat

În 2005, CAO încheia cu firma germană PWT un contract de 11 milioane euro pentru reabilitarea Staţiei de epurare a apelor uzate, lucrare ce trebuia finalizată în aprilie 2007. Inginer de proiect din partea CAO era Alexandru Avram, care afirmă că de la început contractul a fost oneros, întrucât caietul de sarcini întocmit de firma de consultanţă GKW (tot germană) şi aprobat de directorul tehnic Constantin Tomulescu conţinea nereguli şi falsuri. "În caiet se pretindea că două instalaţii fuseseră reabilitate anterior, fapt neadevărat. Scopul era ca firma care primea execuţia să facă lucrări suplimentare, nesupuse licitaţiei, primind astfel 630.000 euro în plus faţă de contract", sesiza Avram în memoriul trimis în 2008 noului primar Ilie Bolojan.

Inginerul relata că s-a adresat şi şefilor CAO dar, în loc să impună PWT calitatea şi preţurile din contract ori justificate cu acte (în cazul lucrărilor suplimentare), Ciursaş şi Tomulescu l-au forţat să semneze plăţile către firmă. Avram a fost nevoit să intre în concediu de paternitate ca să scape de presiuni, cu speranţa că la revenire lucrările vor fi încheiate.

Nou-nouţ, dar defect

Întors din concediu în august 2010, a avut parte, însă, doar de surprize neplăcute: PWT nu finalizase modernizarea staţiei, iar unele lucrări erau inutilizabile. Şi totuşi, actuala conducere a CAO nu aplicase firmei nicio sancţiune.

"PWT a câştigat licitaţia angajându-se ca din biogazul rezultat prin procesarea nămolurilor să producă mai multă electricitate decât firma clasată pe locul doi. Am constatat că electricitatea produsă de unităţile de cogenerare livrate de PWT nu era conformă parametrilor contractuali, iar apoi nu mai era deloc, fiindcă utilajele s-au defectat", spune Avram. Iar PWT a refuzat să le repare. "Deşi erau în garanţie, PWT a trimis altă firmă, care ne-a cerut bani pentru depanare. Dar noi, legal, nu putem plăti reparaţii pentru o instalaţie în garanţie, care nici n-a fost recepţionată", explică Avram.

Astfel, CAO a înregistrat o pagubă estimată la 1.000 euro pe zi, prin faptul că Staţia de epurare plăteşte curent la Electrica în loc să şi-l asigure din propriile procese tehnologice. În total, socoteşte inginerul, nepunerea în funcţiune a motoarelor la timp înseamnă o pagubă de 800.000 euro, sumă la care se adaugă alte 200.000 euro, deoarece ulterior, după punerea în funcţiune, utilajele s-au defectat complet.

Pe de altă parte, fiindcă n-a încheiat lucrările la termen, PWT trebuie să achite şi penalităţi de întârziere de 1,1 milioane euro. "Lucrările trebuiau finalizate în aprilie 2007, dar PWT a obţinut o prelungire de 7 luni. În noiembrie 2007, când executase doar 52% din lucrări, a mai cerut o prelungire, dar Autoritatea de Implementare a Proiectelor cu fonduri UE din Ministerul Finanţelor i-a refuzat", explică Avram.

Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda

La finele anului trecut, când a trebuit să-şi dea semnătura pentru ca PWT să mai încaseze încă 502.000 euro aferent unor lucrări din 2009, Avram s-a împotrivit. "Firma trebuie să ne dea nouă bani, nu să-i dăm noi, aşa că nu am semnat". Problema e, spune inginerul, că s-a trezit cu presiuni făcute de directoarea economică Aniko Kuntz: "M-a presat spunând că fondurile europene erau disponibile până la 15 decembrie 2010 şi că, dacă nu plătim, în 2011 va trebui să-o facem din banii CAO sau ai Primăriei".

Inginerul arată că s-a ajuns aici nu din cauza sa, ci fiindcă şefii CAO nu s-au îngrijit să angajeze altă firmă de consultanţă, care să asigure dirigenţia de şantier în locul nemţilor de la GKW, plecaţi din Oradea în decembrie 2009. Abia în octombrie 2010 Compania a angajat, fără nicio licitaţie, firma Actam SRL. Dar altă surpriză: aceasta aparţinea lui Ştefan Crăciun, fost angajat al GKW. Detaliul e important, întrucât CAO punea diriginte de şantier o persoană care nu-şi făcuse treaba nici înainte!

"În 2008, când Crăciun lucra la GKW, Oficiul de Plăţi din Ministerul Finanţelor înştiinţa consultantul GKW să-i trimită deducerea sumelor datorate de executantul PWT ca penalităţi de întârziere, ceea ce nu s-a întâmplat", dezvăluie Avram cum a prestat Crăciun de partea executantului. Mai mult, şi sub sigla Actam, din octombrie 2010 Crăciun a avut o singură grijă, şi anume ca facturile emise de PWT să fie plătite de CAO. În schimb, nu i-a păsat că executantul trebuia pus şi el la plată către CAO, pentru lucrările făcute de mântuială şi cu întârziere. Nici măcar când i-a cerut expres acest lucru!

