URMĂREȘTE-NE PE
MARȚI, 19 MARTIE 2024
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
De când au venit liberalii la conducerea Oradiei, numai de dezbinare avem parte. Se face un pod nou peste Criș: de ce se face? Și dacă se face, de ce are doar o bandă pe sens? La ce ne trebuie drum expres când pe terenurile alea vegetația creștea liniștită încă de pe vremea lui Ladislau Întemeietorul? Iar se fac pasaje supra și subterane? E scandalos cum se intervine la renovarea parcurilor, nu era mai bine înainte?!
Cu tupeu
Florin Ciucaş
Țineți-vă bine, urmează perioada tumultoasă, marcată de agitație și circ, a campaniei electorale! Precampania se desfășoară deja, unii competitori grăbindu-se să fure startul și să ocupe spațiul public cu mesaje și inițiative care mai de care mai colorate, ca să nu zic caraghioase. Peisajul este trist și dezamăgitor, îndeosebi prin prisma calității oamenilor politici care-l populează, dar și a mesajelor vehiculate, cele mai multe izvorâte dintr-un populism deșănțat.
Zic şi eu
Adrian Cris
Ca în fiecare an electoral, o grămadă de aleși își schimbă partidul care i-a ajutat să-și câștige mandatele, perioada pre-electorală fiind comparată cu sezonul de Mercato din fotbal. Atât doar că, deși numitorul comun cu fotbalul sunt banii, în politică ar trebui să conteze și factorul moral. Cum aleșilor nu le pasă, însă, de așa ceva (de doctrine și ideologii nici vorbă, iar de fair-play nici atât), alegătorii n-au decât să spună că politica e prostituție, dar să meargă totuși să-i voteze.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Sunteți mulțumit de noile trasee de tramvai gândite de OTL pentru a asigura un flux mai bun în oraș?





De stiut

Colțul juridic
Mircea Ursuta
Așa cum am mai arătat anul trecut, în octombrie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie obligatorie, extrem de importantă, prin care a stabilit că asiguratorul RCA care nu își respectă obligațiile legale trebuie să fie obligat să plătească penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, adică peste 70% pe an, din suma stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Numeroasele studii efectuate demonstrează legătura dintre fumat şi unele boli. Fumatul reprezintă o cauză majoră a bolii coronariene şi este responsabil de circa 20% din decesele datorate acestei boli. Bărbaţii fumători cu boală coronariană au o rată de mortalitate cu 60-70% mai mare decât nefumătorii, iar femeile fumătoare au un risc mai mare de a face boală coronariană decât nefumătoarele, riscul fiind de 10 ori mai mare dacă concomitent utilizează şi anticoncepţionale orale.
07 Octombrie 2010, 09:23

Episcopul-spion

Episcopul-spion PREGĂTIRI. Credincioşii catolici se pregătesc de peste o lună pentru beatificarea lui Constantin Bogdanffy, iar bisericile din întregul oraş anunţă evenimentul prin bannere uriaşe cu imaginea episcopului-martir. Deşi în 1949 Bogdanffy a fost uns episcop de Satu Mare, beatificarea se va celebra la Oradea întrucât, în 1934, tot aici fusese hirotonit preot
Episcopul-spion PLEDOARIE DE NEVINOVĂŢIE. "Am căutat mereu să fiu fidel al Statului ca orice român din ţară. Am fost devotat Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea în fapte şi cuvinte", se apăra Constantin Bogdanffy în 1939, înainte să fie expulzat în Ungaria sub acuza apartenenţei la iredenta maghiară. "Cazul a fost regretat de societatea orădeană, care m-a cinstit pentru atitudinea mea pururi corectă, democratică şi filo-română", adăuga Bogdanffy. După 10 ani, preotul încerca încă o dată să-şi demonstreze buna-credinţă în faţa Securităţii, arătând că s-a supus noului regim prin înscrierea în Uniunea Populară Maghiară, aflată în slujba comuniştilor
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Vestea că la sfârşitul acestei luni în Bazilica din Oradea va avea loc o liturghie condusă de şeful Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, pentru beatificarea unui episcop acuzat în epoca interbelică de spionaj contra României, a produs emoţii orădenilor care nu au auzit despre Constantin Bogdanffy. Fost profesor la Liceul Gojdu, Bogdanffy fusese arestat la finele anilor '30 de serviciile secrete româneşti, ca fiind unul dintre membrii Autoapărării Naţionale Maghiare, pregătite să întâmpine armata ungară prin atentate împotriva autorităţilor şi populaţiei româneşti.

