Da, am luat şpagă! Comisar de la Garda Financiară, cumpărat de patronul Trei G

La sfârşitul săptămânii trecute, Florenţiu Simionescu, unul din comisarii veterani ai Gărzii Financiare Bihor, a recunoscut în faţa procurorilor DNA că a primit 15.000 de euro pentru a ţine spatele unor firme evazioniste dirijate de Ion Govoreanu, celebrul patron al grupului Trei G.

Suma, deloc neglijabilă, a încasat-o în perioada martie-iulie 2009 şi reprezenta o taxă de protecţie, pentru ca verificările făcute la societăţile respective să se limiteze la constatarea unor abateri minore, soldate cu  avertismente şi amenzi nesemnificative, de maxim 2.000 de lei. În acest timp, beneficiind de protecţia comisarului, bugetul de stat a fost fraudat cu peste 30 milioane de lei!

Protector la DNA

Săptămâna trecută, procurorii DNA Oradea au început urmărirea penală împotriva lui Florenţiu Simionescu, comisar la Garda Financiară Bihor, pentru trafic de influenţă. Bărbatul e acuzat că în cursul anului 2009 a încasat de la Emil Pop, administratorul firmelor Calton SRL, Conselis SRL şi Rice Star Fashion SRL, suma de 15.000 de euro în schimbul asigurării protecţiei din partea sa şi a colegilor comisari.

Protecţia consta în aplicarea unor sancţiuni minime pentru neregulile pe care echipele Gărzii le constatau la controalele efectuate la societăţile administrate de Pop, unul din cei şapte membri ai cartelului evazionist coordonat de patronul Trei G, Ion Govoreanu, toţi şapte fiind judecaţi, alături de acesta, pentru o fraudă de 90 milioane de lei.

Conform lui Pop, care s-a autodenunţat, şpaga a fost plătită în mai multe tranşe printr-un fin al patronului Trei G, Gheorghe Baciu (foto), prieten apropiat al comisarului, devenit şi el denunţător al acestuia. În vârstă de 35 de ani, Baciu şi-a câştigat faima în urmă cu un deceniu, când avocatul Ioan Sava l-a scăpat de 7 ani de închisoare, sentinţă la care fusese condamnat pentru violarea fostei sale prietene, Raluca Ardelean, fiica patroanei Vilei Iulia din Băile 1 Mai. Manevra judiciară, adică o contestaţie în anulare admisă de Curtea de Apel Oradea în condiţii controversate, l-a costat atunci pe Baciu peste un miliard de lei vechi şi l-a lăsat falit...

Probleme în carusel

Povestea taxelor de protecţie încasate de comisarul Florenţiu Simionescu a început în ianuarie 2009, în timpul unor controale ale Gărzii Financiare care se derulau la societăţile Calton SRL, Conselis SRL şi Rice Star SRL, administrate de Emil Pop. Firmele erau unele de tip "bidon",  folosite câteva luni de evazionişti pentru a "colecta" datoriile către stat în urma tranzacţiilor făcute de grupul Trei G şi cesionate apoi spre persoane greu de identificat.

Cum anume? Produsele achiziţionate prin societăţi băgate în insolvenţă, şi deci scutite de plata TVA, erau trecute scriptic prin "firmele-bidon" de genul celor administrate de Pop, care teoretic erau obligate să verse la stat TVA colectată în urma vânzărilor. Ulterior, produsele ajungeau la beneficiarii finali, adică societăţile constituente ale grupului Trei G, la un preţ cu cel puţin 19% mai mic. Dacă, de pildă, Govoreanu lua de la o fabrică zahăr de 10.000 lei pe o firmă în insolvenţă, scutită de plata TVA, marfa era vândută apoi unei firme fantomă, plătitoare de TVA, care însă factura zahărul spre Trei G tot cu 10.000 lei.

La sfârşitul anului 2008, când Calton SRL, Conselis SRL şi Rice Star SRL au fost călcate de Gardă, societăţile erau deja angrenate în circuitul evazionist al lui Govoreanu. Atunci, îngrijorat că învârtelile vor ieşi la iveală, Pop a cerut ajutorul lui Govoreanu, iar acesta l-a pus în legătură cu finul său, Gheorghe Baciu, prieten de familie cu Florenţiu Simionescu, unul dintre "veteranii" Gărzii Financiare Bihor.

