Săptămâna trecută, BIHOREANUL a prezentat o primă parte din povestea celui mai mare tun imobiliar dat vreodată în Oradea.

Derulat între anii 1992-2001, el a constat în furtul a 30 de hectare de teren din Dealul Viilor şi din marginea şoselei de centură, şi s-a soldat cu un prejudiciu stabilit de procurori în 2003 la 96 miliarde (actualizat acum la 200 miliarde) de lei vechi. Plus un dosar penal cu un singur vinovat, aflat în judecată la Tribunalul Bihor din 2005, anul când îşi încheia rechizitoriul procurorul Nicolae Bonchiş de la DIICOT. Autorul "fizic" al jafului a fost topograful Marin Sterian, transferat în 1992 de la unitatea de grăniceri la Comisia funciară din cadrul Primăriei, însă coautori şi autori morali au fost atât ceilalţi membri ai Comisiei, care l-au ajutat, cât şi şefii din Primărie, Universitate şi din Justiţie care, prin operaţiuni succesive de vânzare-cumpărare menite să facă pierdută urma terenurilor, au ajuns proprietari pe ele.

Dacă în prima parte a descrierii acestui furt BIHOREANUL v-a dezvăluit cum au fost împroprietărite personaje ca Viorel Micula (proprietar al grupului Transilvania), Ovidiu Tăutu, Emil Chirilă, Lucia Iacob şi Lucia Roiti (angajaţi la Primăria Oradea) ori Maria Leuca (soţia prorectorului Teodor Leuca), povestea continuă cu o nouă galerie de VIP-uri: Ioan Codău (fost primar PD al comunei Oşorhei), Florian Urs (fost viceprimar de Oşorhei), Dumitru Marc, Aurel Giurcă şi Andrei Luncan (Primăria Oradea), Călin Hirţe (fiul fostului şef al RAPAS, Ioan Hirţe), Ioan Ciursaş (fostul director general al Apaterm), Constantin Tomulescu şi Rodica Ungur (foşti adjuncţi la aceeaşi regie), Doru şi Carmen Maghiar (fiul şi nora fostului rector Teodor Maghiar) şi, în fine, Marioara Maghiar (soţia fostului rector) şi Valeria Filip (soţia fostului primar al Oradiei, Petru Filip).

Percheziţie cu surprize

Dosarul în care Marin Sterian (foto) e judecat la Tribunalul Bihor pentru fals şi înşelăciune a fost finalizat în 2005 de procurorul Nicolae Bonchiş de la DIICOT, dar a pornit în 1999 de la un proces declanşat de Marcel Tarţa (pe atunci consilier local UFD, acum consilier judeţean PDL) împotriva Primăriei Oradea, primarului Mihai Sturza şi a necunoscutei Maria Dascăl.

Tarţa acuza că topograful Sterian a falsificat la indicaţia fostului primar un titlu de proprietate prin care Dascăl primea un hectar pe Dealul Viilor (în zona străzilor Bartok Bela-Colinelor). Terenul fusese al statului încă din perioada interbelică şi, deci, nefiind naţionalizat de comunişti, nu putea face obiectul legii de reconstituire a dreptului la proprietate. Scopul real al operaţiunii, mai spunea Tarţa, a fost ca, prin vânzări succesive şi simulate cu ajutorul unor interpuşi ce jucau rolul de falşi cumpărători şi apoi de falşi re-vânzători, terenul să ajungă la omul de afaceri Viorel Micula. Care, de altfel, şi-a şi construit pe el o vilă.

În urma anchetei declanşate, în 2003 a fost condamnat la 2 ani şi jumătate de închisoare, de către Judecătoria Suceava, doar topograful Primăriei, Marin Sterian, cunoscut sub numele "Colonelul". Cum, însă, procurorii au dispus o percheziţie domiciliară, în apartamentul topografului au fost găsite peste 30 de titluri de proprietate pe diverse nume, toate falsificate. Cercetându-le, au început să facă legătura între Sterian şi beneficiarii falsurilor aflaţi în funcţii de decizie în instituţii importante, de la Primărie şi Universitate până la Cadastru şi Justiţie.

