Asta afacere! Aduci un fraier să-ţi renoveze o clădire şi, când lucrarea e gata, cauţi un motiv să-l dai afară, îl porţi cu anii în procese până când experţii şi judecătorii îţi fac pe plac, tăindu-i omului jumătate din pretenţii, iar apoi mai găseşti alt fraier cu care o iei de la capăt.
Un om de afaceri orădean, Octavian Bochie, spune că a păţit-o chiar el, şi nu cu oricine, ci cu o cuvioasă faţă bisericească. În 2007 a bătut palma cu parohul bisericii romano-catolice Sfânta Maria din strada General Moşoiu, Mihai Mârţ, ca să amenajeze un hotel în Mănăstirea Capucinilor, iar după 4 ani de muncă şi o investiţie de 600.000 lei, a găsit poarta acesteia zăvorâtă, cu încuietorile schimbate. Abia atunci a aflat că nici măcar nu era primul păcălit...
Pensiunea capucinilor
Patron al unei mici fabrici de confecţii, Octavian Bochie (foto) a ajuns în combinaţie cu parohul bisericii romano-catolice Sfânta Maria, Mihai Mârţ, în toamna anului 2006, printr-un prieten comun: preşedintele Comunităţilor Evreilor din Oradea, Felix Koppelman.
Bochie avea bani şi o idee profitabilă de ambele părţi, şi anume să renoveze Mănăstirea Capucinilor, pentru a o transforma într-un hotel cu pretenţii, cu restaurant şi piscină. După câteva luni de negocieri, semna cu părintele Mârţ un contract de concesiune pentru 25 ani. Parohia urma să încaseze o chirie lunară (câte 1.000 euro în primii doi ani, apoi câte 3.800 euro pe lună, iar în ultimii 10 ani câte 8.000 euro lunar). De cealaltă parte, Bochie urma ca, după renovarea clădirii şi utilarea hotelului, să beneficieze de încasările din exploatarea acestuia până la expirarea celor 25 ani, când investiţia intra în proprietatea deplină a bisericii.
Construcţia a început în 2007 şi a durat patru ani, timp în care muncitorii angajaţi de bărbat au înlocuit instalaţiile de apă, canalizare şi încălzire, au refăcut zidăria, băile şi încăperile de la subsol, parter şi etaj, scările interioare şi exterioare, sistemul de ventilaţie, porţile şi jgheaburile de pe acoperiş.
Plecaţi!
În octombrie 2010, când aproape terminaseră, constructorii s-au trezit însă cu o notificare din partea parohului Mârţ, care le cerea să suspende lucrările, interzicându-le să mai facă vreo modificare la clădire fără acordul său. "Adresa era de neînţeles, în condiţiile în care toate lucrările de până atunci au fost făcute în baza unui proiect autorizat, care fusese discutat şi aprobat de părintele Mârţ", s-a plâns Bochie BIHOREANULUI.
Mai mult, spune bărbatul, preotul a vrut să-i pună beţe în roate dinadins, căci fără ştirea sa a ridicat un corp de clădire lipit de biserică, cu toaleta spre ferestrele camerelor de hotel şi aşezată aşa încât să blocheze accesul spre acesta. "La început am încercat o înţelegere amiabilă cu părintele, am vrut să văd ce intenţie are. Dar n-a făcut decât să amâne discuţia cu fel şi fel de tertipuri, timp în care a schimbat încuietorile şi a zăvorât poarta, ca să nu mai putem recupera nimic din ce am dus la hotel. Aşa că, în martie 2011, am dat parohia în judecată, cerând rezilierea contractului şi contravaloarea investiţiilor realizate de mine, pe care le-am apreciat la 600.000 lei", spune Bochie.
Precedent
În aceeaşi perioadă, bărbatul a aflat că nu era singurul păgubit: înaintea sa, parohul o mai păcălise după aceeaşi reţetă şi pe patroana unei agenţii de turism. Femeia a amenajat câteva camere din mănăstire, i-a dat chiar şi nume pensiunii, care a funcţionat câteva luni sub denumirea de "Kapuziner". "Am investit în amenajarea motelului peste 30.000 euro, din care, după un proces îndelungat, am recuperat 8.000 euro. Apoi, am renunţat", a explicat BIHOREANULUI patroana, care a dorit să nu-i fie făcut public numele.
În schimb, procesul lui Bochie încă se judecă. După trei ani de dezbateri, în aprilie 2014 Tribunalul Bihor i-a admis pretenţiile. "Pârâta (n.r. Parohia Sfânta Maria) a acceptat efectuarea lucrărilor până când acestea au fost finalizate în proporţie de 85-90%... Pentru aceste motive, instanţa va obliga pârâta la plata sumei de 664.481 lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale", au decis judecătorii.
