URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 19 MARTIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
Iată că telenovela dintre președintele Consiliului Județean Ilie Bolojan și un grup de cetățeni din Cheriu începe să capete accente tragice. Deși șeful județului le-a oferit un inel, e drept, un inel metropolitan care trecea prin terenurile lor, cei din Cheriu n-au apreciat gestul romantic și l-au târât prin tribunale, pe motiv că le tulbură posesia și buruienile.
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.
Zic şi eu
Adrian Cris
Ca în fiecare an electoral, o grămadă de aleși își schimbă partidul care i-a ajutat să-și câștige mandatele, perioada pre-electorală fiind comparată cu sezonul de Mercato din fotbal. Atât doar că, deși numitorul comun cu fotbalul sunt banii, în politică ar trebui să conteze și factorul moral. Cum aleșilor nu le pasă, însă, de așa ceva (de doctrine și ideologii nici vorbă, iar de fair-play nici atât), alegătorii n-au decât să spună că politica e prostituție, dar să meargă totuși să-i voteze.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Așa cum am mai arătat anul trecut, în octombrie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie obligatorie, extrem de importantă, prin care a stabilit că asiguratorul RCA care nu își respectă obligațiile legale trebuie să fie obligat să plătească penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, adică peste 70% pe an, din suma stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.

Grecii Oradiei: Acum 70 de ani, în oraş s-au stabilit sute de greci, refugiaţi din calea războiului civil din patria natală

Grecii Oradiei: Acum 70 de ani, în oraş s-au stabilit sute de greci, refugiaţi din calea războiului civil din patria natală CHIPURILE PĂCII. Scăpaţi de bătaia armelor şi de violenţa din ţara natală, copiii greci sosiţi în colonia din Oradea, surprinşi în fotografie în vara anului 1949, redescopereau normalitatea, primind ajutor alimentar şi medical din partea autorităţilor locale şi a Crucii Roşii (foto: Paula Scalcău - "Elenismul în România")
Grecii Oradiei: Acum 70 de ani, în oraş s-au stabilit sute de greci, refugiaţi din calea războiului civil din patria natală BLOCURILE GRECILOR. Pe amplasamentul din strada William Shakespeare pe care au răsărit blocurile destinate refugiaţilor greci fusese cândva o piaţă de lemne, dar şi câteva grădini şi sere ale bulgarilor din oraş. Cele 140 de apartamente au fost repartizate familiilor de greci până în 1962, iar aceştia au ţinut să mulţumească, printr-o placă, pentru "viaţa fericită şi fără de griji trăită aici"
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Orădenii "de loc" ştiu că, în apropierea Podului Decebal se află "blocurile grecilor". Însă prea puţini ştiu când şi cum au ajuns aceştia să le populeze.

Istoria coloniei de greci din Oradea s-a înscris în cea a unor centre de primire similare înfiinţate în România şi în ţările din blocul comunist, imediat după al Doilea Război Mondial. Oraşul de pe Crişul Repede a devenit casă pentru familiile comuniştilor fugiţi din calea războiului civil grec, într-o perioadă în care, în urbe, oameni nevinovaţi erau încarceraţi şi supuşi interogatoriilor şi bătăilor Securităţii, din pricina opoziţiei la noul regim "roşu".

Albi versus Roşii

Cauza exilului a sute de mii de greci a fost războiul civil dintre anii 1946 şi 1949, desfăşurat între armata guvernamentală greacă şi cea a Partidului Comunist Grec (KKE), numită şi Armata Democrată a Greciei sau Armata Naţională de Eliberare. Cele două părţi, sprijinite consistent de către state precum Regatul Unit sau SUA pe de-o parte, respectiv Bulgaria, Albania şi Iugoslavia comuniste pe de alta, au desfăşurat o bătălie de uzură îndelungată pentru putere, în care cel mai mult au avut de suferit civilii.

Generalul grec Markos VafeiadisGrecia a fost primul loc în care s-a desfăşurat o luptă deschisă a Războiului Rece. Armata Democrată a Greciei avea vreo 19.000 de soldaţi. Războiul civil a început în urma alegerilor din 1946, câştigate de forţele democratice, comuniştii declanşând o luptă de gherilă pentru preluarea puterii. În fruntea Armatei Naţionale de Eliberare a fost numit generalul Markos Vafeiadis (foto), iar conflictul s-a desfăşurat atât în localităţi, cât şi în câmp deschis, guvernul grec reuşind să învingă datorită ajutorului american.

Abandonaţi

Comuniştii au fost înfrânţi în 1949, fiind apoi închişi, exilaţi ori executaţi. La înfrângere a contribuit decizia liderului iugoslav Iosip Broz Tito de a nu mai permite comuniştilor greci să intre în ţară, dar şi faptul că Moscova nu le-a oferit niciun sprijin.