Legături periculoase

Studierea actelor a permis procurorilor să desluşească şi modul în care opera Sterian. Topograful găsea sau îi erau găsite persoane, de obicei în vârstă şi domiciliate în Oşorhei, în numele cărora depunea la Comisia funciară Oradea cereri pentru terenuri. Apoi, membrele Comisiei (Minodora Pădurean, Viorica Bar şi Eliza Totorean) avizau documentaţiile pentru eliberarea titlurilor de proprietate fără măcar să ceară solicitanţilor minima declaraţie din care să rezulte că aceştia erau îndreptăţiţi să revendice pământ. Ulterior, cu împuterniciri reale sau falsificate ca din partea titularilor sau a moştenitorilor (care adesea erau complici), Sterian ori moştenitorii înşişi vindeau terenurile unor şefi din Primărie, cadre universitare, avocaţi, procurori şi, mai rar, oameni de afaceri.

Între titlurile de proprietate din locuinţa lui Sterian procurorii au găsit încă unul pe numele aceleiaşi Maria Dascăl de la care izbucnise scandalul Tarţa-Micula. Este vorba de TP 2.680 emis în aprilie 1996 pentru 1,17 hectare vândute de Sterian avocaţilor Ilie Morar şi Ioan Bozga, precum şi lui Gheorghe Raţiu (inginer-şef la Orser, angajat la Facultatea de Mediu, cunoscut ca om de casă al fostului rector Teodor Maghiar). Acesta a vândut apoi o parte din teren primarului de Oşorhei, Ioan Codău (foto).

Ulterior, procurorii au descoperit că o operaţiune similară a avut loc în beneficiul aceluiaşi primar pe baza unui alt titlu de proprietate, falsificat de data asta pe numele Abrudan Ioan pentru 5.800 mp în cartierul Podgoria. Cu o împuternicire, Sterian a vândut terenul aceluiaşi Raţiu, care l-a revândut apoi, pe parcele, lui Sterian însuşi, inginerului Ovidiu Tăutu (Primăria Oradea) şi primarului de Oşorhei.

Proprietar fără voie

În 2001, Ioan Codău s-a apărat în faţa procurorilor cu o poveste ca pentru tâmpiţi. "Nu eu am cumpărat terenul şi nici nu ştiu cine a avut interesul să cumpere pe numele meu acest teren", declara primarul la Parchetul Oradea. Altfel spus, cineva, nu se ştie cine (e drept că nici procurorul n-a insistat să afle) i-ar fi cumpărat teren şi l-ar fi trecut pe numele lui fără să fi fost pus de nimeni şi fără vreo răsplată.

Patru ani mai târziu, în 2005, Sterian declara însă, în faţa unui procuror de la Parchetul Curţii de Apel, că a modificat titlurile de proprietate chiar la cererea membrilor Comisiei funciare şi că a vândut terenul lui Raţiu "care la rândul lui a vândut persoanelor la care practic terenul trebuia să ajungă". Deci, Codău fusese un destinatar prestabilit. Varianta lui Sterian era întărită şi de Tăutu, care recunoştea că i-a vândut pământul lui Raţiu, iar acesta i l-a revândut lui Codău. Degeaba, însă, fiindcă primarul avea să scape cu incredibila sa poveste de adormit procurorii.

Viceprimar proprietar

De o învârteală similară a beneficiat şi Florian Urs, viceprimarul comunei Oşorhei. Tot în aprilie 1994, Sterian a falsificat TP 2.684 pe numele Toderici Nicolae, pentru 1,23 hectare de teren intravilan din strada Făcliei.

Procurorii au reţinut că topograful şi-a făcut procură în numele lui Toderici şi apoi a vândut 8.000 mp lui Raţiu Gheorghe, Angelei Negruţ, lui Emil Chirilă, Ionel Iacob şi Luciei Iacob (ultimii din Primăria Oradea) cu câte 3 milioane de lei. Dar magistraţii au ignorat declaraţia lui Sterian, conform căreia a falsificat acest titlu de proprietate chiar în înţelegere cu Urs, care era rudă cu titularul. "Acest Toderici era socrul lui Urs Florian, fostul viceprimar al comunei Oşorhei", explica Sterian, dezvăluind astfel că nu degeaba a comis falsul, ci cu scopul de a-l ajuta, astfel, pe ginerele-viceprimar să pună mâna pe teren în Oradea.