BIHOREANUL este singura publicaţie care a intrat în posesia unor documente ale epocii, de la cele întocmite de serviciile Regelui Carol al II-lea până la dosarele Securităţii, reconstruind portretul real al lui Bogdanffy. Un om care a militat pentru înţelegerea dintre etnii şi culte, care s-a împotrivit genocidului declanşat de unguri asupra evreilor în timpul ocupaţiei Ardealului, care a încercat să ajute preoţi români prigoniţi de comunişti, şi a cărui vină a fost credinţa în Dumnezeu şi fidelitatea faţă de Biserica Catolică Universală. Pentru că, deşi putea accepta şefia unei biserici controlate de regim, independentă de Vatican, a refuzat, cu preţul libertăţii şi al vieţii.

Beatificarea unui anti-român?

Pe 27 martie 2010, Papa Benedict autoriza Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să-l beatifice pe episcopul Constantin Szilard Bogdanffy în cadrul unei liturghii speciale ce va fi condusă la Oradea, pe 30 octombrie, de cardinalul Peter Erdo, Primatul Ungariei, în prezenţa arhiepiscopului Angelo Amato, prefectul Congregaţiei de la Vatican.

O documentare superficială asupra numelui lui Bogdanffy poate arunca o pată peste amintirea acestuia, cel puţin în conştiinţa celor care nu-i cunosc întreaga biografie. Motivul? Chiar sursele oficiale catolice atestă că el "a fost citat de serviciile secrete româneşti ca unul din membrii cu sarcini importante în organizarea şi activitatea Organizaţiei de Autoapărare Maghiară". De asemenea, Cartea de Aur a Martirilor şi Eroilor Maghiari din Ardeal îl elogiază tot ca pe un model anti-român: "Bogdanffy Szilard, ca membru al organizaţiei de rezistenţă maghiară, a fost închis în arestul contraspionajului din Oradea. De aici a fost transportat la Curtea Marţială din Cluj. La 21 decembrie 1939, împreună cu 35 de camarazi, a fost pus peste frontieră. Până la intrarea honvezilor a stat la Budapesta. Împreună cu trupele, s-a reîntors în Ardeal după 30 august 1940 (data Dictatului de la Viena - n.r.)".

Frunză-n vânt

Născut în 21 februarie 1911 în Banatul Sârbesc, ca fiu a doi ţărani săraci, Ignaţiu şi Aurelia, şcolit la Timişoara şi apoi la Budapesta, Constantin Szilard Bogdanffy va fi beatificat, însă, nu pentru presupusa activitate anti-românească, ci pentru martiriul suferit în primii ani ai regimului comunist. Mai precis, după 1949 când, pentru că nu a acceptat să devină o marionetă a acestui regim, a fost acuzat de "spionaj în slujba imperialismului anglo-american sub masca religiei" şi condamnat la închisoare după o anchetă desfăşurată timp de trei ani la Bucureşti, la Oradea şi la Satu Mare, oraşul unde, din 1947, îndeplinea funcţia de secretar al episcopului Ioan Scheffler.

De la această poziţie i s-a şi tras pieirea, în închisoarea de la Aiud, unde a murit la 1 octombrie 1953 din cauza unei bronhopneumonii. Culmea e că, după nici doi ani, în 1955, avea să fie achitat post-mortem, la fel ca şi ceilalţi deţinuţi din lotul în care fusese judecat...

Nenorocirea lui Bogdanffy a pornit de la faptul că, după desfiinţarea în 1948 a Bisericii Greco-Catolice şi unificarea ei forţată cu Biserica Ortodoxă, tânărul preot nu voia să colaboreze cu autorităţile pentru a rupe şi Biserica Romano-Catolică, rămasă prin Vatican singura punte de legătură cu Occidentul. Altfel spus, refuza să fie unealta comuniştilor, care voiau să creeze o Biserică Romano-Catolică controlabilă, după modelul Bisericilor Ortodoxe naţionale ce funcţionau în URSS, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia...