Nemulţumiţi, avocaţii Parohiei Sfânta Maria au atacat sentinţa, dosarul ajungând la Curtea de Apel Oradea, unde încă finalul se lasă aşteptat. Motivul? Până în prezent, fiecare termen de judecată s-a terminat cu câte o... amânare. "Au tot cerut avocaţii bisericii amânare după amânare, clarificări, au ridicat obiecţiuni... Şi, coincidenţă sau nu, expertul chemat să lămurească obiecţiunile lor e acelaşi care i-a ajutat şi în primul proces, cel cu patroana agenţiei de turism. Temerea mea e că în final voi păţi la fel, adică voi pierde banii pe care i-am investit", spune Bochie.
Ezitări şi amânări
Solicitat să-şi exprime poziţia, parohul Mihai Mârţ (foto) a acceptat cu greu o discuţie. Iniţial pentru că "e sărbătoare" la romano-catolici, iar apoi, după aceasta, pentru că "e subiect sensibil". Într-un final a respins acuzaţiile ca neadevărate, susţinând că, din contră, foştii parteneri ar fi vrut să-l "păcălească" pe el. "Doamna cu agenţia de turism a amenajat pensiunea, a şi folosit-o, dar nu a plătit chirie mai bine de 8 luni. Când i-am spus că trebuie să dea, totuşi, ceva, s-a supărat. A împachetat tot ce a putut şi a plecat", spune preotul, negând că ar fi refuzat s-o despăgubească. "I-am dat cât a dispus instanţa. Dacă instanţa stabilea că trebuie să-i dau mai mult, îi dădeam mai mult".
În ce-l priveşte pe Bochie, preotul susţine că la mijloc e o simplă neînţelegere. Afaceristul, zice Mârţ, nu avea avizul Direcţiei pentru Cultură, obligatoriu pentru un monument istoric, dar deşi i-a atras atenţia, el a insistat să continue lucrarea. "Riscam să fim noi amendaţi, ca proprietari, iar asta nu puteam să accept", a explicat preotul motivul pentru care, în noiembrie 2009, i-a cerut lui Bochie oprirea lucrărilor. "Eu nu i-am cerut să plece de tot, el a vrut asta. Bineînţeles că după o vreme am schimbat încuietorile".
"Îl aştept înapoi!"
Deşi reporterul a solicitat să vadă clădirea istorică, preotul a refuzat. "Acum nu se poate, clădirea e degradată", a pretextat, pudic, parohul. Cu toate acestea, după cum a descoperit BIHOREANUL pe site-ul Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi, parohia are deschise porţile mănăstirii pentru pelerini şi turişti, care se pot caza aici în schimbul unui tarif modest, de 40 lei pe noapte.
"Am vrut să facem pensiunea ca să ne putem întreţine, să plătim facturi, utilităţi. Ca oamenii să ştie că îi chem la această biserică nu ca să plătească vreo taxă, ci să se roage cu mine", se explică parohul, care, în ciuda diferendelor, e dispus să reia colaborarea cu "fiul rătăcitor" Bochie. "Eu nu i-am spus să plece niciunuia. Îl aştept înapoi şi pe Octavian. Să vină, să termine lucrările începute. Nu trebuie decât să respecte contractul: să plătească chiria şi să aibă autorizaţie pentru ce face", spune Mârţ, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Într-un fel, tactica sa e de înţeles. Dacă sentinţa Tribunalului Bihor va rămâne definitivă, va fi obligat să-şi despăgubească fostul chiriaş şi, decât să scoată banii din cutia milei, ar fi mai lesne să-l aducă înapoi la pieptul său pe fostul tovarăş de afaceri. Atât doar că, odată păcălit, s-ar putea ca acesta să nu-şi mai dorească nicio afacere cu slujitorul Domnului...
SECRETUL CAPUCINILOR
Comoară zidită
Inclusă în lista monumentelor istorice, Mănăstirea călugărilor din Ordinul fraţilor minori capucini a fost ridicată între anii 1734-1742 pentru călugării sosiţi în 1727 la Oradea, cazaţi până atunci în palatul episcopal romano-catolic. În 1836, mănăstirea şi biserica au fost distruse într-un incendiu, fiind reconstruite în actuala formă în 1838, pe cheltuiala episcopului Lajcsák Ferenc, înmormântat în cripta bisericii.
Mănăstirea are o bibliotecă mare, cuprinzând aproape 6.000 de volume ce datează din anii 1600-1800, care a supravieţuit în mod miraculos epocii comuniste (când imobilul a fost transformat în clădire de locuinţe sociale) deoarece încăperea în care se aflau cărţile a fost zidită de preoţi.
Ultimul călugăr capucin a trecut la cele veşnice în 1972, dar în biserică au continuat să se ţină liturghii. În anii '80, aici a slujit în clandestinitate şi un preot greco-catolic, Ioan Erdeli, alături chiar de actualul paroh Mihai Mârţ. În prezent, în mica biserică se ţin slujbe în rit romano-catolic, în limbile română, maghiară şi germană.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.