Cadouri la Apaterm şi Primărie

Procurorii care l-au anchetat pe Sterian au stabilit că în 1996 acesta a falsificat şi TP 2.682, emis pe numele Ghirdan Victor, Baciu Floarea şi Peţan Irina, pentru 1,3 hectare, teren pe care, deşi în titlu apărea în extravilan, l-a "mutat" în intravilanul oraşului. "Deşi falsul era vizibil, notarul Bodea Floare (n.r. - soţia procurorului Radu Bodea) l-a legalizat", arată procurorul DIICOT Nicolae Bonchiş în rechizitoriu. Ulterior, cu o procură de la moştenitorii celor trei titulari decedaţi între timp, Sterian a vândut cinci parcele avocaţilor Ilie Morar şi Ioan Bozga, iar moştenitorii au vândut alte două parcele către Dumitru Marc, jurist la Primărie, şi Ioan Ciursaş (foto), directorul general al Apaterm.

La anchetă, moştenitorii au declarat că fuseseră duşi la notar de către Sterian şi că au semnat actele fără a le citi, însă topograful a arătat că aceştia nu erau uşi de biserică. "Titlul a fost modificat de mine la ordinul Comisiei, pentru că nepoata lui Ghirdan lucra la Primărie. Nici nu am primit bani de la cumpărătorii cărora în numele titularilor le-am vândut terenurile", explica Sterian procurorilor, arătând astfel că Marc şi Ciursaş n-au plătit pământurile primite.

Texte cu "chiaburi"

Procurorii au aflat că o altă modalitate prin care Sterian inventa proprietari era emiterea de titluri pentru persoane care n-au avut terenuri, dar despre care martori inventaţi susţineau la Comisia funciară că în anii 1950-1960 ar fi cumpărat hectare întregi în Oradea. Adică după colectivizare, când o aşa faptă era de neconceput! Declaraţiile au fost totuşi acceptate la dosarele de "reîmproprietărire" de către membrele Comisiei funciare ca şi cum acestea n-ar fi ştiut niciodată că în comunism nu existau moşieri.

Un exemplu în acest sens este TP 2.918 emis în aprilie 1997 pentru 1,36 hectare pe numele Boroş Dumitru, domiciliat în Oşorhei. Sterian a obţinut titlul depunând la Primăria Oradea o declaraţie dată de un anume Baki Francisc, cum că în 1961 Boroş cumpărase de la tatăl său 1,7 hectare în Oradea.

La anchetă, Baki s-a "scos" spunând că habar n-avea despre respectiva declaraţie. Totuşi, nici el nu era atât de inocent pe cum se pretindea, întrucât singur a recunoscut că îl contactase pe Sterian ca să-i "procure" un teren, iar în această situaţie preţul cerut de topograf a fost, probabil, tocmai participarea lui la fals prin mărturia mincinoasă. Cert e că membrele Comisiei au avizat documentaţia, iar după emiterea titlului de proprietate ginerele lui Boroş, Paşca Pavel, a vândut o parte din teren inginerului Ovidiu Tăutu de la Primăria Oradea şi lui Călin Hirţe, fiul şefului RAPAS, Ioan Hirţe.

Tot pe baza unei declaraţii mincinoase a fost emis în martie 1996 şi TP 2.689, pe numele Paşca Pavel. De astă dată, declaraţia mincinoasă fusese dată de fiul acestuia, care pretindea că în 1955 tatăl său cumpărase 4,4 hectare în Oradea. Ulterior, Paşca junior a susţinut în faţa procurorilor că nu el a depus declaraţia şi că nu ştia nici măcar că tatăl său fusese împroprietărit. "Nu ştiu cum Paşca poate să mintă în halul acesta", comenta însă Sterian, revoltat că totul era aruncat asupra lui.