Această luptă dintre anticomunişti şi comunişti a cauzat, per total, mai multe victime decât războiul mondial, adică circa 80.000 de morţi şi mulţi alţi răniţi. Despre evenimentele sângeroase din Grecia, dar şi despre exilul grecilor din statele comuniste s-au scris numeroase cărţi şi s-au realizat filme, însă efectele, economice şi sociale, ale emigraţiei masive au fost resimţite timp de zeci de ani.

În refugiu

Istoricul Sorin Farcaş arată că, în timpul războiului civil, la Bucureşti exista o legaţie a partizanilor greci, susţinătoare a Partidului Comunist Grec. Tot în Capitală funcţiona postul de radio Vocea Adevărului, creat pentru susţinerea comuniştilor greci.

Comunismul, care ar fi dorit să conducă destinele Greciei postbelice, a ajuns un fel de "salvator" pentru aproximativ 200.000 de greci plecaţi din ţara natală, din care 28.000 erau copii între 3 şi 14 ani. România n-a făcut excepţie, aici sosind circa 12.000 de persoane, în special copii şi partizani, plus 1.000 de bolnavi şi răniţi. Tot în România a fost adusă şi arhiva KKE.

Împărţirea refugiaţilor se făcea prin Crucea Roşie şi guvernele statelor care-i primeau, însă majoritatea familiilor au ajuns să fie separate. Refugiaţii au ajuns atât în Uniunea Sovietică, cât şi în Cehoslovacia, Bulgaria, Ungaria şi România, fiind apoi integraţi în societate.

Iluzii şi realitate

Cu toate că unii dintre partizanii comunişti greci au ajuns astfel "să-şi vadă visul cu ochii", adică să trăiască într-o ţară comunistă, documentele de arhivă arată că, cel puţin în România, contactul cu sistemul a fost dezamăgitor.

Mantheas Țindzilonis, grec din OradeaPrimele grupuri de copii greci au ajuns în România în primăvara anului 1948, la Călimăneşti. "Crucea Roşie românească ne-a primit pe noi, copiii, şi ne-a repartizat în câteva colonii de copii ai refugiaţilor greci. Noi ne-am refugiat în special din comune şi sate, mai puţin din oraşe. În scopul reunificării, se făceau tabele nominale cu copiii şi părinţii, listele circulau între ţările socialiste şi, cum vedeau că numele se potriveau, autorităţile trimiteau adrese ţării în care se aflau persoanele respective. Era decizia familiei cum avea să se reunifice, care unde avea să meargă. Unele familii au venit aici, iar unii copii au decis să plece în ţările unde le erau familiile", povesteşte Mantheas Ţindzilonis (foto), născut în Samarina şi ajuns la Oradea împreună cu fraţii săi şi alţi zeci de copii, în anul 1948. Părinţii săi au venit în oraş mai târziu, prin Cehoslovacia.

Oradea, gazda grecilor

Colonia de greci din Oradea a fost organizată în Palatul Baroc. Imobilul fusese naţionalizat de comunişti după 1948, iar spaţiile eliberate de către Episcopia romano-catolică au fost folosite ca locuinţe improvizate. De colonie se ocupau doi greci, Anghelos şi Tulufis, ultimul un fel de preşedinte al acestora.

"Acolo am stat vreo 200 de familii, cam 700 de oameni (istoricii spun 800 - n.r.). În săli au pus nişte panouri din PFL ca să despartă încăperile (astfel, din săile impozante s-au creat încăperi mai mici - n.r.), iar în fiecare cameră s-au montat sobe. Fumul ieşea prin nişte tuburi, pe fereastră. Aveam un singur WC la tot etajul, dar se înfunda şi aproape că ieşea rahatul pe coridor", îşi aminteşte M. Ţindzilonis. Tot el spune că în imobil existau o cantină şi o bibliotecă, iar în sala de festivităţi de la etaj era amenajată o scenă pentru spectacole.

Palatul nu era un spaţiu închis. Refugiaţii se bucurau de aceleaşi drepturi ca orice cetăţean. "Prin Crucea Roşie ni se aduceau alimente. Am terminat 7 clase la Tulgheş (Harghita), iar apoi am intrat la liceu la Gojdu, cu toate materiile în limba română pe programa normală. În plus, studiam limba greacă", spune Ţindzilonis. Elevii greci învăţau cot la cot cu toţi ceilalţi copii şi aveau dreptul la o mică bursă, dar şi la a primi alimente din partea Crucii Roşii.

De la Palat... la bloc

Cei apţi de muncă aveau posibilitatea de a se angaja, însă doar puţini au reuşit să facă asta, fie pentru că nu cunoşteau limba română, fie datorită numărului mic de locuri de muncă disponibile în Oradea anilor ’50. Unii au ales să lucreze la mina de uraniu de la Băiţa. Colonia de copii greci a fost desfiinţată în 1955-1956, în locul său funcţionând apoi o şcoală normală grecească pentru circa 600 de persoane.

