Foame de bani

O sintagmă amară spune că în România nu mai e nici măcar ce fura. Statul este însă inventiv! În goana după lichidităţi provocată de scăderea încasărilor la buget, intituţiile publice au început să stoarcă bani din piatră seacă.

Unele situaţii sunt de-a dreptul absurde. BIHOREANUL a descoperit că mii de firme şi persoane fizice din judeţ s-au trezit în ultimele luni executate silit pentru datorii de câţiva lei reprezentând restanţe vechi ce trebuiau prescrise sau obligaţii fiscale pur şi simplu inventate!

Scoateţi banii!

Din prostie sau exces de zel, statul a ajuns să blocheze conturile firmelor pentru restanţe descoperite după ani de zile. "Acum două săptămâni, m-am trezit cu conturile blocate. M-am şocat, pentru că firma are toate dările plătite la zi, iar în octombrie chiar am şi scos certificat fiscal ca să participăm la o licitaţie", povesteşte Mariana Merca (foto), administratorul unei firme orădene.

Verificările ulterioare au scos la iveală faptul, cu totul halucinant, că datoria provine dintr-o diferenţă apărută în urma unei regularizări făcute de Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Bihor între 1999-2003 şi a fost transmisă spre încasare către AVAS în 2004. Dincolo de ridicolul sumei impuse, 160 lei, potrivit Codului Fiscal aceasta trebuia prescrisă deja de doi ani!

"Când am cerut explicaţii la CAS ne-au spus că ei au trimis toate actele la Bucureşti", spune administratorul, care vrea acum să dea instituţia în judecată. "Nu e vorba de sumă, ci de gest. Plătim de ani de zile impozite pentru 200 de angajaţi, fără nicio restanţă, iar acum ne inventează datorii după 10 ani!", reclamă Merca.

De moarte şi fisc nu scapă nimeni...

Orădeanca C.A. s-a trezit şi ea cu poprire pe salariu pentru o restanţă din 2003. "În urmă cu 7 ani, când am renunţat la statutul de persoană fizică autorizată mi-am stins toate datoriile, dar acum două luni CAS-ul mi-a pus, fără nicio somaţie, poprire pe cont pentru suma de 1.000 de lei", povesteşte femeia.

Nimeni nu i-a putut explica de unde provine datoria. "Am fost să cer lămuriri, dar la CAS nu aveau niciun act. Mi-au spus că figurez cu o datorie şi gata". Angajată la una dintre multinaţionale, a plătit de ruşinea colegilor. "Urma să fiu promovată şi nu ştiam cu ce ochi ar putea vedea şefii mei  poprirea pe salariu".

Şi exemplele ar putea continua cu orădeni care s-au trezit cu somaţii de plată pentru asigurările de sănătate ale partenerului de viaţă mort de 5 ani sau cu firme care între timp s-au şi desfiinţat...

Se strânge şurubul

Explicaţia fenomenului e simplă. Statul a terminat cu executarea silită a marilor datornici, iar acum "stoarce" micii contribuabili. "Noi am predat la AVAS în 2003 toate firmele cu datorii. Au fost 3.015. Probabil le-au luat după mărimea sumelor, pentru că de atunci şi până astăzi au venit cu contestaţii cam 121 de societăţi, toate cu sume tot mai mici", spune Oana Ungur (foto), purtător de cuvânt al CAS Bihor.

Funcţionara spune că diferenţele între evidenţele CAS-ului şi cele ale firmelor pot apărea foarte uşor din încadrarea greşită de către contabil a unor sume pe rubricile formularului de plată, iar firma să nu datoreze de fapt bani. Regularizarea se poate face însă doar la Bucureşti. "Noi preluăm actele fără nicio problemă, dar decizia se ia la nivel central", spune Ungur. Aşa că, decât să umble după hârtii pe la Bucureşti şi să rămână între timp cu conturile blocate, firmele preferă să plătească suma impusă. Nedrept, dar mult mai ieftin!

Ai un leu şi-o să ţi-l ieu!...

Cazul CAS nu e o excepţie. Şi fiscul a declanşat goana după bani. "Ştiu o firmă importantă din Oradea care s-a trezit cu conturile blocate fără somaţie pentru 1 leu! Mie, spre exemplu, Finanţele mi-au blocat luna trecută conturile pentru doar 7 lei", povesteşte Dan Octavian, directorul Federaţiei Patronilor. Datoria a apărut în urma unor penalităţi la o factură plătită cu o zi întârziere. "Nu spun că nu datoram aceşti bani, spun doar că era mai bine pentru toată lumea să mă anunţe, nu să îmi blocheze contul".

Ioan Mihaiu (foto), şeful Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, susţine că fiscul nu face niciodată popriri de conturi fără somaţii prealabile. Sumele restante sunt centralizate la Vâlcea, de unde sunt trimise somaţii în toată ţara. "Probabil hârtia a ajuns la un angajat, la secretara firmei, sau a fost pur şi simplu semnată de poştaş. Noi nu avem control asupra acestui lucru". Odată somaţia emisă, fiscul execută orice sumă, cât de mică.

"Legea spune clar: se supune executării orice sumă datorată. Nu se precizează nicăieri că nu se impun sume de 1 leu sau că până la 10 lei închidem ochii! La noi, când vine, Curtea de Conturi verifică la virgulă impunerile făcute. Nu ne putem juca cu asta", spune Vasile Farc, purtătorul de cuvânt al DGFP.

Ce nu e clar? Pentru că pic cu pic se face lacul, statul vrea să adune cât de puţin de la cât de mulţi contribuabili. Iar dacă, din greşeală sau siliţi de împrejurări, unii plătesc de două ori, cu atât mai bine...

Odată cu adâncirea crizei economice, autorităţile au intensificat activitatea de executare silită a datoriilor contribuabililor. Dacă în primele 10 luni din 2009 Direcţia Generală a Finanţelor Bihor a trimis 475.317 somaţii de plată şi a instituit 101.954 de popriri pe cont, în aceeaşi perioadă din 2010 au fost emise 699.539 de somaţii, iar numărul conturilor blocate s-a dublat: 210.308. La fel, la nivelul Primăriei Oradea, dacă până la 1 noiembrie 2009 au fost trimise 19.104 somaţii şi s-au făcut 5.521 de popriri, anul acesta numărul somaţiilor a crescut la 41.811 iar cel al popririlor pe cont la 7.257.

Dacă în urma executărilor silite municipalitatea şi-a majorat încasările din restanţe, de la 9,3 milioane lei anul trecut la 13,5 milioane în 2010, la nivelul finanţelor judeţene încasările au scăzut de la 208,6 milioane anul trecut la 189 milioane anul acesta. Fiscul nu mai are nici măcar cui vinde bunurile puse sub sechestru. "Piaţa este în cădere. Degeaba am la vânzare bunurile agentului economic executat silit, pentru că nu le cumpără nimeni", spune Vasile Farc.