Tomulescu, lângă Maghiar

În 1997, Sterian a mai falsificat un titlu de proprietate, pe numele Negrău Pavel, pentru 3,2 hectare, tot pe baza unei declaraţii false cum că titularul ar fi cumpărat pământ sub comunişti. Declaraţia fusese dată de o anume Codău Iuliana din Oşorhei, care susţinea că în 1960 Negrău ar fi cumpărat de la bunicul ei 4 hectare în Oradea. Negrău a murit înaintea eliberării titlului, iar fiul său a declarat procurorilor că a ridicat actul de la Primăria Oradea, dar I l-a înapoiat lui Sterian.

Cert e că, în numele lui Negrău, Sterian a vândut mai multe terenuri din Podgoria şi de pe şoseaua de centură Rodicăi Ungur şi lui Constantin Tomulescu, ambii directori adjuncţi la Apaterm, dar şi către Maghiar Teodor Traian, fiul fostului rector Teodor Maghiar, şi soţia sa, Maghiar Carmen, aceştia doi "cumpărând" fiecare câte o parcelă de 2.500 mp. Culmea e că în 2003, la iniţiativa Primăriei conduse atunci de Petru Filip, care motiva că familia Maghiar era păgubită întrucât pe terenurile ei se construise centura, cele două parcele de câte 2.500 mp au fost schimbate cu două parcele de câte 5.000 mp, date tot pe marginea şoselei. Aşa că Maghiarii au ieşit câştigaţi de două ori din unul şi acelaşi fals!

Ulterior, Sterian a declarat procurorilor că Negrău junior era parte în afacere, şi nu un nevinovat. "Documentaţia a fost trimisă (n.r. - la Primăria Oradea) de la Primăria Oşorhei, ştie Negrău (om de casă) pentru cine", scria Sterian, sugerând astfel că terenurile fuseseră dinainte pregătite pentru cei la care au şi ajuns.

Maghiar, lângă Filip

Una dintre cele mai clar frauduloase tranzacţii a fost făcută tot în beneficiul clanului Maghiar, dar de astă dată şi al fostului primar Petru Filip. Trânteala a început în 1994, când Sterian a falsificat TP 124, pentru 1,27 hectare din cartierul Podgoria, pe numele lui Stroe Aurel, un ofiţer cu care topograful fusese coleg la grăniceri.

"Acest titlu a fost eliberat în fals, pe baza unor documente false prezentate de titular Comisiei funciare, întrucât terenurile nu i se cuveneau", a reţinut procurorul DIICOT Nicolae Bonchiş în rechizitoriu. Ulterior, în 1997, Stroe a "vândut" cea mai mare parte a terenului Valeriei Filip (8.074 mp) şi Marioarei Maghiar (2.476 mp), fiecare plătind aceeaşi sumă: câte 1 milion de lei. Asta în ciuda diferenţei dintre cele două suprafeţe, ceea ce arată că preţul n-a contat, fiind fixat "din burtă". Preţul real, au stabilit mai târziu procurorii, era atunci de 700 milioane de lei, deci de 350 de ori mai mare!

De asemenea, din ancheta procurorilor rezultă că în 1996 Stroe vânduse o altă parte a terenului către Aurel Giurcă, fost director tehnic al Primăriei - 1.200 metri pătraţi, şi Andrei Luncan (foto), fostul arhitect şef - 1.400 mp, de unde se poate lesne trage concluzia că toţi capii importanţi ai Primăriei s-au înfruptat din terenurile oraşului.

Poveşti de adormit procurori

Audiat în 2001 de procurorul Octavian Crişan de la Parchetul Curţii de Apel, Stroe declara că nu ştia nimic despre acest titlu de proprietate, iar magistratul s-a grăbit să-l "creadă". Peste 4 ani, însă, acelaşi Stroe inventa în faţa altui procuror, Saşa Cercel, o poveste absolut incredibilă despre cum a ajuns proprietar.