04 Ioan Scheffler.jpgPe drumul calvarului

Suferinţele lui Bogdanffy au început după pensionarea forţată, în vara anului 1948, a superiorului său, episcopul sătmărean Ioan Scheffler (foto). Hirotonit în locul acestuia la 14 februarie 1949, printr-o ceremonie secretă desfăşurată la Nunţiatură de cardinalul Patrick O'Hara, Bogdanffy avea să deţină funcţia până la moarte, dar nu şi-a exercitat-o decât două luni.

La 5 aprilie 1949 era arestat într-un tren venind de la Satu Mare la Oradea. Din documentele Securităţii reiese că fusese turnat cum că avea bani primiţi de la Nunţiu pentru ajutorarea preoţilor săraci din dieceză, români şi maghiari. Dar călătoria tânărului episcop de 38 de ani mai avea încă un scop: Bogdanffy aducea de la Satu Mare şi o listă cu preoţii români arestaţi sau ascunşi de teama comuniştilor, pe care trebuia s-o predea călugărului orădean Pal Francisc, pentru ca acesta s-o ducă la Nunţiatură, iar Nunţiul să facă demersuri diplomatice în favoarea respectivilor.

După cum reiese din dosarul de la CNSAS, intrat în posesia BIHOREANULUI, la ancheta începută în arestul Securităţii orădene Bogdanffy recunoştea că "acea corespondenţă am rupt-o şi am aruncat-o în closetul trenului, pentru că mă temeam de o percheziţie în Gara Oradea".

La minimalizare

A doua zi după arestare, într-un nou interogatoriu luat la Securitatea condusă de colonelul Czeller Ludovic, Bogdanffy încerca să evite complicaţiile, abordând o atitudine autocritică, precum comuniştii. La 6 aprilie declara: "Cunosc clar principiul criticii şi autocriticii. Prea uşor se poate întâmpla să trimit corespondenţă de care sunt străin".

Totodată, arăta că n-a făcut niciodată politică şi invoca în apărare un episod din septembrie 1944 când fusese citat de Gestapo să se prezinte la sediul din Oradea ca "Deutschfeindlich" (adică "ostil poporului german"), fiindcă ceruse încetarea deportărilor evreilor din Ardealul ocupat de horthyşti.

Tot pentru a dovedi neutralitatea preoţilor romano-catolici faţă de orânduire, în următoarea declaraţie Bogdanffy îşi lăuda superiorul, spunând că episcopul Scheffler, ca şi el, a salutat confiscarea averilor Bisericii. "Ca fiu de ţăran sărac, episcopul a subliniat în predici publice bucuria că Biserica s-a scăpat de povara nesocială a averilor şi se va putea întoarce la stilul simplu şi sărac al primilor creştini", spunea Bogdanffy.

Plan de colaboraţionism

Văzându-i atitudinea, Securitatea a crezut că e dispus la colaboraţionism, astfel că a Bogdanffy a devenit interesant pentru planuri şi mai ambiţioase. Urmarea e că a fost transferat la Jilava, în apropierea Capitalei. Tânăr, inteligent, educat, era socotit numai bun să joace rolul de viitor şef al Bisericii Catolice rupte de Vatican. "Comuniştii doreau înfiinţarea Bisericii Catolice independente de Roma, iar Bogdanffy era vizat să devină capul ei", spune preotul Zsolt Vakon, secretarul actualului episcop al Oradiei, Laszlo Bocskei, însărcinat să coordoneze pregătirile pentru beatificarea lui Bogdanffy.

Aiuritorul plan avea, însă, să eşueze căci, în ciuda torturilor, tânărul episcop a declinat oferta. Nici nu avea cum altfel, de vreme ce credea cu tărie în dogma de bază a Bisericii Catolice, conform căreia aceasta este Universală, una pentru întreaga omenire, iar capul ei nu putea fi decât Papa de la Roma, moştenitorul Apostolului Petru, întemeietorul Bisericii creştine.

Deşi în zilele noastre ar părea de neconceput, teza că regimul voia o Biserică Catolică independentă e confirmată şi de clerul greco-catolic. Iar asta fiindcă, închis rând pe rând la Jilava, Capul Midia, Sighet şi Aiud, Bogdanffy avea să mărturisească totul şi camarazilor de suferinţă cu care a venit în contact. Pe de altă parte, la fel mărturisesc şi preoţii romano-catolici cărora, în acei ani, Securitatea le cerea să adere la Biserica independentă pe care, spuneau tot ei, Bogdanffy avea s-o conducă.

