.jpg)
În timp ce parlamentarii vor să reducă ori chiar să anuleze pedepse penale, realitatea e că românii care "calcă pe bec" se bucură de clemenţa legii. Mulţi dintre ei nu intră după gratii nici măcar pentru o zi dacă judecătorii le suspendă executarea pedepselor şi acceptă să presteze muncă neplătită în folosul comunităţii.
E adevărat, chiar dacă sunt medici, profesori, ingineri ori economişti, cel mai adesea trebuie să facă munci "declasante" deoarece, deşi legea permite atât ONG-urilor, cât şi unor firme să beneficieze de munca lor, acestea nu fac cereri pentru a profita de prestaţiile lor. Aşa că "folosul comunităţii" rămâne la un nivel scăzut...
Alternativă la alegere
În baza Legii 253/2013 privind executarea pedepselor şi a noilor Coduri intrate în vigoare în ianuarie 2014, persoanele care au comis anumite infracţiuni, sancţionate cu cel mult 3 ani de închisoare, şi care primesc pedepse cu suspendare sau ajung la înţelegeri cu procurorii încă din timpul anchetei, pot să nu ajungă după gratii dacă acceptă să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.
De pildă, dacă cineva a comis un furt şi îşi recunoaşte vina în faţa procurorului, acesta îi poate propune un anumit număr de zile de muncă fără plată, "negocierea" prinsă într-o ordonanţă de renunţare la urmărirea penală fiind validată apoi de un judecător. Sau, pur şi simplu, condamnarea la muncă poate fi dată de judecători, prin sentinţă, la finalul unui proces.
"Persoanele obligate să presteze muncă în folosul comunităţii au săvârşit în general fapte de gravitate redusă, au avut o conduită bună în timpul procesului, nu au antecedente penale şi au depus eforturi pentru înlăturarea consecinţelor faptelor. Perioada în care îndeplinesc această obligaţie este perioadă de probaţiune", a explicat BIHOREANULUI Ana Pop, şefa Serviciului de Probaţiune Bihor, instituţia care se asigură că asemenea pedepse sunt executate.
La alegere
Când stabileşte o asemenea obligaţie, judecătorul ţine cont până şi de opţiunea persoanei care a încălcat legea, oferindu-i posibilitatea să aleagă între două aşa-numite "instituţii din comunitate" unde să lucreze neremunerată între 30-120 zile. În Bihor sunt 54 astfel de instituţii, 47 fiind primării: Oradea, Beiuş, Salonta, Marghita, Aleşd, Ştei etc.
Mai apar înregistrate trei unităţi de învăţământ (Colegiul Unirea din Ştei, Şcoala Lucreţia Suciu din Oradea şi Liceul Industrial din Suplacu de Barcău, unde cei sancţionaţi sunt trimişi pentru completarea cursurilor şcolare şi de formare profesională), Centrul de Evaluare şi Prevenire Antidrog (unde dependenţii urmează programe de control şi consiliere), Mănăstirea Sfintei Cruci (unde pot face "activităţi gospodăreşti"), precum şi Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului.
Nu "fentează"
După ce o persoană e condamnată la muncă în folosul comunităţii, judecătorul delegat comunică sentinţa atât acesteia, cât şi Serviciului de Probaţiune, unde cel în cauză trebuie să se prezinte cu o anumită frecvenţă în faţa unuia dintre cei 11 consilieri de probaţiune, absolvenţi de Drept, Psihologie, Asistenţă Socială sau Ştiinţe Sociale. "Dacă cineva a săvârşit fapte mai puţin grave, are serviciu şi familie, se poate prezenta o dată la 6 luni. Dacă prezintă riscuri mai mari vine şi la două săptămâni", spune Ana Pop.
După ce alege unde să presteze munca, "condamnatul" se prezintă la instituţia respectivă, şi ea înştiinţată de Serviciul de Probaţiune. Aici trece printr-un instructaj de protecţia muncii, după care e repartizată la activitatea pe care s-o desfăşoare. La Primăria Oradea, instituţie care a "găzduit" cei mai mulţi "condamnaţi" (5 în anul 2014, 76 în 2015, 47 în 2016 şi 21 în primul trimestru din 2017), repartizarea o face Direcţia Tehnică.
"Li se furnizează echipament de protecţie, iar un funcţionar îi predă structurilor unde li se dă de lucru, ulterior fiind verificaţi prin sondaj dacă muncesc efectiv", explică Emil Benţan (foto), director adjunct al Direcţiei Tehnice. "Muncitorii" sunt folosiţi la întreţinerea spaţiilor verzi, în parcuri şi în cimitir, iar de 3 ani n-a chiulit niciunul. "Sunt conştienţi că dacă nu se achită de obligaţii riscă să facă închisoare", spune Benţan, precizând că, potrivit legii, la 2 ore de activitate se socoteşte o zi de muncă făcută. Mai mult decât convenabil...
De la opincă la vlădică
De posibilitatea evitării recluziunii prin munca prestată în folosul comunităţii au profitat până acum, conform informaţiilor furnizate BIHOREANULUI de Direcţia Naţională de Probaţiune, peste 800 de persoane din întregul judeţ. Mai precis, 54 în 2014, 346 în 2015 şi 449 anul trecut.