"Înainte de revoluţie am primit de la cineva 10 ari în Fughiu. Nu ştiu de la cine, deoarece l-am primit prin altcineva. Dar întrucât acest teren a fost revendicat, persoana care mi l-a rezolvat mi-a propus să primesc alt teren în compensaţie, chiar dacă pe primul nu l-am primit cu acte. Inculpatul Sterian Marin mi-a spus că o să rezolve la Primărie, dar nu mi-a spus că se va emite un titlu de proprietate pe numele meu", îşi susţinea Stroe ficţiunea.

Procuroarea a reţinut totuşi că Sterian l-a asigurat pe Stroe "că se va ocupa de problemă, că va emite un titlu în care vor fi prinse şi parcelele vecinilor, dar că el (n.r. - adică Stroe) va trebui să le revândă formal acestora. În acest context, Stroe declară că a semnat contractele de vânzare către aşa-zişii vecini", a consemnat procuroarea, fără a menţiona că "aşa-zişii vecini" erau, de fapt, Maghiar şi Filip.

Pus iniţial sub învinuire pentru complicitate la infracţiunile de fals şi înşelăciune săvârşite de Sterian, Stroe a scăpat totuşi nepedepsit. "Având în vedere că la data respectivă pedeapsa pentru înşelăciune era de 3 ani, în cauză s-a scurs termenul de prescripţie specială, astfel încât se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de numitul Stroe Aurel", scria procurorul Nicolae Bonchiş în rechizitoriul din 2005.

Fără fereală

Anchetatorul constata că în acest caz siguranţa celor implicaţi a fost atât de mare încât nici măcar nu s-au mai folosit împuterniciri din partea titularului terenului, ci s-a trecut la vânzarea directă a pământurilor către Maghiar şi Filip, fără ca ele să fi fost filtrate printr-o altă persoană "spălătoare de terenuri". "Învinuitul Sterian nu şi-a mai procurat nicio procură, ci a trecut la vânzarea terenurilor, evident cu acordul lui Stroe", consemna procurorul, arătând astfel, indirect, că totul era premeditat şi gândit din Primărie, iar oameni ca Stroe nu erau decât intermediari de faţadă.

La 17 martie 2005 procurorul DIICOT le-a luat declaraţii de făptuitoare Valeriei Filip şi Marioarei Maghiar, amândouă înşirând aceeaşi poveste. "Ca urmare a unor discuţii prieteneşti cu familia Maghiar, ne-am hotărât să achiziţionăm un teren pe care să ne amenajăm împreună o casă de vacanţă", arăta Filip, copiată ad-literam de Maghiar. Valeria Filip mai spunea că, fiind prietenă cu notarul Drăgoiu şi "ştiind că acesta se ocupă cu terenuri, i-am cerut să ne anunţe dacă află de terenuri în Podgoria la un preţ convenabil".

Soţia fostului primar susţinea că s-a dus la notar "cu doamna Maghiar" şi că "ne-a convenit suprafaţa şi preţul, şi amândouă ne-am dat acordul să cumpărăm ce ni s-a oferit". Filip mai arăta că şi-a lăsat buletinul la Drăgoiu, urmând "să ne prezentăm pentru a semna actele" ulterior, deoarece "sunt medic şi am o muncă foarte solicitantă". "Ne-am prezentat într-o zi amândouă la biroul notarului Drăgoiu, acesta spunând că proprietarul terenului nu a mai avut timp să ne aştepte, dar că toate actele sunt în regulă, rămânând să le semnăm doar noi. Întrucât nu am apucat să mă văd cu vânzătorul, l-am rugat pe notar, din prietenie, să-i predea el banii. De altfel, eram grăbită, având un caz special la serviciu", susţinea Valeria Filip.

La dosar nu există nicio interpretare a acestor fapte, deşi ele erau clar ilegalităţi, întrucât legea interzice explicit semnarea unor contracte în absenţa părţilor.

