Născut învingător: Romeo Balogh, culturistul din scaunul cu rotile, a ajuns om pe picioarele lui (FOTO)

Multiplu campion naţional la culturism, bihoreanul Romeo Balogh Wittman n-a ştiut niciodată ce înseamnă înfrângerea. Şi se încăpăţânează să nici nu înveţe.

Deşi în urmă cu 6 ani a rămas imobilizat după un groaznic accident de maşină, în urma căruia a fost găsit la 30 de metri de autoturismul în care se aflase, Romi nu s-a lăsat pradă disperării şi, fire de învingător, a început o nouă luptă. Acum deţine o prosperă afacere în domeniul echipamentelor de fitness, creată de la zero, şi plănuieşte, alături de soţia sa, Anca, să aibă şi un copil. BIHOREANUL vă prezintă povestea unui luptător.

Spulberat pe şosea

Beiuşanul Romeo Balogh Wittman s-a apucat de culturism de la 12 ani, la îndemnul tatălui, făcând antrenamente într-o sală mică şi sărăcăcioasă. Trei ani mai tîrziu, a făcut pasul, din micul orăşel de provincie spre una din sălile de elită ale Oradiei. Antrenându-se cu un campion de renume, Ion Marin, în scurt timp a întâlnit şi el bucuria performanţei, urcând de mai multe ori pe podiumuri: a fost de şase ori campion naţional la juniori, iar mai apoi campion balcanic. Pe 16 noiembrie 2005, însă, viaţa lui a fost dată peste cap...

Cu câteva săptămâni înainte de Campionatele Mondiale la care urma să participe, Romi, care pe atunci avea 21 de ani, se întorcea de la Budapesta, conducând cu viteză un BMW. "Era primul îngheţ, nu aveam cauciucuri de iarnă şi, înainte de Debreţin, am derapat într-o curbă şi am lovit o bordură. Maşina s-a rostogolit, m-a aruncat afară prin lunetă, iar în aer m-am izbit de ea", povesteşte, aproape ca despre altul, campionul, acum în vârstă de 27 de ani. Paramedicii l-au găsit inconştient, la peste 30 de metri de maşină. "Mi-am rupt şi fisurat coloana în mai multe locuri, bicepsul, şi aveam multe alte răni. Medicii mi-au spus că, în mod normal, accidentul era de nesupravieţuit".

A trăit doar datorită corpului său puternic, călit de sport. "Am nimerit la cel mai bun spital din Debreţin, unde un medic şi-a asumat riscul de a mă opera pe loc la coloană, fără vreo semnătură din partea cuiva, şi mi-a fixat-o. Dacă oasele coloanei ar fi apăsat mai mult timp pe măduva spinării ar fi provocat paralizii iremediabile. Mi-a spus că singurul motiv pentru care a făcut-o a fost că a văzut că am un organism puternic", povesteşte Romeo, recunoscător că, deşi a fost singur în spital zile în şir, până a dat familia de el, a fost tratat exemplar de doctorii maghiari.

Lupta pentru viaţă

Chiar şi aşa, în urma operaţiei, a rămas paralizat de la piept în jos. Medicii i-au spus că nu va mai putea umbla, dar el şi-a dovedit o tărie ieşită din comun. "Nu sunt o persoană căreia îi place să trăiască într-un basm. Nu am intrat în şoc şi nu am fost disperat, ci am acceptat situaţia şi am încercat să-mi revin cât pot". Pragmatic, a încercat orice metodă de recuperare. "Nu am vrut să exclud nimic, aşa că am încercat acupunctură, bioenergii, am mers la mănăstiri, ocazii cu care m-am convins că sunt şi destui oameni gata să profite de tine", zice el cu amărăciune.

Până la urmă, tot medicina a dat rezultate. Tânărul a aflat despre o clinică din Moscova unde se experimenta un tratament cu celule stem, dar costa o avere. Pe un an - 180.000 de euro, bani asiguraţi în mare parte de părinţii săi, care şi-au vândut casa, restaurantul şi sala de sport din Beiuş, dar şi din donaţii de la tot felul de oameni, de la amici până la necunoscuţi. De altfel, prietenii săi sportivi au şi organizat, în 2006, o gală caritabilă, "Oradea Fight", ale cărei încasări au mers toate către el.

"Am plecat la Moscova pe propria răspundere, căci au fost oameni care au murit în urma tratamentului. El consta în injecţii cu celule stem. Dacă eşti norocos, acestea se transformă în celule nervoase", povesteşte tânărul. Lui, în parte, i-a reuşit. "Datorită tratamentului mi-am recuperat toate funcţiile corpului. Numai picioarele nu mi le pot mişca, dar nu e o paralizie completă, căci şi-au recuperat în mare parte sensibilitatea", spune campionul, care a privit recuperarea ca pe o luptă, ca pe o pregătire pentru un concurs important.

De la capăt...

Ţintuit în scaun, Romeo a fost nevoit să se adapteze noii vieţi. După ce vânduseră tot în ţară, părinţii s-au mutat într-o casă pe care o deţineau în Biharkeresztes, pe care au încercat s-o transforme într-un cămin cât mai primitor şi pentru fiul lor. Ei l-au încurajat să aibă o viaţă normală şi, astfel, l-au ajutat să-şi cumpere o maşină special echipată.

