Dacă nu avem eroi, îi fabricăm. Aşa au făcut astă-toamnă reprezentanţii Societăţii Cultural-Patriotice Avram Iancu, ai Primăriei şi Consiliului Local Marghita, care i-au ridicat statuie în centrul oraşului unui ştab comunist, Alexandru Sencovici.
La două luni după ce BIHOREANUL a prezentat biografia acestui personaj care a contribuit la instaurarea comunismului şi considera că Ardealul nu trebuia să aparţină României, Comisia Naţională a Monumentelor a cerut îndepărtarea bustului, iar el a ajuns "parcat" în cele din urmă în curtea unei fabrici de încălţăminte.
"Laudatio"
Ideea unui bust al lui Alexandru Sencovici a avansat-o, ce ironie, şeful filialei Marghita a Societăţii Cultural-Patriotice Avram Iancu, Aurel Nandra. Finanţat de Nemes Antal, un afacerist amic cu primarul Pocsaly Zoltan şi cu doi dintre fiii celui omagiat, anume sosiţi din Capitală pentru eveniment, bustul a fost amplasat în parcul central, la o zi după ce Consiliul Local îl făcuse pe Sencovici cetăţean de onoare post-mortem.
La ceremonia dezvelirii, pe 20 octombrie 2013, Nandra a menţionat câteva din meritele acestuia: născut în 1902 şi mort în 1995, Sencovici a deţinut, peste trei decenii, funcţii înalte, din care "a orientat fonduri pentru realizarea de investiţii în Marghita". "Cu sprijinul său neprecupeţit, oraşul s-a dezvoltat vertiginos". "A contribuit la înfiinţarea fabricii de încălţăminte". "Înălţarea bustului este semnul recunoştinţei faţă de părintele spiritual al municipiului", arăta preşedintele Societăţii Cultural-Patriotice.
Reconstituirea
Ceea ce Nandra nu a spus, dar a arătat ulterior BIHOREANUL, e că Alexandru Sencovici a fost un vechi bolşevic, aderând la Partidul Comunist în 1925, când acesta era în afara legii pentru că milita contra statului român. De profesie lăcătuş, tânărul evreu maghiarizat Szencovicz Sandor Strul Mauriciu a fost prins în 1928 că răspândea ziarul "Urmaşii lui Lenin" la Oradea, unde era secretarul PC din Ardeal. În 1940 a fost condamnat la 5 ani de recluziune la Târgu Jiu, unde l-a cunoscut pe viitorul său protector, Gheorghe Gheorghiu Dej, primul dictator comunist al României.
După război, Sencovici a fost promovat în conducerea Frontului Naţional Democratic, organizaţie în care comuniştii s-au camuflat o vreme. Un proces-verbal al şedinţei conducerii FND din 24 ianuarie 1945 îl arată ca adept al tezei că Ardealul nu trebuia să fie pământ românesc. "De ce să îl declarăm pământ românesc?", spunea marghitanul, susţinându-l pe tovarăşul Vasile Luca (Luka Laszlo), un ceferist din Covasna uns doi ani mai târziu ministru de Finanţe, care spunea că "ceva trebuie să dăm Ungariei!".
O viaţă de nomenclaturist
În 1949, Sencovici a fost pus ministru adjunct al Muncii, iar apoi ministru al Industriei Uşoare şi al Bunurilor de Consum, până în martie 1970, când a rămas "doar" membru în CC şi în MAN. În 1977 a fost marginalizat fiindcă la plenara CC i-a sugerat lui Nicolae Ceauşescu "să se discute" greva minerilor din Valea Jiului. Sencovici a rămas, însă, cu privilegiile intacte: vilă în cartierul Primăverii, acces la reţeaua de magazine cu circuit închis a PCR, asistenţă medicală de vârf la spitalul Elias şi educaţie aleasă pentru cei trei fii: Alexandru, Andrei şi Gheorghe (căsătorit cu Margareta Pâslaru şi lăsat în 1982 să emigreze în SUA).
Deşi tovarăşii săi au pretins că Sencovici ar fi fost un fel de disident, nici vorbă de aşa ceva. În martie 1989, când veteranii Gheorghe Apostol, Constantin Pârvulescu, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu şi Silviu Brucan trimiteau la Radio Europa Liberă "Scrisoarea celor şase" împotriva lui Ceauşescu, Sencovici a fost invitat să semneze şi el, dar a refuzat, preferând favorurile statutului de nomenclaturist.
"Erou" detronat
Dezvelit cu fast, bustul fostului mahăr comunist a rezistat în centrul Marghitei mai puţin de două luni. Cum s-a făcut "reparaţia"? "Societatea Avram Iancu ne-a cerut aprobarea amplasării bustului cu doar două zile înaintea dezvelirii. Am trimis documentaţia Comisiei Naţionale a Monumentelor, iar în şedinţa din 22 noiembrie aceasta a respins în unanimitate solicitarea", explică şeful Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, Lucian Silaghi. "Din punct de vedere ideologic, în ciuda importanţei locale, rolul jucat de Alexandru Sencovici în perioada comunistă nu îndreptăţeşte ridicarea unui monument pentru comemorarea acestuia", arată decizia Comisiei.
Imediat, Direcţia a cerut demontarea bustului în maximum 30 de zile, aşa cum spune Legea 120/2006 privind monumentele, iar "cultural-patrioţii" marghitani s-au conformat şi, pe 13 decembrie, au "raportat" că "bustul este mutat în incinta fostei Întreprinderi Bihoreana". Nu de alta, dar altfel riscau o amendă între 10.000 şi 20.000 lei, plus un dosar penal. Şi nu merita să-şi pună la bătaie şi buzunarul, şi obrazul pentru un comunist ce purtase în suflet alt tricolor decât cel roşu-galben-albastru...
"Primarii şi ONG-urile s-au obişnuit să ceară aprobări pentru monumente în ultima clipă înainte de dezvelire, ca să ne pună în faţa faptului împlinit. Le-am cerut tuturor, în scris, să respecte legea şi să ne trimită din timp toate actele necesare"
Lucian Silaghi, şeful Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural
.jpg "1919 în Oradea: Pe 20 aprilie, se împlinesc 105 ani de la intrarea Armatei Române în Oradea. Care a fost atmosfera atunci? (FOTO)")
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.