Comisar în afaceri

Intervenţia lui Baciu la Simionescu a dat roade. Două controale făcute în decembrie 2008 şi în ianuarie 2009 s-au rezumat la constatări superficiale, iar în schimbul ajutorului comisarul a fost recompensat cu câte 1.500 de euro pentru fiecare control aranjat, bani primiţi mereu prin intermediul lui Baciu. Ulterior, pentru fi sigur că va fi lăsat în pace, Govoreanu şi Pop au stabilit să facă "un abonament" la serviciile lui Simionescu. Adică să-i plătească o taxă lunară de 3.000 de euro (câte 1.000 pentru fiecare firmă). În total, între aprilie - iulie 2009, comisarul a încasat 12.000 de euro, timp în care 15 controale ale Gărzii au fost "trântite" de colegii săi, care au "găsit" în activitatea firmelor doar probleme minore.

În iulie, problemele de la firmele lui Pop deveniseră prea grave, iar noua echipă de comisari care urma să descindă în control nu mai era deloc "înţelegătoare", motiv pentru care Simionescu i-a cerut lui Baciu să discute cu Pop, iar acesta să-şi pună contabilitatea în ordine. În loc să se conformeze, însă, afaceristul s-a dat la fund, fiind scos definitiv de Govoreanu din circuitul evazionist, iar firmele, pentru a li se pierde urma, au fost cesionate către diverşi boschetari.

Show must go on

Controlul care fusese anunţat de Simionescu şi realizat de comisarii Viorel Anton şi Mihai Mărculescu în august 2009 a fost unul minuţios. Verificările, făcute pe întreaga perioadă în care societăţile au fost administrate de Emil Pop şi protejate de Simionescu, adică septembrie 2008 - iulie 2009, au arătat că bugetul de stat fusese prejudiciat cu peste 30 milioane de lei (peste 300 miliarde de lei vechi).

Imediat, Garda a sesizat Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar ancheta începută de poliţişti a fost preluată de DNA. În total, procurorii au identificat trei firme în insolvenţă, plus 10 firme-bidon prin care gruparea lui Govoreanu a eludat plata unor obligaţii fiscale. Doi ani mai târziu, în iulie 2011, procurorii au obţinut arestarea patronului Trei G şi a doi dintre complicii săi: directorii de vânzări ai Trei G, Sorin Măgurean şi Viorel Ducica. O lună mai târziu, cei trei au şi fost trimişi în judecată, împreună cu patronii firmelor de sacrificiu: Emil Gavril Pop, Constantin Mitu, Marinela Triculescu, Alexandrina Luparu şi Varga Sandor.  Toţi au fost puşi, pe rând, în libertate de instanţele bihorene.

Comisari la audieri

În timpul anchetei, DNA a găsit indicii despre implicarea unor funcţionari în protejarea ingineriilor financiare orchestrate de afacerist. "A beneficiat de protecţie ani în şir din partea tuturor structurilor de control. Toate verificările la firmele lui s-au soldat doar cu sancţiuni minore. Bate la ochi, de pildă, că Garda Financiară stă pe frontieră, iar marfa de contrabandă intră în ţară pe circuite cunoscute", declara la vremea respectivă unul din procurorii de caz.

Ca urmare, după trimiterea în judecată a lui Govoreanu, procurorii au aprofundat cercetările. Aşa au ajuns şi la cele 15 acte de control întocmite de comisarii Gărzii la firmele lui Pop. Dar, deşi era evident că făcuseră blat, cei 10 comisari care au semnat documentele au susţinut cu tupeu că şi-au făcut datoria "cu onestitate şi exigenţă", fără să fie presaţi ori influenţaţi să închidă ochii la nereguli. "Noi atât am găsit", au spus "gardiştii".

Protector sacrificat

La Simionescu, DNA a ajuns abia anul acesta. "Veteranul" nu era la prima suspiciune de corupţie, în anii 2000 fiind acuzat că a închis ochii la afacerile ilicite derulate de celebrul petrolist Atilla Racz (foto) într-un depozit din incinta Hyperion Ştei. Racz pretindea atunci că deţine aici o rafinărie unde prelucrează fracţii petroliere, în realitate fiind vorba de motorină şi benzină veritabile, provenite din devalizarea Rafo. Rafinarea la Ştei se făcea doar în acte, iar pentru a li se pierde urma produsele erau plimbate prin mai multe firme fantomă.

Nedovedit, comisarul a continuat să lucreze nestingherit, fără ca numele lui să mai fie implicat în vreun scandal. Asta până acum, când procurorii au descoperit că, deşi nu a semnat procesele verbale de constatare întocmite la firmele Calton, Conselis şi Rice Star, numele lui apărea în înregistrările discuţiilor telefonice purtate de Pop, Baciu şi Govoreanu. De pildă, Pop povestea într-o discuţie cu Baciu despre protecţia pe care i-a promis-o comisarul, la care, zicea el, "am făcut abonament".