Joc de glezne

În noiembrie 2010 CAO a trimis băncii germane Sparkasse o scrisoare prin care cerea, în sfârşit, executarea contului de garantare a lucrărilor constituit de PWT, în valoare de 1,1 milioane euro. "Perioada de notificare a defectelor expira la 21 ianuarie, motiv pentru care am făcut tot ce a depins de mine ca să intrăm în posesia garanţiei bancare", afirmă Avram.

Rezultatul a fost totuşi negativ. "Banca ne-a spus că nu a fost identificată stabilirea modului de soluţionare a revendicărilor, în baza unei clauze potrivit căreia, dacă beneficiarul consideră că executantul nu a efectuat lucrările corespunzător, consultantul trebuie să stabilească modul de soluţionare a revendicărilor", spune Avram. Altfel spus, nimic nu putea fi făcut fără semnătura consultantului, iar pe acesta nimeni nu l-a presat cu nimic. "Practic, consultantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile, iar conducerea CAO i-a permis acest lucru. Astfel termenul s-a scurs şi Compania nu a putut executa contul de garantare", conchide inginerul, care crede că neglijenţa conducerii Companiei şi a consultantului Actam n-a fost întâmplătoare, ci voită.

În 20 decembrie, tot la insistenţele lui Avram, CAO a trimis către Actam, o scrisoare (pe care directoarea Kuntz nici n-a vrut să o semneze) prin care i-a cerut să efectueze "toate demersurile ce ţin de obligaţiile dvs. ca şi consultant", adică "să întocmiţi stabilirea modului de soluţionare pentru revendicarea noastră pentru prelungirea perioadei de notificare a defectelor şi, implicit, pentru prelungirea scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie a lucrărilor".

În loc să facă acest lucru, consultantul a trimis CAO, abia pe 12 ianuarie 2011, un răspuns în care, practic, ia la mişto solicitarea. Concret, Ştefan Crăciun (foto) pretindea că în contract nu e considerat consultant, actul fiind unul de prestări servicii, şi trăgea de timp, cerând CAO să-i trimită "documente suport" care să demonstreze defecţiunile ce deja îi fuseseră semnalate. Solicitarea era oricum doar formală, căci a doua zi, pe 13 ianuarie, Crăciun a şi cerut CAO rezilierea contractului cu firma sa, prin acordul părţilor, pretinzând că "rezilierea va fi considerată" chiar din acea zi.

Prestaţii fără obligaţii

BIHOREANUL a aflat cum se explică uşurinţa cu care Actam şi-a tratat relaţia contractuală cu Compania. Contractul încheiat cu Crăciun anul trecut, printr-o simplă atribuire directă, fără licitaţie, practic nu prevede sancţiuni serioase în cazul în care acesta nu-şi face treaba. Singurul risc, conform documentului, e ca firma să fie penalizată cu 0,5% pe zi din preţul contractului, stabilit la 1.500 euro pe lună. Aniko Kuntz susţine, totuşi, că înţelegerea a fost corectă şi că, prin rezilierea contractului cu Actam, CAO ar avea doar de câştigat. Motivul? "Compania nu-i va plăti preţul contractului!", zice directoarea.

Însă, în timp ce se bucură că face o economie de 4.500 de euro, Kuntz n-are niciun răspuns la întrebarea cine va da seama pentru suma imensă pe care CAO are toate şansele s-o piardă, adică cele peste 2 milioane euro, reprezentând penalităţi de întârziere şi daune pentru calitatea proastă a lucrărilor. O pagubă care putea fi uşor evitată, cu o singură condiţie: şi ea, şi consultantul să-şi fi făcut datoria. Nu doar pentru că un mărunt inginer le-a cerut-o cu insistenţă amândurora, ci şi fiindcă pentru asta erau plătiţi. Unul cu salariu, celălat cu onorariu...

RELAŢII EXTRA
În pat cu duşmanul

Inginerul Alexandru Avram crede că o explicaţie a pasivităţii directoarei economice a CAO, Kuntz Aniko, în raport cu "neglijenţele" firmelor de consultanţă e detaliul că femeia a fost ea însăşi plătită de una din aceste firme, la fel ca alţi angajaţi care au prejudiciat Compania.

"Când mă aflam în concediu, sarcinile de inginer de proiect la Staţia de epurare au fost atribuite inginerului Gavril Roşca, un pensionar militar, care a acceptat plata de către CAO, în condiţii dubioase, a unor lucrări suplimentare facturate de PWT", spune Avram. Ulterior, când Roşca a trebuit să aleagă între pensie şi salariul de la Companie, respectivul s-a angajat la firma de consultanţă Rono Urban, cea contractată de CAO să facă dirigenţia de şantier la lucrările executate de Selina pentru extinderea reţelelor de apă-canal.

Ca o coincidenţă, în care Avram însă nu crede, şi directoarea economică a CAO încasa bani de la aceeaşi firmă de consultanţă, Rono Urban, căreia îi ţinea contabilitatea, în afara orelor de program de la Companie. "Doamna Kuntz a rupt contractul cu consultantul abia după ce a fost obligată de primar", spune inginerul.

La aceeaşi firmă de consultanţă a fost "recuperat" şi Victor Ciordaş, fostul director tehnic al CAO, cel forţat să demisioneze anul trecut după ce a fost prins implicat într-o afacere de corupţie, nedezvăluită nici pînă azi, de acelaşi Bolojan.