Hoţ neprins, negustor cinstit

Opinia publică ar fi interesată să afle ce spun în prezent beneficiarii falsurilor lui Sterian, dar un demers în acest sens ar fi inutil. Pe de o parte pentru că, în cursul anchetelor, toţi profitorii s-au declarat "cumpărători de bună-credinţă", chit că pe pământurile primite direct de la Sterian sau prin intermediul lui au plătit mereu preţuri fictive, fără nicio legătură cu realitatea. Pe de altă parte, dovada cea mai clară că ştabii din Primărie (Filip, Giurcă, Luncan etc.) şi din Universitate (Maghiar, Leuca etc.) sunt în continuare stăpâni pe terenurile furate se află chiar în declaraţiile lor de avere, în care îşi asumă aceste proprietăţi.

De asemenea, era improbabil ca întrebările să fi primit răspunsuri noi sau diferite de cele date oricum în dorul lelii procurorilor, după ce unii dintre beneficiari, precum chiar Marioara Maghiar şi Valeria Filip, au refuzat să apară chiar şi în faţa instanţei care îl judecă pe Sterian. Avocatul topografului, Marius Popoviciu, a insistat ca cele două să depună o mărturie în faţa judecătoarei, motivând că la data tranzacţiei Stroe era nu doar coleg cu Sterian, dar şi student la Universitate. Astfel, avocatul sugera că vânzarea putea fi o "şpagă" către soţia rectorului, la fel cum putea fi o răsplată a lui Sterian, ca angajat al Primăriei, pentru soţia primarului.

Vreme îndelungată, însă, cele două doamne au refuzat să compară în faţa instanţei, astfel încât judecătoarea a emis pe numele lor un mandat de aducere cu Poliţia. Abia aşa Filip şi Maghiar au depus mărturie la Tribunal, pe 16 iunie 2009. Dar, asistate de avocatul Mihai Carp, amândouă au repetat povestea spusă procurorilor cu câţiva ani înainte, menită să le arate cumpărătoare de bună-credinţă, cinstite.

Înnebunit de doctori

Dosarul aflat la Tribunal este plin de documente medicale ce relevă încercarea ca fostul topograf să fie declarat suferind psihic şi, deci, ca procesul să fie oprit. Şi în această privinţă sunt de remarcat câteva bizarerii. Astfel, în 2004, un raport de expertiză întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bihor concluziona că inculpatul "prezintă o tulburare depresiv-anxioasă, toxicofilie etanolică" (n.r. - alcoolism), dar că "această suferinţă nu-i afectează capacităţile psihice", deoarece "a avut discernământ" la comiterea faptelor, iar "boala nu îl împiedică să ia parte la procesul penal".

Un an mai târziu, însă, urmărirea penală împotriva lui Sterian era suspendată pe motiv că acesta se afla sub tratament pentru "episod depresiv sever" (altfel spus, pentru că era deprimat). Iar după încă un an, la 1 februarie 2006, acelaşi Serviciu de Medicină Legală descoperea că "numitul suferă de afecţiuni psihice şi organice (facies trist, tristeţe accentuată, apatie, insomnii rebele, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, arteriopatie, depresie persistentă) care îl împiedică în prezent să participe la judecată".

Timp de trei ani, Sterian s-a blindat cu zeci de adeverinţe medicale şi la un moment dat a cerut chiar oprirea procesului, depunând la instanţă un act potrivit căruia "prezintă risc suicidar crescut". Judecătoarea a refuzat totuşi blocarea cazului, hotărând ca procesul să continue fără prezenţa lui Sterian, prin audierea celorlalte personaje implicate.

AMR 5 ani

Pedeapsa maximă pe care o riscă Marin Sterian pentru falsuri şi înşelăciune este de 10 ani de închisoare. Pentru că deja procesul a început, a intervenit termenul de prescripţie specială, echivalent cu această pedeapsă plus jumătate, adică 15 ani, socotiţi din momentul producerii faptelor de fals, uz de fals şi înşelăciune pentru care fostul topograf e judecat. Ca urmare, dosarul poate fi soluţionat până în anul 2016.

