Drumuri fără îndrumare: În ciuda obligaţiilor prevăzute de Codul Rutier, indicatoarele rutiere sunt o raritate în Bihor (FOTO)

Sparte de gropi ori chiar fără să fi văzut vreodată asfaltul, fără linii de marcaj şi fără indicatoare, pe drumurile de prin Bihor nu ştii niciodată peste ce dai. Comunale, judeţene ori chiar naţionale, şoselele par că sunt ale nimănui, iar singurele autorităţi care le patrulează sunt poliţiştii ce pândesc, aproape invariabil, doar vitezomanii.

În timp ce-i lasă să bâjbâie pe şoferi, cei care răspund de starea drumurilor ridică neputincioşi din umeri: indicatoarele sunt scumpe şi căutate de hoţi, care le fac dispărute în scurt timp după montare.

Obligaţii ignorate

Codul Rutier impune administratorilor de drumuri "să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje conform standardelor în vigoare şi să le menţină în stare corespunzătoare". Menite să avertizeze participanţii la trafic, să reglementeze circulaţia, să-i orienteze şi să-i informeze, indicatoarele ar trebui să nu lase loc de dubii. Numai că pe multe din drumurile din judeţ lipsesc cu desăvârşire...

De pildă, pe drumul judeţean DJ 767, care leagă şoseaua E60 de satul Ineu, tronsonul de aproximativ 5 kilometri până la intrarea în localitate este lipsit, de ani de zile, de orice indicator. Asta deşi drumul are curbe care ar trebui semnalizate ca atare, două poduri peste Crişul Repede şi o intersecţie cu un drum comunal. În plus, marcajele sunt aproape cu totul şterse, greu de ghicit.

La nimereală

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în sudul judeţului, în comuna Lunca. La intersecţia între E79 şi drumul comunal DC 243, şoseaua care duce spre satul Şuştiu se îngustează la o singură bandă, dar şoferii nu au cum să afle asta întrucât nu este montat niciun indicator de avertizare.

De altfel, după cum un cititor al BIHOREANULUI a sesizat, şoferii nu au cum să ştie nici măcar dacă au intrat sau nu în sat, căci niciun astfel de indicator nu există. În ciuda faptului că şoseaua se îngustează, lipseşte cu desăvârşire orice semn care să indice prioritatea ori accesul vehiculelor în funcţie de gabarit şi dimensiuni, limita de viteză ori dacă depăşirea este sau nu permisă. Bineînţeles, nici curbele, podurile ori alte pericole nu sunt semnalizate.

Consecinţa? Toţi circulă la voia întâmplării, crezând că riscul unui accident e mic. Singurul semn de normalitate e că măcar trecerea peste calea ferată ce străbate satul este semnalizată cu un indicator "Stop" şi cu "crucea Sfântului Andrei".

Există, dar degeaba

Jenantă este şi lipsa indicatoarelor de pe marginea şoselei de centură a Oradiei, unde şoferii nu află decât în imediata apropiere a intersecţiilor ori a sensurilor giratorii care este viteza permisă în zonele respective.

Culmea absurdului, o parte din indicatoarele plantate pe centură sunt inutile, deoarece nu sunt vizibile. În vară, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, administratorul drumului, a montat în zona cartierelor mărginite de centură panouri fonoizolante, menite să-i protejeze pe localnici de zgomotul maşinilor. Numai că la capătul cartierului Europa indicatoarele de drum alunecos şi cele de orientare şi informare a direcţiei spre vama Borş şi spre oraşele vecine Oradiei au rămas după parapeţi, astfel că şoferii nu le văd.

Cu ochelari de cal

Conform legii, toate neregulile din semnalizarea drumurilor publice ar trebui aduse la cunoştinţa administratorilor acestora de către poliţişti. "Poliţia Rutieră trimite permanent notificări privind montarea indicatoarelor şi amplasarea acestora", îşi apără colegii subcomisarul Alina Dinu, purtător de cuvânt al Poliţiei Bihor. Altfel spus, poliţiştii îşi fac treaba, dar CNADNR, Consiliul Judeţean şi Consiliile Locale nu se conformează.

În realitate, însă, multe dintre deficienţe nici măcar nu sunt semnalate, ţinând cumva de o "normalitate" românească. La aceste critici, poliţiştii se apără spunând că se bazează şi pe sesizările de la cetăţeni, întrucât ei nu pot patrula continuu pe cei peste 1.000 de kilometri de drumuri din judeţ, ca să depisteze unde lipsesc indicatoare. Asta deşi fiecare oraş şi comună din judeţ are propriii poliţişti, care circulă zilnic pe aceleaşi drumuri, fără a sesiza ei înşişi ceea ce lipseşte.

De cealaltă parte, administratorii de drumuri recunosc că nu-şi fac treaba chiar ca la carte, dar invocă eterna scuză: nu sunt fonduri! "Costurile pentru montarea unui indicator rutier se ridică la aproximativ 9.000 lei", susţine Horia Carţiş (foto), şeful de cabinet al preşedintelui Consiliului Judeţean. Bugetul judeţului are anual un capitol de cheltuieli pentru montarea de indicatoare şi parapeţi, dar niciodată banii nu sunt destui. Mai ales că, spune Carţiş, acestea sunt furate rapid. Iar cum Consiliul Judeţean nu poate pune paznic la fiecare indicator, se aşteaptă ca Poliţia să fie mai vigilentă şi să prindă hoţii.

La unii abundenţă

În plus, susţin reprezentanţii CJ, şi pretenţiile poliţiştilor sunt uneori exagerate. De pildă, anul trecut, pe DJ 797, care duce de la Oradea spre Toboliu, Poliţia a cerut montarea a aproape 500 de indicatoare pe un tronson de numai 20 de kilometri. Cei de la Consiliu n-au avut încotro şi s-au conformat, dar spun acum că dacă poliţiştii n-ar fi fost mai catolici decât Papa şi ar fi acceptat un număr mai mic de indicatoare, instituţia putea pune semne şi pe alte drumuri.

În timp ce autorităţile îşi pasează problema ori o pun pe seama banilor veşnic prea puţini, şoferii se întreabă, pe bună dreptate, de ce drumurile fără indicatoare mai sunt considerate drumuri publice atâta vreme cât, potrivit legii, nu îndeplinesc condiţiile de semnalizare pentru a fi considerate astfel. Şi, fiindcă amenzile pot fi date doar pe drumuri publice, poliţiştii ar trebui să se uite de două ori spre şoseaua pe care stau când scriu procesele-verbale...

PROBLEMĂ NAŢIONALĂ
Hoţii şi vandalii, spaima indicatoarelor

În ciuda afirmaţiilor reprezentanţilor CJ Bihor, poliţiştii susţin că judeţul nu se confruntă cu un fenomen accentuat al furtului de indicatoare. "Este adevărat că se mai fură indicatoare, dar în Bihor nu este un fenomen frecvent. Mai degrabă se deteriorează ori sunt distruse", susţine subcomisarul Alina Dinu.

În plus, şi firmele angajate de autorităţi au interesul de a monta indicatoare de slabă calitate, în speranţa că vor fi puse ulterior să schimbe cât mai multe dintre acestea.

Pe de altă parte, în întreaga ţară, atât administratorii de drumuri, cât şi firmele angajate să păzească autostrăzile, reclamă că parapeţii şi semnele rutiere dispar peste noapte. Conform estimărilor, statul plăteşte anual 3 milioane euro pentru paza autostrăzilor şi altă jumătate de milion de euro pentru înlocuirea obiectelor furate.