În anii ’60, având în vedere condiţiile proaste de locuit din Palatul Baroc, dar şi pentru că edificiul urma să intre în restaurare pentru a deveni muzeu, autorităţile au hotărât să construiască un ansamblu de blocuri pentru grecii rămaşi, pe actuala stradă William Shakespeare, fapt ce le-a schimbat fundamental condiţiile de viaţă.

Împrăştiaţi

Nu toţi refugiaţii greci au rămas în Oradea sau în România. Cei care au avut posibilitatea au ales să urmeze o facultate. La Politehnica din Cluj, de exemplu, studenţii greci primeau o bursă lunară de 400 lei pentru a-şi putea procura alimente şi îmbrăcăminte.

O parte a celor cazaţi în colonia orădeană au plecat în Polonia sau Cehoslovacia pentru a se reuni cu familiile, iar alţii s-au întors în Grecia. Doar câţiva au ales să vină la Oradea din alte ţări, iar aceştia au fost cazaţi, în anii ’50, fie tot în Palatul Baroc, fie într-o baracă din cartierul Oncea.

Grecii sosiţi în ţară aveau statutul de azilat politic. După 1989, o bună parte a lor au ales să se întoarcă în ţara natală, inclusiv comunitatea orădeană scăzând puternic. Conform recensământului din anul 2011, grecii mai reprezintă doar 0,01% din populaţia Oradiei, atunci fiind înregistrate 40 de persoane.

Numai câteva persoane din sutele de copii care au venit din 1948 în oraş mai sunt aici, restul ajungând în locuri numai de ei ştiute sau dispărând. Povestea refugiaţilor greci din Oradea este aproape stinsă, nu doar arhivele păstrând tot mai puţine informaţii, ci şi oamenii.


"SALVAREA ROŞIE"
Ţările comuniste, a doua casă a grecilor

Grecii s-au adaptat uşor vieţii cotidiene din România comunistă, deşi vremurile erau tulburi. Din cei 12.000 de refugiaţi, 5.664 au fost copii. Pe lângă Oradea, în ţară au funcţionat alte 11 colonii de greci, prima fiind deschisă la Călimăneşti-Căciulata, pe 3 februarie 1948, pentru 400 de copii.

Alte colonii au fost înfiinţate la Blaj, Orăştie, Roman, Sinaia, Haţeg, Ştefăneşti, iar ultimele grupuri de copii greci au intrat în ţară în decembrie 1948. Cea mai mare colonie de greci a fost la Sinaia, care a găzduit în jur de 1.700 de copii, pe locul următor fiind cea de la Tulgheş (foto), unde au stat 1500 de copii. La Tulgheş a existat o şcoală de învăţători, ulterior trimişi în colonii pentru a-i învăţa carte pe copii.

Majoritatea coloniilor au fost create în sau lângă staţiuni balneare sau montane, întrucât ele ofereau posibilităţi sporite de cazare. Serviciile medicale mai importante erau asigurate la spitale din Bucureşti, dar şi la Cazinoul din Sinaia, transformat în unitate sanitară. Cei cazaţi în colonii aveau la dispoziţie alimente, asistenţă medicală şi posibilităţi de distracţie, ei putând urma o formă de învăţământ şi lucra în localităţile respective.

Pe măsură ce refugiaţii îşi găseau un rost, coloniile scădeau în număr şi se desfiinţau. Colonia de la Haţeg a fost ultima închisă, în 1957. O parte a refugiaţilor (circa 8.500) au plecat înapoi în Grecia imediat după încheierea războiului civil. În 1956, în întreaga Românie erau 11.166 de greci, iar în 2011 numai 3.668.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
1 Comentariu
Refugiati politici
Ati cam exagerat cu "Oraşul de pe Crişul Repede a devenit casă pentru familiile comuniştilor fugiţi din calea războiului civil grec" . Singuri sustine-ti ca erau multi copii si batrani . Comunisti dintre ei inainte de 1940 nu erau nici 5% cum a fost Tatal meu iar restul de 20% au aflat de comunism dupa razboiul civil cum a fost Mama . O mare parte au luat parte la rezistenta antinazista si cu mica lor contributie langa poporul grec a facut sa fie invins hitlerismul si Oradea sa nu ramana hortista . Repatrierea a inceput cu caderea dictaturi militare din Grecia in 1974 ,eu in 1979 dupa terminarea facultatii si de bursa ce spuneti nu stiam ,o primeam la fel ca toti studenti romani in functie de rezultate . Aceste mici observatii pentru in articol bun si informat cu comentarii putin partinice .
Postat 20 Mai 2018, 19:57 de ilka_53
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.5614 RON
  • 1 EUR = 4.9715 RON
  • 1 HUF = 0.0126 RON