Dacă nu şef, atunci spion

În urma refuzului lui Bogdanffy de a coopera, autorităţile l-au pedepsit înscenându-i, după tipicul deja exersat anterior cu prelaţii greco-catolici, un proces de spionaj în favoarea Vaticanului.

Dosarul a avut ca pretext faptul că superiorul său de la Satu Mare, episcopul Ioan Scheffler, trimisese Nunţiaturii un vast raport de activitate, aşa cum era obligat să facă o dată la 5 ani. Întins pe mai multe zeci de pagini, raportul cuprindea informaţii precum descrierea Episcopiei (ce includea pe atunci judeţele Satu Mare şi Bihor, dar şi trei judeţe din Ungaria, plus o parte din Ucraina subcarpatică). Totodată, raportul cuprindea şi informaţii despre credincioşi şi personalul de cult, preoţi şi călugări. Chiar dacă datele erau cunoscute, în viziunea Securităţii transmiterea lor în scris era dovada activităţii de spionaj.

Profitând de existenţa raportului, Securitatea l-a arestat pe ierarhul sătmărean şi l-a dus la Jilava. Scopul era ca, împreună cu Scheffler, să fie învinuit şi secretarul său, Bogdanffy, pentru vina de a fi dus documentul la Nunţiatură. Altfel spus, "crimă de înaltă trădare, constând în complicitate la spionaj".

Spion, dar şi curvar

La Jilava, Scheffler a fost interogat intens de un ofiţer al Direcţiei Generale a Securităţii Statului, sublocotenentul Mihail Niculescu, însărcinat să creeze dosarul pentru condamnare.

Între timp, şi securiştii din Satu Mare strângeau orice informaţii care l-ar fi putut compromite pe Scheffler, iar indirect şi pe Bogdanffy. Astfel, de la cumnata secretarei Episcopiei, Maria Hatvani, au primit declaraţii că Scheffler era un curvar, obişnuit să facă chefuri în via Episcopiei, cu "femei în pielea goală, pe care le îmbăta şi le stropea cu vin". O altă acuză era că fratele lui, canonicul Scheffler Francisc, condusese în timpul ocupaţiei presa maghiară, vinovată de excese împotriva populaţiei române şi a celei evreieşti. Tot din aceeaşi perioadă au fost strânse acte ce arătau că Scheffler fusese cooptat în 1942 în Senatul Ungariei şi decorat cu "Coroana Corvină" pentru activitatea în slujba regimului horthyst.

Deşi, cum reiese din dosare, le-a făcut plăcere să consemneze picanterii şi informaţii din trecut, securiştii au decis totuşi să-şi construiască dosarul pe acuza de spionaj în favoarea Papei.

În umbra Vaticanului

Torturat, Scheffler a fost nevoit să declare că a primit informaţii din parohiile aflate pe teritoriul României de la preoţii Molnar Carol din Sighet şi de la ajutoarele acestuia, Szemes Francisc şi Sipos Francisc. Pentru ca acuza de crimă să capete greutate, acesta din urmă era învinuit şi el că "în slujbe agită populaţia, propovăduind sfârşitul lumii, afirmând că tot ce se clădeşte pe lumea aceasta e trecător şi că numai cine ascultă de biserică va fi fericit". Simple învăţături creştine...

Scheffler recunoştea că de la parohiile din Ungaria primea informaţii prin vicarul Barat Mihaly, iar de la cele rămase pe teritoriul Ucrainei subcarpatice prin vicarul general Pasztor Francisc. De asemenea, că primise de la Nunţiatură ajutor financiar: un milion de lei, din care 550.000 pentru romano-catolici, iar 450.000 pentru greco-catolici.

Departe de a fi secrete, datele descriau doar ce se întâmpla în parohii, iar banii reflectau grija Vaticanului pentru bisericile din subordine. Asta nu i-a oprit, însă, pe securişti să le dea sensuri subversive pe care Scheffler a fost silit să şi le asume ca atare. "Recunosc că am primit de la preoţii din subordine şi am trimis la Nunţiatură, prin secretarul meu Bogdanffy, pentru a fi trimise apoi la Vatican, informaţii din domeniul economic, politic, social şi militar. Despre preoţii liberi şi arestaţi, despre ridicarea chiaburilor şi confiscarea averilor lor, despre credincioşii ridicaţi de autorităţi, despre munca voluntară pusă în zilele de duminică şi de sărbători, despre ocuparea clădirii unei parohii de o unitate militară sovietică".

