URMĂREȘTE-NE PE
VINERI, 29 MARTIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Primăria Oradea a decis să modifice regulamentul de salubrizare. La fel cum deja ne-a obișnuit, schimbarea s-a făcut fără o dezbatere publică serioasă. Mi se pare o greșeală strategică, pentru că despicarea firului în patru atunci când e vorba de problemele tuturor locuitorilor poate duce la soluții bune, unde mai pui că elimini din start suspiciunile și speculațiile.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.
Zic şi eu
Adrian Cris
Oradea și Bihorul au ajuns într-o perioadă fastă, cum din perspectiva dezvoltării infrastructurii n-au mai cunoscut niciodată. Anul acesta se deschid circulației o mulțime de noi drumuri, vreo 70 de kilometri: legătura centura Oradea - Autostrada Transilvania (chiar la finele acestei săptămâni), plus centurile Sânmartin, Aleșd, Beiuș, Oșorhei, Nojorid, Sântandrei (în vară). „Miracolul” ar putea fi explicat prin faptul că 2024 e an electoral. Și, da, este! Dar, totuși, nu asta-i explicația, ci parcurgerea întregii evoluții de la germinarea la coacerea proiectelor.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Din data de 31 martie, România devine, parțial, parte a spațiului de liberă circulație Schengen, aspect care ar trebui să ne bucure, ca națiune, deoarece vine după un îndelung proces de negociere cu celelalte state ale Uniunii Europene, aspectele privind negocierea cu Austria fiind comentate pe larg în ultima perioadă.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.

Mesaj din infern

Mesaj din infern SUNT EU! Scris pe ascuns, biletul descoperit în Cetate trădează zbuciumul prizonierului care nu ştia ce soartă urma să aibă. "Astăzi e 21 august 1947 şi am fost închis aici pe 20 martie 1947", se menţionează în răvaşul deţinutului, descoperit după 63 de ani
Mesaj din infern ANTICAMERA MORŢII. Construită în scop de apărare acum zece veacuri, Cetatea a servit de-a lungul timpului ca garnizoană militară, centru de judecată, loc de tortură, puşcărie şi, după al doilea război mondial, ca lagăr de tranzit. Misterul fortificaţiei e cu atât mai adânc cu cât după fiecare episod dramatic autorii atrocităţilor comise aici şi-au şters urmele cu grijă. Dar mărturiile din ziduri n-aveau cum să dispară...
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Prizonierul înveleşte răvaşul, grijuliu, într-o bucată de ziar. "Măcar să rămână o urmă", îşi zice oftând. Afară, un subofiţer răcneşte ordine unui pluton de soldaţi care trec alergând pe sub geamul magaziei de făină.

Ropotul cizmelor îl dezmeticeşte brusc. Dacă e prins, riscă pedeapsă aspră. La doi ani după război, soarta unui etnic german luat prizonier de ruşi e la fel de nesigură ca a unui şoarece cuibărit într-o gură de tun aflat pe front. Bărbatul strecoară biletul într-o crăpătură din perete, pe care o acoperă repede cu tencuială. Şuierul mistriei îl face să surâdă ca de-o şotie.

BIHOREANUL vă prezintă în exclusivitate povestea biletului misterios care a aşteptat 63 de ani până să fie descoperit, ca o mărturie pentru viitor, despre lagărul de tranzit care a funcţionat în Cetate după 1945...

Semn de viaţă

Răvaşul a fost găsit întâmplător la sfârşitul lunii aprilie de muncitorii care dădeau jos tencuiala de pe una din clădirile din incinta Cetăţii. Scris cu creion chimic pe o foaie de caiet cu pătrăţele şi învelit într-o bucată îngălbenită de ziar, probabil ca să nu dea de bănuit, biletul pare a fi încercarea disperată a unui om de a lăsa în urmă un semn despre trecerea sa pe acolo. Oricare!

"Mă numesc Andreas Dittrich, născut pe 9 mai 1905 în Nagyzsam, lângă Timişoara. Astăzi e 21 august 1947 şi am fost închis aici pe 20 martie 1947. Sunt un etnic german care am lucrat în acest lagăr", se menţionează în bilet. Deşi îngrijit, scrisul întărit pe alocuri de treceri repetate peste aceeaşi literă trădează un braţ obişnuit mai mult cu efortul fizic decât cu creionul. Formularea lapidară, axată pe date concrete, este mărturia unei minţi clare, care vrea să transmită maximum de informaţie în minimum de cuvinte.

04 dumitru noane mic.jpg"Pare a fi biletul unui om care doreşte să lase o urmă pentru a putea fi găsit ulterior de familie", opinează Dumitru Noane (foto), consilier în cadrul Compartimentului Tehnic Administrare Cetate.

Istoric de profesie, Noane e convins că autorul biletului este unul dintre etnicii germani încarceraţi de ruşi în lagărul de tranzit înfiinţat la Oradea de Armata Roşie în primii ani de după al doilea război şi administrat de organele noului stat popular.

Lagărul din Cetate

Ipoteza istoricului e întărită de arhivarul Augustin Ţărău (foto). "Documentele vremii arată că în Cetate a funcţionat un lagăr încă din 14 decembrie 1944. Aici erau închişi la un loc saşi, şvabi, elemente SS, internaţi politici şi criminali de război", spune specialistul.

04 augustin tarau.jpgUn an mai târziu, un raport al Chesturii Poliţiei arată că "începând cu data de 26 septembie 1945 (n.r. lagărul) funcţionează în mod legal, oficial, sub dependenţa şi supravegherea directă a Ministerului de Interne". Puşcăria era condusă de comunişti de etnie maghiară, precum directorul Zolanyi şi administratorul Geza Samuil, şi era păzit de 47 de gardieni.