Primii au fost doi instructori auto, Cristian Onea şi Gnandt Janos, prinşi în flagrant cerând şi primind 600 euro în numele unui poliţist examinator. Pentru că la anchetă şi-au recunoscut fapta, procurorul le-a propus recunoaşterea vinovăţiei, iar judecătorii le-au stabilit 1 an şi 6 luni de închisoare cu suspendare şi 90 zile de muncă, obligaţie de care s-au achitat lucrând la spaţii verzi.
De "facilitate" au beneficiat şi multe VIP-uri. Fosta deputată UDMR Peto Csilla, condamnată la 6 luni cu suspendare şi 55 zile de muncă fiindcă îşi angajase fiica la cabinetul parlamentar, a prestat şi ea în parcurile din oraş. Fostul senator PD Mircea Matei, condamnat la 1 an cu suspendare şi 60 zile de muncă deoarece nu plătise pensia alimentară a copiilor, a lucrat la DGASPC, iar fostul consilier al senatorului PSD Petru Filip, Alin Bobiţan, condamnat la 3 ani cu suspendare şi 70 zile de muncă pentru 1.000 euro luaţi şpagă ca angajat la Controlul Traficului Rutier, a lucrat pentru Primărie tot cu mătura. Fostul prodecan de la Medicină, Constantin Romanul, care lua şpagă de la studenţi, a fost condamnat la 2 ani cu suspendare şi 60 zile de muncă, iar între a curăţa parcurile din oraş şi a face "activităţi gospodăreşti" la Mănăstirea Sfintei Cruci a ales varianta a doua, mai ferită de ochii lumii.
Pe "ţeavă" mai sunt, cu condamnări încă nedefinitive, doctorul Ovidiu Pleşa, de la Comisia de expertiză a Casei de Pensii, care a încasat de la Tribunalul Bihor 3 ani cu suspendare şi 120 zile muncă la Primărie ori la Mănăstire, precum şi comisarul şef Marcel Ghirosa, de la Poliţia Rutieră, condamnat tot pentru corupţie la 3 ani cu suspendare şi 60 zile, cu aceleaşi opţiuni.
Puteam mai mult
Deşi nevoiţi să lucreze ca muncitori necalificaţi, mulţi "condamnaţi" la muncă în folosul comunităţii, având studii superioare, consideră că puteau fi mai folositori dacă ar fi muncit în domeniile lor de competenţă. "Eu am vrut să lucrez în asistenţă socială, la Serviciul de Ajutor Maltez sau pentru Asociaţia Down, unde munca mea ar fi fost mai utilă, dar nu s-a putut", a declarat BIHOREANULUI fosta deputată Peto Csilla, psihopedagog, inspector şcolar pentru învăţământul în limba maghiară. La fel crede şi Alin Bobiţan (foto): "Am pregătire de inginer, puteam face pentru comunitate ceva pe măsura calificării, dar am dat cu mătura prin parcuri".
Tot muncă necalificată a făcut la DGASPC şi fostul senator Mircea Matei, din simplul motiv că, aşa cum spune purtătorul de cuvânt al instituţiei, Ştefan Goţia, "repartizăm toate aceste persoane la întreţinerea spaţiilor verzi": 17 anul trecut, 3 în primul trimestru din 2017. Culmea, inclusiv Biblioteca Judeţeană, unde deocamdată n-a venit niciun "condamnat", l-ar folosi în acelaşi scop, după cum recunoaşte directoarea Ligia Mirişan, explicând că nu are pe nimeni să facă munca asta.
De ce nu pot munci asemenea oameni conform calificării lor? Motivul e pe cât de simplu, pe tot atât de stupid: cu excepţia celor 53 de instituţii publice şi a Mănăstirii Sfintei Cruci, nicio altă fundaţie de interes public sau societate comercială ce prestează servicii publice nu a cerut să fie abilitată în acest scop de Tribunalul Bihor. Ce-i drept, nici instanţa, nici Serviciul de Probaţiune n-au făcut "reclamă" posibilităţii, aşa că "intelectualii penali" vor continua să dea cu mătura, bucuroşi totuşi că scapă uşor. Uite, o face acum BIHOREANUL...
"MUNCITORI" DE NEVOIE
De la datornici la infractori
Primăria Oradea a devenit încă din 2011 prima instituţie publică din Bihor în cadrul căreia s-a prestat muncă nevoluntară în folosul comunităţii, de către contravenienţii care nu îşi achitau amenzile. Municipalitatea avea atunci 3.600 de amenzi neîncasate de la prostituate, vitezomani şi vandali, astfel că a cerut instanţelor convertirea lor în ore de muncă neremunerate, în doar 3 luni primind "la serviciu" 70 de persoane. Prima a fost, în august 2011, un ospătar obligat să presteze 50 ore de muncă în locul unei amenzi de 20.000 lei, după ce fusese găsit vinovat de evaziune, deoarece cumpărase 3 baxuri de ţigări de contrabandă. Bărbatul a muncit la salubrizarea "ghetoului" ţigănesc din Ţincapana.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.