Într-una din declaraţii, Scheffler încerca să explice că rapoartele erau obligatorii, fiind o datorie de serviciu. "Am trimis Nunţiaturii informaţii pentru că mi-au fost cerute. Dacă acesta este spionaj, atunci recunosc că am făcut acest lucru, dar fără să fi avut această intenţie", se disculpa episcopul. Dar degeaba.

Complicele

După ce Scheffler a fost pus sub învinuirea de "spionaj", a venit şi rândul lui Bogdanffy să plătească pentru "complicitate". La 11 septembrie 1952, cei doi au fost confruntaţi, iar tânărul episcop admitea: "Relaţiile dintre mine şi Scheffler au fost pe linie bisericească, între superior şi supus. Pe linie de spionaj a avut mare încredere în mine şi mi-a spus o parte din informaţiile trimise la Nunţiatură cu caracter politic, social şi militar".

Apoi, recunoaşterea vinovăţiei lua un caracter tot mai autoincriminatoriu de la un interogatoriu la altul, încât Bogdanffy ajunsese să spună despre fostul său şef: "Ştiu că a desfăşurat activitate de spionaj în favoarea Vaticanului, culegând informaţii din ţară şi din Ucraina subcarpatică-URSS, privind măsurile luate de organele sovietice". Iar la urmă, a cedat: "Episcopul Scheffler mi-a cerut să-l ajut în activitatea de spionaj şi am acceptat".

Delir stalinist

Deşi Scheffler, în vârstă de 65 de ani, murise de inimă în timpul anchetei, trimiterea în judecată a fost finalizată la 24 aprilie 1953, când Tribunalul Militar Oradea l-a condamnat pe Bogdanffy la 5 ani de muncă silnică. În acelaşi lot, preoţii Szemes şi Sipos au primit 6, respectiv 2 ani închisoare corecţională, iar Kraficsik Alexandru (curatorul Episcopiei, care a dus scrisori de la preoţi la Bogdanffy) 7 ani de muncă silnică. Din pedepse rezultă caracterul lor disproporţionat, dar asta făcea parte din absurdul vremurilor.

Rechizitoriul însuşi era o aberaţie, căci procurorul nu s-a îngrijit să demonstreze acuzele, ci doar să le enumere în stil stalinist. Iată câteva mostre: "Învinuiţii au avut demnităţi importante în ierarhia bisericii şi în ura împotriva poporului muncitor s-au pus în slujba imperialismului pentru a-l ajuta în misiunea criminală de cotropire armată a popoarelor libere, desfăşurând o largă şi variată activitate criminală. (...) Avântul şi lupta proletariatului pentru construirea Socialismului întâlneşte neîncetat rezistenţă din partea duşmanului care îmbracă fel de fel de veşminte sub care se ascunde un sentiment de duşmănie la tot ce se cucereşte prin sacrificii şi lupte (...) Semnificativ este că un asemenea serviciu de spionaj îşi întinde tentaculele şi peste graniţele Republicii Populare Române, în Ucraina subcarpatică - URSS. (...) Inculpaţii nu au împărtăşit nimic din ceea ce tezaurul culturii socialiste pune la dispoziţia oamenilor muncii, aşa încât sancţiunea trebuie să fie obiectivă şi necruţătoare". Şi a fost, după cum arată pedepsele...

Nevinovaţi

Interesant e că, imediat, condamnaţii au făcut recurs, profitând că procurorii nu le-au demonstrat faptele, ci doar le-au enumerat. Dosarul a fost trimis la Colegiul Militar Bucureşti, unde generalul-maior Alexandru Petrescu (cel care l-a condamnat la moarte pe Mareşalul Ion Antonescu) a decis rejudecarea. Motivul? "Cercetând sentinţa, am constatat că nicăieri nu sunt reţinute faptele în sarcina inculpatului de rândul I Scheffler Ioan". Or, neexistând "crimă de spionaj", nu putea exista nici "complicitate".

