Orădenii au gusturi bune, apreciază un salam uscat, o băutură şi ţigară fină, un parfum de marcă, iar unii şi le doresc atât de mult încât nu se abţin să nu le fure!
Numai în prima jumătate a anului în Oradea s-au înregistrat 150 de furturi de pe rafturile magazinelor, dar numărul real e mult mai mare. Spre deosebire de hypermarketurile care dau hoţii pe mâna Poliţiei, micii comercianţi evită procesele şi preferă să-şi recupereze paguba întreit, ori să le tragă hoţilor o mamă de bătaie şi să le dea drumul...
Hoţia la raft
Ce ochiul vede, mâna nu lasă! Conform evidenţelor Inspectoratului Judeţean de Poliţie, dacă în prima jumătate a anului 2014 în Oradea s-au înregistrat 158 de furturi de pe rafturile magazinelor, săvârşite de 172 de persoane, în primele şase luni ale acestui an au fost încheiate actele pentru 150 de furturi, comise de 167 persoane.
Uşoara scădere nu înseamnă neapărat reducerea fenomenului, ci a numărului de reclamaţii făcute organelor legii. Marile lanţuri de magazine precum Kaufland, Carrefour, Auchan sau Profi au o politică strictă în acest sens. Firmele de pază plătite să supravegheze obiectivele raportează toate sustragerile. La intrarea în Jumbo, de exemplu, scrie cât se poate de clar că "fiecare furt este reclamat". Agenţii de pază reţin vinovatul şi anunţă, după caz, Jandarmii sau Poliţia, pentru încheierea actelor premergătoare începerii urmării penale.
Desigur, retailerii nu acceptă să vorbească despre felul în care sunt furaţi. De teamă să nu jignească clientela care ar putea empatiza cu hoţii, în ideea că aceştia fură de foame, comercianţii preferă să păstreze discreţia. "Politica noastră este să nu comunicăm astfel de date", spune politicos, dar ferm, purtătorul de cuvânt al Auchan, Andreea Săvulescu.
Pe cont propriu
În schimb, spre deosebire de hypermarketuri, micile reţele de magazine şi ABC-urile de cartier, unde încă mai funcţionează legea străzii, preferă să nu-şi facă de lucru cu organele statului, aşa că furturile nu ajung în nicio statistică.
Pentru patronul unui magazin de la parter de bloc, drumurile la Poliţie pentru declaraţii înseamnă timp mort şi, implicit, bani pierduţi. De cele mai multe ori, comercianţii se mulţumesc să recupereze prejudiciul şi să-i "suprataxeze" pe cei prinşi în flagrant, pe considerentul că trebuie să mai fi furat şi altă dată şi se cer învăţaţi minte, ca să nu mai încerce niciodată. "Hoţul pe care l-ai mai prins precis te-a furat şi înainte. Dacă reuşeşte, prinde încredere şi vine mai des", spune un patron de ABC.
Neoficial, micile lanţuri de magazine precum Unicarm ori Trei G preferă să pună hoţii să plătească de trei până la de zece ori paguba, după care îi dau drumul. În funcţie de milostenia proprietarului, făptaşul se mai poate alege cu câteva palme peste cap de la agenţii de pază. Chiar şi bătut şi cu banii luaţi, hoţul îşi vede apoi de drum, bucuros că nu a fost dat pe mâna Poliţiei.
Salam, brânză, băutură...
Indiferent de cifra de afaceri, comercianţii se confruntă cu acelaşi gen de sustrageri. "În 80% din cazuri se fură alimente", spune subcomisarul Alina Dinu (foto), purtătorul de cuvânt al Poliţiei Bihor. În topul listei se numără salamurile, brânzeturile şi băuturile scumpe, urmate de cosmetice, de la parfum, la vopsea de păr şi lame de ras, iar apoi de dulciuri şi ţigările fine. Pentru agenţii de pază din hypermarketuri regula e clară. "Bunurile puse de client pe bandă sunt considerate ca declarate spre plată, chiar dacă acesta a etichetat ca piersici normale pe cele plate, de trei ori mai scumpe, sau dacă bluza are o etichetă înlocuită cu o alta, care arată doar jumătate de preţ", spune un paznic de hypermarket.
În schimb, bunurile ascunse prin buzunare ori prin geantă sau cele care nu au fost puse pe bandă şi nu au fost plătite sunt considerate ca furate. Există şi o variantă de mijloc, când clientul "uită" intenţionat pe fundul coşului plin cu baxuri de apă plată tocmai un salam sau un parfum scump, iar decizia stabilirii intenţiei de furt rămâne la îndemâna agentului. De regulă, acesta înclină spre a chema Poliţia, pentru că astfel de "accidente" sunt rareori întâmplătoare.
Hoţie, nu foame...
De altfel, la fel se întâmplă şi în magazinele mai mici. "Te fură cei de la care nu te aştepţi: copii care ies cu ciocolăţele în buzunar, oameni de vârstă medie bine îmbrăcaţi care ascund în haină deodorante, ţigări sau whisky, şi chiar bătrânei care, în loc să pună conserva în coş, o ascund în buzunar", povesteşte o vânzătoare. Puşi de patroni să plătească pagubele din salarii de 800 lei, comercianţii nu cred în teoria furtului de subzistenţă. "Foarte rar fură cineva de foame. Majoritatea celor pe care i-am prins aveau bani la ei. Fură că aşa trăiesc mai uşor decât dacă s-ar băga la patron", zice femeia.
Acesta este şi motivul pentru care personalul stă tot timpul cu ochii pe clienţi. "Dacă dai de o figură nouă, care în loc să îşi caute cumpărăturile se uită după angajaţi, e bine să caşti ochii. Decât să ajungi în situaţia penibilă să-l opreşti la casa de marcat ca să-i ceri să scoată marfa din buzunar, mai bine mergi la el de la bun început şi îi spui zâmbind: «Bună ziua, cu ce vă pot fi de folos?». Dacă e om cinstit se bucură că îl ajuţi. Dacă nu, îşi ia un pachet de gumă şi pleacă", povesteşte un vânzător. Nu fără a adăuga: cu sau fără camere de luat vederi, aproape că nu este magazin în care să nu se înregistreze săptămânal măcar două tentative de furt. Nu atât de foame, cât din nărav...
"Luarea unui bun mobil din posesia sau deţinerea altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă"
Codul Penal
TREI PE ORĂ!
80
de furturi sunt raportate zilnic în hypermarketurile din România
NIMIC ÎNTÂMPLĂTOR
Punct ochit, punct lovit!
Angajaţii magazinelor din Oradea spun că hoţii dau rareori lovitura la nimereală. Aceştia îşi plănuiesc paşii cu grijă, pentru a nu fi prinşi. "Cele mai multe furturi au loc de sărbători, când magazinul e plin de clienţi, sau duminica dimineaţă, când vine toată lumea la cumpărături, iar colegii abia apucă să completeze marfa pe raft. Parcă ar şti că-i singura zi din săptămână când nu lucrează firma de pază", spune o vânzătoare din zona centrală.
De aceeaşi părere este şi angajatul unui magazin de cartier din Rogerius: "Nici nu mai ştii ce să crezi. Ca un făcut, hoţii apar tocmai când ai de lucru în depozit şi nu poţi sta cu ochii pe ei. Cred că văd camionul de marfă şi ştiu că nu poţi sta între rafturi pentru că ai treabă".
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.