Ioan Horga, candidat la Rectorat: "Vreau să scoatem Universitatea din ghetoizare"

Şef de promoţie al Facultăţii de Istorie din Cluj, profesor de liceu iar din 1993 universitar, şef al Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană, fost prorector pentru o scurtă perioadă, între 2007 şi 2008, iar din 2008 decan al Facultăţii de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale, profesorul Ioan Horga are - dintre cei şase candidaţi la funcţia de rector al Universităţii orădene - programul cel mai realist, dar şi cel mai îndrăzneţ. De ce candidează şi de ce propune reforme care pot transforma Universitatea din temelii, explică în interviul acordat BIHOREANULUI.

- Cât mai poate funcţiona Universitatea orădeană în actuala structură?

- Cred că un an, nu mai mult, pentru că nu s-a adaptat timpului. E prea întinsă cantitativ, iar eu cred că-i trebuie o organizare mai suplă, fiindcă orice corp se mişcă mai bine dacă este suplu. Ca membru de comisie ARACIS (n.r. - Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior), am putut constata că există universităţi care s-au restructurat mai repede şi funcţionează mai bine, precum Universitatea de Vest din Timişoara (de la 17 la 9 facultăţi) ori cea din Craiova (de la 19 la 11 facultăţi, care acum se reduc la 9). În viziunea mea, rectorul nu trebuie să fie un simplu gestionar care citeşte şi semnează acte, ci persoana care să propună politicile de dezvoltare ale Universităţii, adică să imprime o direcţie şi un scop. Scopul nu poate fi bătutul pasului pe loc, iar direcţia nu poate fi decât înainte.

- Care sunt cele mai importante obiective pe care le propuneţi?

- Vreau în primul rând să scoatem Universitatea din ghetoizare, să reluăm dialogul instituţional, care în ultimul an a lipsit, cu Ministerul Educaţiei, ARACIS, CNATCU (n.r. - consiliul de atestare a titlurilor universitare), CNFIS (n.r. - organismul ce propune finanţarea universităţilor). Vreau să obţinem gradul maxim de "încredere ridicată" încă din următorul an universitar, să pregătim promovarea domeniilor de studii în clase superioare, din care cel puţin 10 să fie în clasa A şi minim 5-7 în clasa B, pentru că numai aşa putem avea o finanţare mai bună. Propun dezvoltarea ofertei educaţionale în acord cu piaţa muncii, inclusiv prin studii de scurtă durată unde curricula să fie stabilită împreună cu companiile interesate. Vreau programe de studii în limbi de circulaţie internaţională, pentru că putem aduce studenţi inclusiv din China, India, Asia de Sud-Est şi America Latină. Ar mai fi multe: dezvoltarea unor programe de studii în sistem consorţiu cu alte universităţi, participarea la competiţii naţionale şi internaţionale, echilibrarea raportului cadre didactice-personal auxiliar, reabilitarea unor clădiri, inclusiv ale Medicinei şi Mediului, iar pentru studenţi refacerea cantinei pentru a putea lua 2-3 mese pe zi la preţuri decente, organizarea unei case de cultură, iniţierea de excursii şi tabere, îmbunătăţirea comunicării interne şi externe, cu instituţiile publice şi cu companiile, deoarece această comunicare a avut mult de suferit.

"Am avut o reţinere pentru că am fost UTC-ist"

- De ce nu v-aţi prezentat la prima rundă de alegeri, în februarie?

- Am avut o reţinere, pentru că nu am dorit să-mi reproşeze nimeni că în tinereţe am fost UTC-ist. Dar am intrat în competiţie pentru că am idei care ar putea servi Universităţii în această perioadă de răscruce.

- "Unchiul" Maghiar, binefacere sau blestem?

- Fostul rector Teodor Maghiar are merite incontestabile în construcţia Universităţii. Cu toate luminile şi umbrele personalităţii sale, nimeni nu-i poate nega dorinţa de a avea la Oradea o Universitate cât mai puternică. Sunt convins că, la fel ca în multe cazuri, istoria va face o judecată dreaptă şi din acest punct de vedere, punând în evidenţă partea plină a paharului.

- În Universitate sunt mai multe grupuri de interese. Oamenii lui Antal, oamenii lui Ionescu... Dvs. "al cui" sunteţi?