Dacă Sterian va fi condamnat, automat instanţa va trebui să dispună şi anularea tuturor titlurilor de proprietate falsificate, precum şi a contractelor de vânzare-cumpărare măsluite de Sterian şi de colaboratorii săi, inclusiv notarii Igna şi Drăgoiu, care au legalizat titlurile şi au autentificat actele fără să pretindă ca la încheierea lor să fie prezenţi atât vânzătorii, cât şi cumpărătorii. Aşadar, în acest caz, VIP-urilor din Primărie, Universitate şi Justiţie fie li se vor confisca terenurile de sub vile, fie vor trebui să achite contravaloarea lor reală.

Există deopotrivă şi posibilitatea ca Sterian să nu fie condamnat ori, pur şi simplu (având în vedere că acum are 62 de ani), să nu supravieţuiască procesului. Chiar şi aşa, însă, Primăria Oradea ar putea recupera prejudiciul calculat de procurori la 96 de miliarde de lei (la valoarea din 2003), deoarece legea permite, inclusiv după decesul inculpatului, ca procesul să poată continua pe partea civilă.

Până atunci, însă, rămâne de văzut dacă magistratul care judecă dosarul va merge până în pânzele albe ori îl va "dezumfla" încet-încet, aşa cum au făcut, înaintea sa, unii dintre procurorii care s-au ocupat de el. Şi care l-au inculpat doar pe cel care făcea falsurile semnând actele, nu şi pe cei care i-au pus pixul în mână pentru a le comite.

CAMARADERIE ÎN HOŢIE
Pământ cu epoleţi

Aşa cum procura terenuri pentru mai-marii din instituţiile civile, "Colonelul" Marin Sterian a ştiut să facă rost de pământ şi pentru foşti colegi ofiţeri.

În aprilie 1996, topograful a falsificat un titlu de proprietate aferent unei suprafeţe de 1,49 hectare, emis pe numele Luncan Iosif în baza mărturiilor aberante ale unor anume Miko Iosif şi Varga Ştefan, cum că în 1956 - deci în plin comunism - Luncan cumpărase 3,5 hectare în Oradea. După nici două luni, în iunie, cu o procură ca de la titular, Sterian a vândut terenul pe parcele, cu câte 3 milioane, către 12 ofiţeri. Între ei, şi colonelul doctor Decebal Colceru, care avea să-i elibereze lui Sterian adeverinţe de boală potrivit cărora nu putea suporta urmărirea penală şi judecata. "Toţi aceştia (n.r. - ofiţerii) sunt colegi cu învinuitul Sterian Marin, de unde se poate trage concluzia premeditării faptei", sublinia procurorul Nicolae Bonchiş în rechizitoriu.

Aparent, titularul Luncan Iosif (81 ani), nu avea niciun amestec în afacere, dar numai pentru cine ignora amănuntul că fiul său, Liviu, era el însuşi ofiţer la grăniceri şi a "cumpărat" teren de la tatăl său prin Sterian. Din "vânzarea" acestor terenuri topograful a încasat, scriptic, 36 milioane lei, în timp ce valoarea lor reală era de 1,04 miliarde!

PE LINIE MOARTĂ
Complice, dar nevinovate

La anchetarea "Colonelului", subcomisarul de Poliţie Luminiţa Stamate constata în 2003 că Marin Sterian nu putea falsifica titlurile de proprietate fără complicitatea funcţionarelor din Comisia funciară a Primăriei Oradea. Totuşi, Minodora Pădurean, Viorica Bar şi Eliza Totorean au scăpat de trimiterea în judecată deoarece procurorii parcă nici n-au vrut să afle de ce nu şi-au îndeplinit obligaţia de a verifica actele în baza cărora avizau emiterea titlurilor de proprietate. Declaraţiile date de cele trei funcţionare la Parchetul local şi la Parchetul Curţii relevă că audierea lor s-a făcut de ochii lumii. De pildă, întrebată de ce nu a verificat documentaţia înaintea aprobării emiterii titlurilor de proprietate, Pădurean a răspuns, pur şi simplu, că "nu am verificat actele", iar procurorii s-au mulţumit cu acest răspuns ce relua chiar întrebarea. La fel, chestionată de ce nu a luat declaraţii pe proprie răspundere persoanelor care au cerut ilegal terenuri, Bar a răspuns cu aceeaşi degajare: "Această declaraţie nu există în dosar şi nu ştiu să i se fi luat titularului o asemenea declaraţie".

