Biroul viceprimarului Florica Cherecheş are ecoul unui apartament luat cu chirie. Golite pe fugă, vitrinele găzduiesc doar dungile lăsate în praf de ramele fotografiilor fostului locatar. Lipsesc până şi perdelele. Secretara le-a dat la spălat după plecarea doctorului Gheorghe Carp, fumător înrăit. Două vaze cu trandafiri având petalele creponate de vreme sunt singurele pete de culoare. Normal, pe galben. "Nu m-am decis dacă să îmi aduc ceva. Abia m-aş instala şi ar trebui să plec", se scuză viceprimăriţa. Vocea femeii nu dezvăluie însă nicio undă de regret, aşa cum nici chipul nu-i trădează vârsta.
Aleasă viceprimar lunea trecută, cu sprijinul primarului Ilie Bolojan şi votul a 16 din cei 27 consilieri locali, femeia ocupă locul vacantat prin demisia doctorului Gheorghe Carp, numit manager al Spitalului Judeţean. Şi nu pare deloc timorată că va trebui să facă muncă de bărbat...
Căderi şi reveniri
- Oradea este condusă, în premieră, de două femei. La ce să ne aşteptăm?
- La lucruri bune (râde), pentru că în general femeile sunt responsabile, muncitoare, capabile să ducă multe proiecte deodată şi să se gândească la cele mai mici detalii în toate domeniile pe care şi le asumă.
- În prima conferinţă de presă de după alegerea dvs. ca viceprimar, v-aţi definit ca fiind o luptătoare. Ce v-a determinat să vă caracterizaţi aşa?
- Primul moment de răscruce a venit în martie 1991, când după 8 ani ca inginer la Înfrăţirea, am fost disponibilizată. E un sentiment foarte neplăcut să vezi că societatea nu mai are nevoie de tine. Ca să fie şi mai greu, soţul meu a murit într-un accident de maşină la vârsta de 35 de ani. Eu eram şomer neindemnizat, fiindcă trecuse perioada de şase luni de la disponibilizare, aveam doi copii, unul de 6, altul de 8 ani, şi eram însărcinată în cinci luni cu al treilea. Echilibrul personal, familiar şi profesional, totul îmi era dat peste cap. M-am mobilizat. Trebuia să o fac pentru copiii mei. Am acceptat o slujbă de profesor de blockflote (n.r. - un instrument asemănător flautului) la Institutul Emanuel.
M-am recăsătorit după doi ani şi am găsit un sprijin în actualul meu soţ. Practic, s-a căsătorit cu mine şi cu cei trei copii... După patru ani de blockflote, a trebuit să o iau de la capăt pentru că nu aveam şi nici nu doream să urmez studii muzicale. Patru ani am lucrat ca traducător din limba engleză, după care am avut al patrulea copil. Când m-am întors la muncă am rămas iar fără serviciu. Mi-am luat atestat de traducător, dar degeaba.
În 2000 am primit provocarea de a înfiinţa o asociaţie, Integra, care să ajute femeile aflate în dificultate prin cursuri de antreprenoriat şi prin mici credite. Instantaneu m-am identificat cu grupul ţintă. Ştiam din proprie experienţă că o femeie îşi poate schimba viaţa. Trebuie doar să îşi depăşească starea de comoditate, să creadă în Dumnezeu şi să muncească. Pentru că, dacă te plângi şi te uiţi la telenovele, nu rezolvi nimic!
Cu ochii pe ceas
- Sunteţi mamă, chiar şi bunică, director de fundaţie, masterand în economie socială... Cum le împăcaţi pe toate?
- Sunt disciplinată. Îmi programez totul chiar dacă, din păcate, a trebuit să renunţ tocmai la lucrurile care îmi plac. În afară de gimnastică, o dată sau de două ori pe săptămână, mare lucru nu mai pot face. Încep dimineaţa devreme şi las laptopul din braţe seara la unsprezece. Familia mă susţine enorm. Mi-am crescut copiii într-un climat de independenţă, atribuindu-le de mici responsabilităţi în aşa fel încât toţi ne distrăm şi toţi lucrăm. Mergem împreună la film şi ne facem vacanţa tot împreună. Deşi considerăm că este foarte important să fim împreună, niciunul nu este totuşi dependent de celălalt. Nimeni nu aşteaptă să i se pună masa sau să i se spele farfuria. Toată lumea se descurcă.
- Ce v-a determinat să intraţi în politică?