Rejudecarea a început la 2 februarie 1955 şi, miraculos, verdictul avea să fie favorabil inculpaţilor: "Având în vedere că prin încetarea din viaţă a lui Scheffler Ioan, autorul principal, nu s-a putut stabili culpa în sarcina lui, că complicitatea se află în unitate cu infracţiunea principală şi că, neputându-se stabili faptele comise de Scheffler nu poate exista nici complicitate, s-a stabilit că Bogdanffy, Szemes, Sipos şi Krafcsik nu au cunoscut scopul urmărit de acuzatul principal. Pentru acestea, Tribunalul declară neculpabili pe Szemes Francisc, Sipos Francisc, Krafcsik Alexandru şi Bogdanffy Constantin, şi îi achită de orice penalitate".

Primii trei condamnaţi au fost eliberaţi, dar pentru Bogdanffy achitarea venea prea târziu. Conducerea Penitenciarului orădean a trimis adrese la mai multe închisori din ţară, pentru a-l aduce la proces, dar de pe urma lui n-a mai găsit decât certificatul de deces. Căci, epuizat de torturi, de subnutriţie şi de boală, tânărul episcop încetase din viaţă la Aiud, pe 1 octombrie 1953, fără ca evenimentul să fi fost anunţat Tribunalului Militar din Oradea.

Rău spre bine

Ancheta Securităţii a avut, dacă se poate spune aşa, şi un merit, căci în zelul lor torţionarii au dezgropat cazul din 1939, când Bogdanffy fusese expulzat sub acuza de apartenenţă la iredenta maghiară.

Potrivit actelor întocmite de Serviciul II al Siguranţei, problema fusese clarificată încă de atunci, pe baza declaraţiilor date de tânărul preot şi profesor de teologie de la Liceul Gojdu. Astfel, Bogdanffy arăta că pe 14 octombrie 1939 primise la spovedanie un elev, pe nume Sahy Ludovic, care îi mărturisise că era membru în Rongyos Garda. L-a sfătuit să rupă legăturile cu organizaţia şovină: "Şi de această dată mi-am făcut datoria de păzitor al ordinei morale, convingând pe fiul sufletesc să-şi părăsească calea păcătoasă şi greşită pe care a apucat-o", spunea Bogdanffy, subliniind că elevul l-a turnat doar pentru că, arestat în aceeaşi zi, spera să-şi uşureze situaţia la anchetă.

"Eu, de fapt, am ajuns în situaţia penibilă să fiu inculpat tocmai prin acel fapt dictat de credinţa şi de conştiinţa mea morală. Declar că în toată viaţa mea mi-am făcut conştiincios datoria faţă de ţara românească, am căutat să fiu aşa de fidel al Statului ca orice român din ţară. (...) Am fost totdeauna devotat al Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea, în fapte şi cuvinte. (...) Toată viaţa mea este pildă pozitivă de bun cetăţean, cu respect faţă de Statul Român, cu dragoste faţă de Regele Ţării, MS Regele Carol al II-lea. Sunt dirijorul idealului creştin, de a propaga dreptate şi înţelegere între oameni, chiar de diferite naţiuni", arăta Bogdanffy.

Ca mielul

Despre comportamentul în închisori al lui Constantin Bogdanffy au lăsat mărturie şi ierarhii greco-catolici care i-au fost colegi de suferinţă. "Era umil şi blând", şi-l amintea în memoriile sale regretatul episcop Ioan Ploscaru, povestind cum, pentru disponibilitatea sa de a-i ajuta pe ceilalţi, Bogdanffy se lăsa supus în locul lor la torturi şi pedepse.

Pentru toate acestea, diferitele instanţe, întâi din ţară şi apoi de la Vatican, ale Bisericii Catolice, au aprobat beatificarea sa, pe 30 octombrie anul acesta. O dată la care, apoi, an de an, amintirea sa va fi împrospătată de toţi creştinii care, indiferent de naţionalitate, vor afla despre tăria credinţei sale, dar şi despre iubirea sa faţă de cei din jur...


PRIMUL PAS
Drumul spre sfinţenie

Deşi laicii nu fac o distincţie între ele, crezând că prin beatificare Constantin Bogdanffy va fi al doilea sfânt al Oradiei după regele Ladislau (1192), beatificarea e doar o etapă în vederea canonizării.