Arhivarul spune că închisoarea din Oradea a fost doar o staţie spre gulagul sovietic. "În Bihor şi Satu Mare, deportările populaţiei de etnie germană au început în ianuarie 1945, pe baza unui ordin din decembrie 1944 al Comandamentului Sovietic din Szigetvar, Ungaria. Deportaţii au fost duşi în lagărele de muncă forţată din bazinul minier Donbas, Ucraina. La fel s-a întâmplat cu etnici germani din alte judeţe transilvane", povesteşte Ţărău. Prizonierii au lucrat în mine sau pe şantiere la "reconstrucţia Uniunii Sovietice". Unii s-au întors la casele lor după doi sau trei ani. Alţii, niciodată...

L-am găsit!

Prin comparaţie, Andreas Dittrich, autorul biletului descoperit în Cetate, a fost un norocos. BIHOREANUL a dat de urma autorului biletului la 300 de kilometri de Oradea, în Nagyzsam-ul natal, astăzi comuna Jamu Mare, aproape de graniţa cu Serbia.

"La începutul anilor '60, când am venit în Jamu Mare, aici exista un singur Andreas Dittrich, vecinul meu Andreas bacsi. Numai de el poate fi vorba. Îi plăcea mult să vorbească, dar nu mi-a povestit niciodată că a fost deportat la Oradea. A murit de bătrâneţe, înainte să cadă Ceauşescu, şi e înmormântat aici în sat. Avea peste 80 de ani", povesteşte pentru BIHOREANUL profesorul de istorie Tiberiu Gal, astăzi pensionar.

Din câte îşi amintesc bătrânii satului, deşi în anii războiului era în puterea vârstei, Andreas nu a fost pe front. Bărbatul era de profesie zidar şi probabil a fost deportat doar pentru muncă forţată. "Poate l-au folosit la reparaţii şi de aia s-a şi găsit biletul în tencuială", presupune profesorul.

Tiberiu îşi aminteşte de bătrân ca de un om "fantastic de optimist şi glumeţ". "În 20 de ani eu nu l-am văzut niciodată supărat. Era înalt şi bine făcut, îi plăceau glumele şi farsele. Avea tot timpul vorbe de duh care, traduse din germană, nu sună chiar aşa bine, dar ar veni ceva de genul "n-are niciun rost să mături zăpada, căci ori ninge iară, ori se topeşte singură"", povesteşte Tiberiu.

Se stinge un neam...

Andreas a avut o căsnicie fericită. "Îi plăcea mâncarea nici caldă, nici rece. Când mergea la restaurant cu un prieten, numai ce o vedeam pe bătrâna lui cum iese din timp în timp la gard, să se uite dacă omul ei se întoarce acasă. Dacă nu venea, punea iarăşi mâncarea pe foc, dacă apărea fugea s-o pună pe masă", râde profesorul.

Andreas a avut o fiică, Therezia, măritată Leş, care a rămas văduvă după ce soţul i-a murit de tânăr. "Therezia a şi plecat în Germania imediat după Revoluţie. De atunci n-am mai văzut-o şi nici nu ştiu s-o fi văzut cineva. De altfel, în tot Jamu Mare abia dacă mai sunt cinci bătrâne de etnie germană", zice Tiberiu.
Viceprimarul comunei, Sandu Belea, confirmă spusele profesorului. "În 1973, când am venit eu aici, pe toată uliţa, numai în spatele casei aveam un român. Majoritatea erau nemţi. Acum mai sunt doar trei familii. Toţi cei în putere au emigrat", zice viceprimarul.

Plecarea etnicilor germani care au fost deportaţi la Oradea lasă o pagină albă în istoria Cetăţii. La fel ca multe alte secrete, ascunse încă între zidurile fortificaţiei, şi care abia aşteaptă să fie descoperite...


"Imediat după război, Cetatea a servit ca lagăr de tranzit pentru prizonierii luaţi de ruşi, cu sau fără vină, din Satu Mare, Baia Mare, Arad şi judeţele învecinate. Unii au fost duşi la muncă forţată în URSS, alţii au fost puşi la reconstrucţia liniilor ferate distruse. Cei mai norocoşi au fost lăsaţi după o vreme acasă"

Dumitru Noane


CETATEA HORROR
Să facem muzeu!

Biletul ascuns de Andreas Dittrich în tencuiala fostei magazii de făină va fi depus în viitorul Muzeu al Cetăţii. Beciul, care a servit de-a lungul timpului drept temniţă pentru sute de soldaţi, tâlhari, aventurieri sau simpli ţărani, va fi transformat într-un muzeu al supliciului. Istoria acestuia va începe din Evul Mediu, când la Oradea a existat un mare scaun de judecată pentru împricinaţii din Ardeal şi Ungaria, dar şi pentru ucrainenii din zona Ujgorodului, urmând să continue cu epoca modernă, când aici au fost întemniţaţi opozanţii anticomunişti.

"Lagărul a funcţionat până prin 1948, dată după care încarcerările au fost făcute doar sporadic. Într-una din încăperi s-au şi descoperit mai multe scrijelituri făcute de deţinuţi cu nume nemţeşti şi ungureşti, dar majoritatea sunt din perioada '45-‘46", povesteşte arhivarul Augustin Ţărău. Specialistul spune că, spre deosebire de obiectivele turistice din alte oraşe, Cetatea Oradea are o istorie atât de bogată încât ar umple fără probleme un muzeu. Şi descoperirile continuă...

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
1 Comentariu
transportinoradea punct ro
foarte frumoasa relatare, de abia astept sa vad muzeul cetatii la noi.. :P
Postat 11 Mai 2010, 13:18 de transporinoradea
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.6085 RON
  • 1 EUR = 4.973 RON
  • 1 HUF = 0.0126 RON