- Faptul că mi s-a acordat încredere. Domnul Ilie Bolojan a lansat ideea primenirii partidului cu oameni cu caracter, integri şi cu simţ de răspundere. Sincer, nu ştiam prea multe despre PNL, dar studiind mi-am dat seama că mă identific cu valorile specific liberale de democraţie, demnitate umană, etică şi, mai ales, încurajarea iniţiativei private.
Deşi pun mare accent pe latura socială, sunt împotriva ajutorării care creează dependenţă. Am susţinut imediat propunerea domnului primar ca beneficiarii cantinei sociale să facă ceva în schimbul ajutorului primit. Mă deranjează, însă, că majoritatea aduc acte că nu pot munci. Înţeleg, eşti sărac, dar poţi mătura frunzele în parc, prestând o muncă în folosul acestei comunităţi care îţi dă de mâncare...
Între Dumnezeu şi neamul meu
- În ce măsură apartenenţa la confesiunea baptistă v-a influenţat cariera?
- Religia mi-a dat un sistem de valori. Eu cred într-un Dumnezeu personal care se implică în toate domeniile vieţii tale dacă îi ceri acest lucru. Există principii după care îmi călăuzesc viaţa, dar ceea ce m-a format foarte mult şi ceea ce văd că ajută la caracterul unui om sunt provocările, problemele şi necazurile. Nu se formează un caracter frumos prin reuşite şi aniversări, ci prin provocări şi necazuri. Vedem în jurul nostru copii de bani gata care au avut o viaţă uşoară, dar nu ajung oameni de caracter, considerând că totul li se cuvine, în vreme ce copii săraci, care au fost responsabilizaţi de mici, au ajuns oameni de încredere....
- Cât de adevărat este că alegerea dvs. ca viceprimar e o trambulină pentru alegerile generale de la sfârşitul acestui an?
- Da, mă gândesc la această posibilitate, dar depinde şi de ceea ce se întâmplă anul acesta. Mă rog în fiecare zi lui Dumnezeu să mă ajute să nu mă compromit, să nu fac vreo prostie, să nu-mi scape ceva ce ar putea să dăuneze orădenilor. Iar asta nu pentru că vreau să ajung nu ştiu unde... Nu am urmărit deloc să-mi pun pe cartea de vizită titulatura "viceprimar". Dimpotrivă, a trebuit să renunţ la o mulţime de lucruri. Eu aveam o viaţă foarte confortabilă la Integra din toate punctele de vedere, am proiecte superbe în implementare şi îmi pare rău că a trebuit să renunţ la o parte din ele...
Priorităţile Oradiei
- În calitate de coordonator al Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Europeană, ce proiecte le consideraţi prioritare?
- Proiectele legate de termoficar sunt extrem de importante. Dacă dăm greş, va fi groaznic! Vreau să mă asigur că atâta cât ţine de mine totul va merge bine, şi mă bazez cu încredere pe echipa domnului director Marcel Boloş.
Apoi urmează proiectele pentru susţinerea mediului de afaceri, Parcul Industrial, infrastructura de drumuri... Nici nu pot să spun care sunt mai importante. De fapt, nu cred că ne putem permite să ne ducem unidirecţional, trebuie să ne îngrijim de toate. Trebuie să relansăm viaţa economică a acestui oraş, odată vibrant şi foarte activ, dar care a ajuns un oraş de cumpărători din mall-uri care nu au pe ce bani să cumpere!
- Cum vă gândiţi să atrageţi investitori având în vedere că Instituţia Arhitectului şef acordă cele mai importante avize pentru demararea unei construcţii?
- Ceea ce trebuie să acorde Direcţia de Urbanism este deschiderea faţă de oricine care vine să facă ceva. Eu personal am dus investitori la domnul primar deja din 2008. Realizam că în cazul unora putea fi o pierdere de vreme, dar trebuia să vedem cu ce pot ajuta oraşul. Asta e numărul unu. Doi: scurtarea timpului de aşteptare pentru orice tip de documente. Vrem să eliberăm în cinci zile autorizaţiile de construire. Pentru asta trebuie să se regândească sistemul şi să se delege responsabilitatea. Nu mai există figuranţi care spun: "OK, semnez asta că oricum mai verifică alţi trei după mine...".
Politica milei
- Sunteţi unul din iniţiatorii campaniei "Oradea pune suflet", prin care oraşul adună fonduri pentru sport, sănătate şi cultură. Mai există orădeni capabili de altruism?