Această fază se desfăşoară după recunoaşterea virtuţilor şi minunilor săvârşite după moarte de persoana propusă spre beatificare. Conform Bisericii Catolice, certificarea minunilor e semnul că acea persoană a ajuns în Paradis şi îi poate ajuta pe oameni. Rezultatul analizei minunilor (de cele mai multe ori vindecarea unor boli) e trimis Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor de la Vatican, care face încă o anchetă, printr-o comisie formată din cinci medici. Dacă aceştia declară că nu au explicaţii ştiinţifice pentru vindecările miraculoase, urmează apoi o comisie din şapte teologi care mai examinează o dată faptele, urmând ca verdictul definitiv să fie dat de episcopii şi cardinalii din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. Dacă şi aceştia sunt de acord, persoana e declarată "Fericită" într-o liturghie de beatificare, şi se stabileşte o dată în calendarul liturgic diecezan sau al congregaţiei de care ea aparţinea, pentru a fi sărbătorită în fiecare an.


12 FERICIŢI UNIŢI
Greco-catolicii, în pregătiri

Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma a început şi ea după 1990 procesul de beatificare a celor 12 episcopi-martiri, ucişi sau închişi de regimul comunist: Vasile Aftenie şi Tit Liviu Chinezu (Bucureşti), Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu şi Iuliu Hirţea (Oradea), Iuliu Hossu şi Ioan Cherteş (Gherla), Alexandru Rusu şi Ioan Dragomir (Baia Mare), Ioan Bălan şi Ioan Ploscaru (Lugoj) şi Alexandru Todea (Blaj).

În cazul lor, demersurile sunt mai lente, cum sunt şi în ceea ce priveşte beatificarea fostului superior al lui Bogdanffy, Ioan Scheffler. "Episcopul Scheffler va fi beatificat anul viitor, în iulie 2011", explică Vakon Zsolt, secretarul Episcopiei Romano-Catolice Oradea.

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
6 Comentarii
va e ciuda
Va e ciuda ca nu e ortodox sarmanul?
Postat 18 Octombrie 2010, 18:05 de inalt prea securistu
scrieti numele corect, ciorilor!
Scrieti-l numele corect, ciorilor migratoare ce sunteti! ro.wikipedia.org/wiki/Szilárd_Bogdánffy
Postat 18 Octombrie 2010, 17:58 de funar
cu asta nu va laudati asa?
A. În 1940 se notau în România Mare circa 800 000 de evrei, din care: 1. Evrei-români rămași in viață în 1945: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 410 000 2. Evrei-români masacrați în Transilvania de Nord (cedată Ungariei - guvernul Szálasi). . 135 000 3. Evrei-români dispăruți, uciși sau transmutați înainte de intrarea trupelor române . . . . .100 000 4. Evrei-români masacrați sub guvernul Antonescu (800 000 minus 645 000) . . . . . . . . .155 000 B. Evrei-ucrainieni din Transnistria aflată sub ocupația Armatei Române: . . . . . . . . . 135 000 Dintre care 1. Rămași în viață: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 000 2. Mascrați sub guvernul Antonescu: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 000 C. Numărul total al evreilor uciși sub guvernul Antonescu: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270 000 http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
Postat 09 Octombrie 2010, 06:51 de sinn fein
vsm de ei
catolici.......... s-a saturat lumea si de astia, ca de pere malaiete. de imensul scandal provocat de popii pedofili, papa nu zice nimic. tace malc.
Postat 07 Octombrie 2010, 23:03 de inchizitia
Excese ?
Excese, impotriva populatiei romanesti si evreiesti, savarsite de catre unguri, in perioada ocupatiei unguresti ????? Acelea au fost MASACRE, nu excese !!! IP, TREZNEA, SARMASU, MOISEI, NUSFALAU, CERISA, MARCA, BRETCU, MURESENII DE CAMPIE, MIHAI BRAVU, CIUMARNA, ZALAU, HUEDIN, HALMASD, SANTION, COSNICIUL DE SUS, ARIES, TARIAN, PRUNDUL BARGAULUI, TURDA, ETC !!!
Postat 07 Octombrie 2010, 19:22 de Oradea
Sa nu-i fie tarana usoara !
Moarte iredentismului unguresc !
Postat 07 Octombrie 2010, 19:08 de Realitati
count display

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.5614 RON
  • 1 EUR = 4.9715 RON
  • 1 HUF = 0.0126 RON