Mergând pe fir, anchetatorii au întregistrat şi alte convorbiri compromiţătoare între Simionescu şi Baciu, în care comisarul se plângea, de pildă, că a trebuit să împartă banii primiţi. În final, anchetatorii au obţinut două probe zdrobitoare: denunţurile făcute chiar de cei care l-au racolat şi plătit: Emil Pop şi Gheorghe Baciu. Ambii aveau motive întemeiate. Prin denunţarea unei fapte grave, Pop poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă în dosarul în care e judecat pentru evaziune fiscală. Iar Baciu s-a grăbit să-i urmeze exemplul pentru a nu fi pus el însuşi sub învinuire în noul dosar, pentru cumpărare de influenţă.

Săptămâna trecută, Simionescu a fost citat la sediul DNA, unde a fost pus sub învinuire pentru trafic de influenţă, fiind şi reţinut 24 de ore. Deşi iniţial a negat acuzaţiile, vineri, după o noapte petrecută în arest, comisarul a revenit, recunoscând că a pretins şi primit cei 15.000 de euro pentru a muşamaliza controalele. Simionescu a negat, însă, că ar fi dat ceva colegilor care au închis ochii la fraude, refuzând categoric să îi "toarne" despre aceştia. După spovedania parţială făcută procurorilor, a scăpat de arest, fiind cercetat în libertate, cu interdicţia de a părăsi localitatea şi de a-şi exercita profesia în următoarele 30 de zile.

Să-şi facă treaba

Ancheta nu este încă finalizată, existând suspiciunea că Simionescu nu a fost singurul slujbaş corupt pentru a favoriza evaziunile de zeci de milioane de lei ale cartelului Govoreanu. Însă, chiar dacă din denunţul făcut de Emil Pop rezultă că a plătit şpăgile la sugestia patronului Trei G, care i-ar fi decontat ulterior "factura", procurorii nu au găsit nicio dovadă împotriva lui Govoreanu, iar acesta din urmă - previzibil - neagă că ar avea vreun amestec. "Eu nu am nicio implicare în povestea asta. Nu ştiu nimic, nu am nicio legătură", a susţinut Govoreanu.

Deşi căutaţi pentru a-şi spune punctul de vedere, nici comisarul Florenţiu Simionescu şi nici avocatul său, Ioan Banciu, nu au vrut să facă vreun comentariu. De cealaltă parte, însă, Călin Gal (foto), şeful Gărzii Financiare Bihor, respinge suspiciunile de corupţie care planează asupra instituţiei şi spune că este vorba, fireşte, de un caz izolat. "Am discutat cu Simionescu şi a negat că acuzaţiile ar avea suport real. Acum nu ştiu ce să spun. Eu le-am cerut tuturor să se abţină, să nu ia, să-şi păstreze verticalitatea. N-au decât să-şi facă treaba procurorii! Nu pot să-i ţin de mână ori să-i urmăresc pe subalterni", spune Gal.

Oricum ar fi, instituţia nu iese bine din povestea care dovedeşte că funcţionarii săi pot fi aspri sau, dimpotrivă, îngăduitori, în funcţie de "atenţia" pe care le-o oferă cel controlat.

ÎN JUDECATĂ
Sechestru pe alese

Dosarul "Lotului Govoreanu", documentat de DNA Oradea, se află pe rolul Tribunalului Bihor, unde magistraţii au început audierea inculpaţilor şi a martorilor propuşi de aceştia. Potrivit rechizitoriului, prejudiciul provocat de gruparea patronului Trei G, Ion Govoreanu, se ridică la 90,55 milioane de lei (22,4 milioane de euro), sumă cu care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă.

În timpul anchetei, bunurile celor opt inculpaţi din dosar au fost sechestrate, iar conturile bancare poprite, măsuri ridicate anul trecut de Tribunal, însă doar pentru scurt timp, căci decizia a fost atacată de procurori şi de ANAF, printr-un recurs admis de Curtea de Apel Oradea, care a dispus menţinerea sechestrului şi a popririlor. Proprietăţile imobiliare ale lui Ion Govoreanu au scăpat, totuşi, de sub sechestru deoarece acesta a avut grijă să le transfere pe numele celor trei copii, înainte ca procurorii să le poată identifica. Iar interesele legale ale acestora sunt reprezentate, tot preventiv, printr-un curator străin de familie, avocata Crina Bondici.