Iar Romeo n-a dezamăgit. În loc să-şi plângă de milă, să devină o povară pentru familie sau să zacă visând la ziua în care va putea umbla, a decis să-şi găsească noi preocupări. Pasionat de calculatoare, a urmat timp de doi ani cursurile de Business Management şi IT la American InterContinental University din Chicago. "Stăteam noaptea la webcam cu căşti şi participam la cursuri. Examenele tot aşa le-am dat. Voiam să mă duc în SUA, căci universitatea garanta o perioadă de practică la o mare companie IT", spune el.

Planurile însă i s-au schimbat. În timpul şcolii, vrând să-şi demonstreze că poate munci ca oricare altul, s-a angajat ca programator web la o companie de gazonat terenuri din Oradea, unde a cunoscut-o pe Anca, o fostă gimnastă, contabila-şefă a firmei. "Cred că faptul că ne-am întâlnit a umplut golurile din viaţa amândurora", spune el.

Mens Mentis: minte înţeleaptă

Anca, acum în vârstă de 33 de ani, nu l-a văzut pe Romi ca fiind diferit. "Noi am fost colegi. Am început să ne cunoaştem, mi-a plăcut cum gândeşte, cum vorbeşte. Am descoperit că eram pe aceeaşi undă", îşi aminteşte ea începutul poveştii de dragoste. Ambiţioşi, cei doi s-au hotărât să-şi pornească propria afacere, şi aşa au pus bazele firmei Mens Mentis, care distribuie echipamente de culturism şi aparate de fitness. "Ne-am asumat un risc dar, fiind atâţi ani în această lume, am avut multe cunoştinţe care m-au ajutat. Sandu Lungu, bun prieten, e unul dintre cei care ne-a ambiţionat, ne-a şi ajutat financiar şi chiar ne-a dat primii clienţi", spune Romeo.

Impresionând prin cunoştinţele despre aparate şi prin planul de afaceri, cei doi au câştigat încrederea marilor companii din domeniu, devenind unici distribuitori pe România şi Ungaria pentru o serie de mărci. Încă de la început, s-au hotărât să deschidă depozitul şi showroom-ul în orăşelul din Ungaria, chiar dacă au birouri şi-n Oradea. Dincolo de graniţă, spun ei, chiriile sunt mai ieftine, dar şi băncile mai deschise spre a sprijini afaceri noi.

Acum, Mens Mentis are pregătite de vânzare 500 de aparate şi a echipat 250 de săli din ţară, în cazul unora ocupându-se şi de proiectele de amenajare. Mai nou, tinerii s-au lansat şi pe piaţa din Ungaria, ba au câştigat şi un proiect european pentru a înfiinţa în orăşelul maghiar o mică fabrică de echipamente şi accesorii pentru fitness, pe care le vor numi "Wittmann". Şi planuri mai au...

"Sunt fericit" 

În 2009, Romeo şi Anca au decis să se căsătorească, iar naş le-a fost Sandu Lungu. La cununie, campionul a stat drept, cu ajutorul unor orteze (foto). "Sunt incomode. Dar atunci a fost o ocazie deosebită", spune Romeo, care în rest foloseşte un scaun cu rotile. Chiar şi aşa, a ales să aibă o viaţă activă: vizitează fiecare sală pe care o echipează, călătoreşte cu echipa firmei prin Europa la expoziţii şi traininguri, dar merge şi la înot.

"Trec poate chiar săptămâni în care nu mă gândesc nicio clipă că sunt în scaun cu rotile. Contează şi atitudinea celor din jur, care mă tratează ca pe un egal". În privinţa mersului, nu şi-a pierdut speranţa nici acum. "Sunt companii americane care lucrează la următoarea generaţie de tratamente cu celule stem, pentru paralizia membrelor inferioare. Sunt convins că o să apuc aceste tratamente şi voi putea umbla", zice Romeo, calculat. Deocamdată, însă, nu se consideră dezavantajat. "E ca şi cum eşti foarte fericit cu maşina ta, dar în adâncul sufletului ţi-ai dori un Ferrari", glumeşte el.

Totuşi, nu vrea să încerce un nou tratament până nu va fi sigur. "La Moscova nu-mi era frică, merita riscul, dar acum am multe de pierdut. Am o soţie care mă iubeşte şi plănuim să avem un copil cât de curând. Familiile noastre sunt liniştite, ne merge bine, am reuşit în domeniul pe care îl iubesc. E cea mai fericită perioadă din viaţa mea", zice sportivul, cu zâmbetul pe buze. Şi asta, datorită puterii de a se ridica după o nenorocire, chiar dacă, deocamdată, doar cu spiritul.

CORP DE AUR
Pasiunea merge mai departe

Romeo a adunat în cariera sportivă şase titluri de campion naţional, printre care şi unul absolut, iar în 2002 a devenit campion balcanic. Pentru a ajunge la asemenea performanţe, tânărul ducea o viaţă strictă. "Mă trezeam la 4 să-mi fac exerciţiile cardio, iar de la 10 şi de la 17 aveam antrenamente de forţă. Acestea erau combinate cu 6-8 mese pe zi, dar la regim", povesteşte el. Patima nu i-a dispărut, după accident reluând antrenamentele, încât poate împinge chiar şi 140 de kilograme la piept. Acum, în ciuda programului încărcat, antrenează câţiva tineri, făcându-le programul de exerciţii şi regimul pentru competiţii. "Am un băiat la Suceava care e campion balcanic", se mândreşte Romeo. "Pasiunea pentru culturism nu mi-a dispărut, doar că acum nu mai particip eu la competiţii, ci elevii mei".