Avea 47 ani, o familie frumoasă ÅŸi o carieră de excepÅ£ie, fiind primul român ajuns campion mondial la karate ÅŸi un profesionist care a adus ţării zeci de medalii, atât personal, cât ÅŸi prin elevii pe care i-a pregătit mai apoi, ca antrenor.

DeÅŸi împlinit ca om ÅŸi ca sportiv, Pavel Vancea, antrenorul secund al lotului naÅ£ional al României ÅŸi preÅŸedintele Clubului Universitatea UAMT Agora Oradea, a ales să părăsească această lume. S-a sinucis într-un mod cumplit, spânzurându-se într-o fântână, la doar câÅ£iva metri de casa în care dormeau soÅ£ia ÅŸi copilul său de nici 2 ani.

În urmă au rămas doar lacrimi amare, doi copii ÅŸi o soÅ£ie sfâÅŸiaÅ£i de aceeaÅŸi întrebare: de ce oare? Întrebare la care nici măcar cele trei scrisori de adio pe care Pali le-a lăsat pe un colÅ£ de masă în sufragerie n-au dat un răspuns clar. Doar una singură, care vorbeÅŸte ÅŸi despre contabila sa, lasă să se înÅ£eleagă că era supărat din cauza unor lipsuri financiare...

Ultima zi

Tragedia s-a petrecut vineri dimineaţă, în jurul orei 9.30. La fel ca-ntotdeauna, Pavel Vancea îÅŸi dusese fiica de 16 ani la ÅŸcoală, cu maÅŸina, după care se întorsese în Săldăbagiu de Munte, localitatea în care îÅŸi ridicase o casă (foto) ÅŸi locuia împreună cu familia. Înăuntru, soÅ£ia Eva ÅŸi băieÅ£elul lor mai mic, de doar 2 ani, încă dormeau. Se purta firesc, ba părea chiar vesel, susÅ£ine socrul lui Vancea, care locuieÅŸte în apropiere ÅŸi l-a zărit. "Ne-am salutat ÅŸi a intrat. Atâta a fost. După o jumătate de oră, le-am auzit pe soÅ£ia ÅŸi pe fiica mea strigând să vină cineva să le ajute, că Pali s-a spânzurat", povesteÅŸte Francisc Pantea.

Femeia s-a trezit când Pavel s-a întors din oraÅŸ ÅŸi, din dormitorul de la etaj, l-a auzit o vreme trebăluind prin curte. Apoi, când s-a făcut liniÅŸte, a coborât ÅŸi ea. Atunci a dat peste bileÅ£elele lăsate pe masă. Când a văzut ce scrie, a albit. Speriată, a pornit în căutarea bărbatului, prin casă ÅŸi prin grădină, a fugit până la mama ei ÅŸi împreună cu ea s-a întors din nou acasă.

În curte, cele două femei s-au oprit lângă fântână, iar Eva s-a uitat în jos. A rămas ÅŸocată! În frânghia de care altădată era legată găleata, acum atârna corpul neînsufleÅ£it al bărbatului său.

Verdict: sinucidere

Disperate, femeile au sunat la 112 ÅŸi au strigat după ajutoare, sperând că îl vor putea scoate încă în viaţă. Din nefericire, însă, funia s-a rupt repede, iar corpul bărbatului s-a prăvălit în adânc. Corpul a fost recuperat, neînsufleÅ£it, de un echipaj al Inspectoratului pentru SituaÅ£ii de Urgenţă ÅŸi transportat la Serviciul de Medicină Legală, unde, în urma necropsiei, medicii au stabilit că moartea antrenorului s-a produs prin fracturarea coloanei vertebrale ÅŸi asfixie mecanică.

PoliÅ£iÅŸtii au exclus varianta unei crime, stabilind că Vancea ÅŸi-a pus singur capăt zilelor. Atâta doar că nimeni nu înÅ£elegea de ce. Fire optimistă, sportivul nu s-a plâns niciodată de probleme. Era căsătorit de 18 ani, avea o familie fericită ÅŸi părea că Å£ine sub control până ÅŸi problemele financiare care i-au afectat clubul. ToÅ£i cei care l-au cunoscut îi apreciau nu doar dedicaÅ£ia pentru sport, dar ÅŸi firea optimistă ÅŸi vorbele glumeÅ£e.

AÅŸa ÅŸi-l aminteÅŸte ÅŸi unul din prietenii săi apropiaÅ£i, Ionel Bara, preÅŸedintele FederaÅ£iei InternaÅ£ionale de Karate-Fudokan (FIRF). "Niciodată nu s-a plâns. Dacă ar fi spus ceva, poate nu se întâmpla nenorocirea asta. Nu pot să cred. Este omul care mi-a luat copilul la vârsta de 4 ani ÅŸi jumătate ÅŸi l-a transformat în campion mondial", povesteÅŸte, mâhnit, preÅŸedintele FIRF.

Scrisoare către lume

Bara a fost primul care a ajuns la Săldăbagiu de Munte ÅŸi printre puÅ£inii care au avut tăria să citească rândurile lăsate de Pavel. Sunt trei scrisori, adresate una "Către lume", una "Pentru mama", iar cea de-a treia "Pentru soÅ£ia mea". "Biletele arată că a premeditat sinuciderea, că s-a gândit temeinic s-o pună în aplicare", zice Bara.