- Îmi place să cred că al colegilor, al studenţilor, al instituţiei. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu considerat omul cuiva anume.

- Cum apreciaţi prestaţia fostului rector Cornel Antal?

- A încercat să pună ordine, pentru că Universitatea avea nevoie de o desprindere dintr-un blocaj care putea să o coste mult. Dar nu se poate ignora că, mai ales în ultimul an, a angrenat instituţia în dispute cu anumiţi colegi şi că s-a izolat în raport cu administraţia locală. A fost o greşeală pe care i-am semnalat-o din timp şi i-am recomandat să nu intre în asemenea litigii. Am fost mereu de părere că este mult mai înţelept să alegi să colaborezi sau, dacă nu poţi, să rezolvi diferendele bărbăteşte, dar fără tam-tam.

- Se zvoneşte că vreţi să restructuraţi Universitatea dând afară oameni. Puteţi câştiga anunţând că doriţi comasarea unor facultăţi?

- În primul rând, eu nu doresc şi nici nu am anunţat că voi da oameni afară, ci am spus că trebuie să aducem facultăţile la un număr de 11 sau poate chiar 9. Trebuie să eliminăm suprapunerile de discipline, dar şi acoperirea anumitor necesităţi cu persoane din afară sau din interior plătite cu ora. Trebuie să distribuim anumite cadre didactice şi personal din administraţie către zona proiectării, iar în administraţie să ajungem măcar la un nivel de 1 administrativ la 3 cadre didactice, acum proporţia fiind de 1 la 1,92.

- Spuneaţi că aţi fost UTC-ist. În ce împrejurare aţi devenit activist şi ce ar fi urmat să deveniţi dacă nu venea Revoluţia?

- După absolvirea facultăţii, aveam 28 de ani, am activat în Comitetul Municipal UTC şi apoi în cel Judeţean, între 1984-1989. M-am ocupat nu de propagandă, ci de sectorul Învăţământ. De pildă, organizam concursuri profesionale şi olimpiade şcolare, şi au fost ani când s-au organizat la noi faze naţionale ale acestor competiţii. Ce puteam fi dacă, asta cine ştie?! Istoria nu se face cu "dacă".

"Nu trebuie să ne temem, ci să ne facem temele"

- Cum ar trebui să arate Universitatea în contextul apropierii de două mari centre universitare, Clujul şi Timişoara?

- Dar suntem vecini şi cu Universitatea din Debreţin, de care trebuie să ţinem cont, pentru că poate fi nu doar un partener în proiecte, ci şi un concurent în atragerea de studenţi, mai ales la programele în limbi de circulaţie internaţională. Şansa noastră e poziţia geografică, care ne asigură o arie destul de mare a necesarului de educaţie superioară, precum şi posibilitatea de a ne completa foarte bine cu Clujul şi cu Timişoara, de care nu trebuie să ne fie teamă dacă ne facem "temele", adică dacă avem calitate şi flexibilitate.

- Care sunt riscurile ca Universitatea orădeană să fie înglobată în cea de la Cluj?

- Nu există niciun risc, pentru că totuşi suntem o instituţie consolidată, iar pe de altă parte nici Clujul nu are intenţii în acest sens. Important pentru noi e să cooperăm. Suntem trei universitari orădeni care conducem doctorate la două universităţi clujene, ceea ce e şi o recunoaştere a universităţii noastre. Asemenea colaborări pot fi dezvoltate şi cu universităţi străine precum cele din Debreţin, Kosice, Ujgorod, rezultatul fiind atragerea unor fonduri europene importante.

- Ce-i lipseşte Universităţii ca să fie puternică: dascălii, studenţii, banii?

- Organizarea. Cred că toţi colegii îşi doresc o organizare mai suplă, unde rezolvarea majorităţii problemelor să se facă loco, la nivelul departamentelor, fără hăţişul birocratic Decanat-prorectori-rector. Dacă departamentele vor fi autonome din punct de vedere financiar şi al resurselor umane, vor regla singure multe din problemele care copleşeau administraţia Universităţii. La rându-i, administraţia nu va mai fi aşa zeloasă în a produce hârtii, ci se va concentra pe politici de dezvoltare şi pe implementarea de proiecte.