- Trebuie să spun că nu cerem firmelor bani în plus. Dacă cineva vrea să facă o donaţie, e foarte apreciată, dar aici este vorba de a redirecţiona un procent din impozitul pe profit pe care oricum îl plătesc la bugetul de stat. Ce se întâmplă? De pildă, zilnic, cinci bihoreni sunt diagnosticaţi cu cancer. Avem, deci, nevoie ca de aer de Centrul Oncologic şi de Centrul de îngrijiri paleative, aflate acum în construcţie, cu o parte din bani proveniţi din donaţii. Sunt totuşi uşor dezamăgită, pentru că mi-ar fi plăcut să strângem mai mult. Fără să spun nimănui, mi-am stabilit ţinta de un milion de euro raportându-mă la faptul că, pe lege, am fi putut reţine în judeţ 7 milioane de euro. Faptul că s-au adunat doar 500.000 lei a fost o dezamăgire. În acelaşi timp sunt însă bucuroasă pentru fiecare leu donat şi vreau să le mulţumesc tuturor celor care au redirecţionat aceste sume, întrucât au demonstrat că orădenii ştiu să pună suflet...
Bolojan, "pocăitul"
- Sunteţi neoprotestantă, domnul Boloş, subalternul dvs, este preot ortodox. Cum veţi colabora?
- Foarte bine! Cu Marcel avem aceleaşi principii şi aceaşi credinţă în Dumnezeu. Povestim seara pe messenger: "Părinte, mi te spovedeşti?", şi el zice "No, iarăşi m-am certat cu primarul tău...". (râde) Când se ceartă, e "primarul tău", când nu, e "primarul nostru".
Adevărul e că m-au deranjat discuţiile despre mutarea liceului ortodox de la ultima şedinţă a Consiliului Local şi că domnul primar a fost acuzat că cine ştie ce pune la cale. E foarte greşit ce se spune, pentru că un om mai principial eu n-am văzut. S-a spus despre dumnealui inclusiv că s-ar fi pocăit. Şi ştiţi ce mi se pare foarte josnic? (iritată) Ce-ar fi fost rău dacă se pocăia?! Ce-i rău dacă eu sunt pocăită?! Care-i problema?! De ce n-aş putea lucra pentru oraşul ăsta?! Cunosc greco-catolici pe care îi respect foarte mult, la masterul pe economie socială am invitat doi preoţi ortodocşi, cu părintele Lazăr de la Fundaţia "Sfinţii Trei Ierarhi", de asemenea colaborez...
- Vă revoltă asemenea referiri?
- Da! Pentru că sunt dovada unei duble măsuri. N-am văzut niciodată în ziare "ortodoxul Bolojan", dar am văzut "penticostalul" şi "fratele" Ţîrle. Nu cred că e corect să se scoată în evidenţă aşa religia cuiva. Pe de altă parte, totuşi, e un lucru bun. Faptul că lumea în general are aşteptări mai ridicate de la evanghelici ne obligă să fim mai buni şi mai corecţi... Mi-am şi zis, "Uită-te, ce frumos, se foloseşte Dumnezeu de ziarişti, partide şi de toată lumea ca să ne ajute să trăim o viaţă aşa cum toţi ar trebui să trăim, pentru că toţi ar trebui să fim cu principii, să ne iubim semenii, să nu minţim, să nu înşelăm şi să nu furăm". Într-un fel, asemenea reacţii arată modul în care glumeşte Dumnezeu...
CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte
Ilie Bolojan - integru, bun administrator, principial
Rozalia Biro - consecventă, puternică, loială
Radu Ţîrle - familist, ambiţios, diplomat
Dorin Corcheş - ambiţios, incisiv, glasul opoziţiei
LUPTĂTOAREA
Asul din mânecă
Născută la Vintere, pe 31 ianuarie 1960, Florica Cherecheş a copilărit în Oradea şi a absolvit Facultatea de Mecanică din Cluj. Mamă a patru copii, a fost pe rând inginer, profesor de muzică, traducător, iar în final director executiv al Fundaţiei Integra Oradea. A intrat în politică în anul 2008, alături de echipa liberalului Ilie Bolojan. Din poziţia de consilier local s-a ocupat de domeniul social, promovând proiecte finanţate cu fonduri europene ce vizau reabilitarea unor clădiri din Oradea care vor fi puse la dispoziţia unor organizaţii precum Centrul Iedera pentru copiii cu sindrom Down ori Fundaţia pentru bolnavii de scleroză multiplă.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.