Întinsă pe patru pagini, semnate fiecare pe un colÅ£, scrisoarea "Către lume" sugerează că bărbatul căzuse într-o depresie profundă, capitulând în faÅ£a problemelor. "Åžtiu că am greÅŸit profund. Nu pot ÅŸi nu vreau să vă cer nicio scuză. Nu merit! Undeva, totuÅŸi, am vrut să fac lucruri bune ÅŸi am reuÅŸit, am crescut copii care au ajuns niÅŸte personalităţi. Mi-a fost greu, dar mulÅ£umită personalităţii ÅŸi puterii de convingere, am reuÅŸit. Lumea nu m-a înÅ£eles. Ca sensei, cuvânt pretenÅ£ios pentru poziÅ£ie, am făcut tot ce am putut să duc miÅŸcarea de karate cât mai departe, poate am vrut mai mult ca discipolii. MiÅŸu, tu ai fost, zic eu, un pic mai corect ca mine, ÅŸi Adi la fel (e vorba, se pare, de soÅ£ii Mihai ÅŸi Adriana Turla, doi instructori de karate, ÅŸi prieteni ai sportivului). Nu m-aÅ£i oprit la timp, asta este. Da, ÅŸtiu că nu am nicio scuză, am vrut să fac ÅŸi bine, dar ca om am eÅŸuat"...

"Am avut oameni buni în jurul meu", continuă Vancea, precizând: "Sunt singurul răspunător al tuturor lucrurilor care s-au întâmplat în perioada 1996-2012. CeilalÅ£i au fost doar victime colaterale ale personalităţii ÅŸi puterii personale pe care o emanam în jurul meu. Sunt singurul care ÅŸtia ÅŸi miÅŸca lucrurile, dar am avut ÅŸi rezultate pe măsură. Nu îi pedepsiÅ£i pe cei care nu sunt vinovaÅ£i!", apelează Vancea, declarându-se singurul "vinovat". "Nici Eva (soÅ£ia sa - n.r.) ÅŸi nici Marta (soÅ£ia lui Stuparu - n.r.), ÅŸi nici nimeni altul, nu a făcut rău, nu au greÅŸit".

Nemulţumit de Federaţie

Vancea s-a plâns ÅŸi de situaÅ£ia financiară grea în care se afla clubul său: "Nu mai ÅŸtiam ce să fac, a rămas stresul. Mi-a pus contabila actele în braÅ£e, nu ÅŸtiam să mă descurc ÅŸi am rămas cu datoriile". Fără să dea nume, sportivul a reproÅŸat, însă, că s-a lovit "de o răceală inexplicabilă din partea FederaÅ£iei, de-a lungul vremii".

Jurnalistul sportiv Victor Mihalcea (foto), alt prieten apropiat care a parcurs biletul de adio al acestuia, spune că antrenorul se referea la faptul că, deÅŸi clubul UAMT Universitatea Agora, condus de Vancea, a adus numeroÅŸi campioni României, nu a fost totuÅŸi susÅ£inut de FederaÅ£ie. "Din scrisoare reiese că era nemulÅ£umit pe plan profesional, pe plan sportiv, deÅŸi din această ramură sportivă el a produs cei mai mulÅ£i campioni. După ultimul Campionat European, elevii săi s-au întors cu o salbă de medalii ÅŸi cu titlul european. Dar clubul a primit 600 de lei", explică amar Mihalcea.

De altfel, spune jurnalistul, tot din cauza subfinanţării, clubul a pierdut mulÅ£i sportivi promiţători, transferaÅ£i spre alte asociaÅ£ii care puteau să le susÅ£ină participarea la competiÅ£ii. "Ajungeau la o vârstă de la care, ieÅŸind din categoria junioratului, voiau să fie susÅ£inuÅ£i, iar el nu putea, nu avea din ce să-i plătească", spune Mihalcea. De altfel, adaugă Victor, ultimele cuvinte ale prietenului său exprimau dezamăgirea pe care o trăia din cauza lipsei de bani. "Poate că acolo, jos, voi plăti mai mult!", ÅŸi-a încheiat Pavel scrisoarea. Aici, sus, pe pământ, a lăsat tribut ce-a avut mai scump: viaÅ£a!

"Vă rog să mă scuzaţi, nu să mă iertaţi, asta nu merit, dar tot ce am făcut a fost să duc mai departe o mişcare, poate cu mari sacrificii, şi poate că ambiţia personală a fost mai importantă ca şi interesul comun"

Pavel Vancea, în scrisoarea de adio

Pavel Vancea a debutat în echipa de karate tradiÅ£ional a României în 1990, iar patru ani mai târziu, în 1994, devenea primul român campion mondial de karate, în decursul anilor adjudecându-ÅŸi mai multe titluri europene ÅŸi mondiale.

PreÅŸedinte al clubului UAMT Universitatea Agora Oradea, Vancea a fost ÅŸi antrenor secund al naÅ£ionalei de karate tradiÅ£ional a României, cu care a participat anul trecut la a XX-a ediÅ£ie a Campionatelor Europene pentru seniori ÅŸi juniori. Totodată, era arbitru internaÅ£ional ÅŸi membru în structura tehnică a FederaÅ£iei InternaÅ£ionale de Karate-Fudokan. Pe plan local, Pavel Vancea a fost secretar al AsociaÅ£iei judeÅ£ene de karate tradiÅ£ional ÅŸi secretar al AsociaÅ£iei judeÅ£ene "Sportul pentru toÅ£i", ambele înfiinÅ£ate de el.

Ultima sa apariÅ£ie publică a avut loc în 14 ianuarie, când a condus Gala LaureaÅ£ilor Clubului Sportiv UAMT Universitatea Agora Oradea, desfăşurată la Casa Tineretului, ocazie cu care, deÅŸi a afiÅŸat o mină optimistă, s-a plâns de dificultăţile financiare ale clubului. "Anul 2011 a fost un an greu din punct de vedere financiar. Nu ÅŸtiu ce va fi în 2012, dar datoria noastră e să privim înainte ÅŸi să facem totul la maxim", declara el atunci. Pentru ca, două săptămâni mai târziu, să renunÅ£e...