"Universitatea, împreună cu oraşul"

- Mulţi absolvenţi ajung şomeri sau exercită alte meserii decât cele pe care le-au studiat. Cum se poate Universitatea adapta la piaţa muncii?

-  Peste tot şi întotdeauna există această problemă, a adaptării programelor de studii la cerinţele pieţei muncii. Deci peste tot se întâmplă să pregăteşti absolvenţi pentru azi, nu pentru mâine. Problema e că noi am pregătit în unele cazuri oameni pentru... ieri. Or, eu sunt convins că trebuie să fim atenţi la tendinţe, pentru că ele vor deveni mâine realităţi. De exemplu, Carta Albă a Leadershipului şi Calităţii în Învăţământul Superior din România-2015, care va fi în următoarele două luni în dezbatere şi va deveni document oficial probabil de la 1 octombrie, prevede trecerea la personalizarea parcursului şcolar al studentului. Asta înseamnă, pe de o parte, că orice semestru va fi socotit un modul care se încheie cu un certificat de competenţe, oferind studentului posibilitatea să urmeze traiectorii diverse. De pildă, poate începe studiile la Relaţii Internaţionale, continuă anul II la Economice şi termină la Calculatoare, dacă ia examenele. Pe de altă parte, studentul va avea dreptul să urmeze doar 60 de discipline obligatorii dintr-o anume curriculă şi alte 40% din altă curriculă. Deci, dacă ceea ce acum este proiect va fi lege peste 6 luni, cred că trebuie să începem să ne pregătim de pe acum, ca să câştigam timp preţios. 

- Cine este cel mai redutabil contracandidat?

- Am spus încă de când a fost propus domnul profesor Constantin Bungău ca ordonator de credite că această funcţie nu-i va aduce avantaje în competiţie, ci poate chiar deservicii, dar la noi parcă e o modă să ai pârghii administrative ca să câştigi. Sper ca noile alegeri să o infirme totuşi! Consider, aşadar, că adversarul cel mai redutabil, pentru mine şi ceilalţi colegi care nu avem pârghii administrative, este absenteismul. De aceea îndemn pe toată lumea să participe la vot.

- Care credeţi că este pedeapsa meritată pentru un universitar prins cu plagiatul?

- Desfacerea contractului de muncă.

- Care este rostul Universităţii în comunitate, ce aduce ea oraşului?

- Rolul Universităţii este indispensabil, de a asigura servicii de educaţie de calitate şi de a fi un partener al tuturor celorlalţi "jucători" din plan local, cum am spus, de la instituţii până la companii, iar eu tocmai acest lucru consider că trebuie realizat: ieşirea din izolare şi afirmarea Universităţii împreună cu întregul oraş, în toate domeniile vieţii publice. Trebuie ca specialiştii noştri să participe la dezbaterile pe toate temele de interes local, unde pot aduce idei, soluţii, plusvaloare.

- Ce părere aveţi despre amestecul politicului în învăţământul superior?

- Proastă. Universitatea trebuie să colaboreze şi cu politicul, pentru că depinde de el, dar nu trebuie să-i fie subordonată. A fost o realitate nefericită că instituţia a avut o anumită culoare în trecut, mă bucur că nu mai există aceste tendinţe şi cred că universitarii, chiar dacă au şi activităţi politice, în instituţie trebuie să facă şcoală, educaţie, cercetare.

- Care este punctul forte al Universităţii? Dar cel slab?

 - Tinereţea cadrelor didactice, respectiv imobilismul.

- Care dintre ideile contracandidaţilor vi s-au părut bune şi care proaste?

- Cred că merită luată în considerare ideea de a organiza o grădiniţă sau poate chiar o şcoală care să asigure atât şcolarizarea copiilor cadrelor universitare, cât şi posibilitatea de a face practică a studenţilor care vor deveni profesori. Ce nu consider deloc bine e să stagnăm, pentru că a continua fără să schimbăm nimic înseamnă stagnare.

Teodor Maghiar - Fondatorul

Cornel Antal - A evitat blocajul Universităţii

Andrei Marga - Rectorul-personalitate

Daniel Funeriu - Ambiguu în creionarea reformei, dar cu urme pozitive pentru viitor