Ca urmare, în 2005, când a întocmit rechizitoriul, procurorul Nicolae Bonchiş nu avea altceva de făcut decât să constate că, "fără să fie stabilită vinovăţia lor, asupra membrilor Comisiei de aplicare a legii 18/1991 urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale, întrucât pentru faptele lor a intervenit prescripţia". Singura consecinţă suportată de cele trei funcţionare a fost că, în perioada următoare, au trebuit să-şi ceară pensionarea sau transferul de la Primărie.

Nu numai faţă de membrele Comisiei funciare au manifestat procurorii îngăduinţă, ci şi faţă de juristul Traian Bogdan (foto). Deşi era obligat să supravegheze legalitatea activităţii Comisiei, acesta a declarat, senin, că "n-am pretins membrilor Comisiei să respecte dispoziţiile legale care se referă la declaraţiile pe proprie răspundere din partea solicitanţilor de terenuri". Şi el a scăpat prin transfer, la Prefectura Bihor.

REPLICI
Cu numele curate

În primul episod al "Jafului secolului", BIHOREANUL relata că, intrat în posesia unui teren de peste 8.300 mp aferent unui titlu de proprietate falsificat de Marin Sterian, inginerul Ovidiu Tăutu a vândut o parte din el unui pensionar, Constantin Selegean, care a declarat că semnarea contractului s-a făcut în biroul senatorului PNŢCD Nistor Bădiceanu. Ulterior, însă, "cumpărătorul" Selegean a fost pus de acelaşi Tăutu să doneze pământul Mănăstirii Ursulinelor, ceea ce, după cum au remarcat şi procurorii, nu avea nicio logică, bănuiala fiind că terenul putea ajunge la familia ori apropiaţii senatorului ţărănist. Familia acestuia precizează, însă, că fostul senator n-a avut nicio implicare în tranzacţie, dar şi că - dată fiind totuşi semnarea contractului în cabinetul acestuia - profitorul putea fi o altă persoană din anturajul politicianului. "Din păcate am aflat ulterior că unii au abuzat de numele lui rezolvându-şi anumite beneficii, inclusiv terenuri (unul chiar a avut tupeul să ni-l ofere să-l cumpărăm), ulterior ajungând să-l ponegrească pentru a-şi acoperi ei mârlăniile", afirmă Ioana Bădiceanu, fiica fostului senator.

Pe de altă parte, fostul primar Mihai Sturza, despre care Traian Bogdan a declarat procurorilor că la indicaţia lui s-ar fi făcut falsul prin care Viorel Micula a devenit proprietar pe străzile Bartok Bela-Colinelor, a declarat BIHOREANULUI că "la Parchet am fost confruntat, în 2001 sau 2002, când nu mai eram primar, atât cu topograful Marin Sterian, cât şi cu juristul Traian Bogdan. Sterian a declarat că eu nu i-am cerut să facă niciun fals, ci Bogdan, iar acesta a recunoscut că eu i-am cerut doar urgentarea activităţii Comisiei funciare, fără să-i cer soluţii favorabile cuiva sau altcuiva". Straniu e că, deşi fostul primar a dat şi el o declaraţie în faţa procurorilor, ea a dispărut din dosar. "Poate fiindcă s-a dorit protejarea lui Bogdan, care activa pe aceeaşi funcţie, de şef al Serviciului Juridic, la Prefectură", presupune Sturza.

În fine, şi soţia fostului viceprimar Kapy Ştefan a ţinut să dezmintă declaraţia lui Sterian dată în faţa procurorilor, potrivit căreia, la îndemnul udemeristului, topograful ar fi făcut un fals pentru ca terenul aferent dispensarului medical de pe bulevardul Ştefan cel Mare să ajungă în posesia familiei Kapy.