Condamnaţi la plictiseală: Bihorenii cu dizabilităţi locomotorii sunt privaţi de facilităţi care să le facă viaţa mai plăcută

Înţepeniţi în scaune cu rotile din felurite cauze medicale, bihorenii cu handicap locomotor par obligaţi să vegeteze toată viaţa. Numărul clădirilor publice cu rampe ori lifturi care să le permită accesul, la fel ca şi al mijloacelor de transport public adaptate pentru aceste persoane, este foarte scăzut.

Ca şi cum lipsa acestor facilităţi de bază n-ar fi suficientă, cei care nu se pot deplasa pe propriile picioare sunt privaţi şi de micile plăceri ale vieţii. Dacă nu sunt căraţi pe braţe, n-au nicio şansă să ajungă la un concert ori la un spectacol, ba nici măcar la o nuntă, în tot judeţul existând un singur taxi adaptat pentru ei. La fel de dură este situaţia copiilor cu handicap, pe care adulţii îi învaţă de mici ce înseamnă nepăsarea...

Aceeaşi poveste

Născuţi cu malformaţii sau dobândind handicapul în timpul vieţii, bihorenii cu dizabilităţi sunt cei mai discriminaţi cetăţeni. Indiferent că e vorba de copii sau de adulţi, statul român nu le oferă mai nimic, în afara unor infime indemnizaţii lunare.

De ani întregi, societatea civilă şi mass-media atenţionează că acestora le sunt accesibile prea puţine clădiri publice în România, iar Bihorul şi Oradea nu fac excepţie. Şcoli, universităţi, policlinici, farmacii sunt fără rampe de acces, iar cei ţintuiţi în scaune cu rotile intră în aceste clădiri doar dacă sunt căraţi pe braţe de părinţi, colegi, prieteni.

Periodic, clădirile publice din Bihor sunt inspectate de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, ai cărei funcţionari constată invariabil acelaşi lucru: obligaţiile legale sunt ignorate, instituţia vinovată e sancţionată, amenda se achită din bani publici, iar povestea se repetă cu o ciclicitate riguroasă.

Nu doar clădirile instituţiilor publice sunt ostile persoanelor cu handicap. Majoritatea sediilor de firme din judeţ sunt în aceeaşi situaţie, aşa că adulţii în cărucioare rulante nu au adesea nici măcar şansa unor interviuri pentru o eventuală angajare. Dacă totuşi au norocul să dea peste un patron dispus să facă investiţii în clădire, constată că îi este foarte greu să ajungă la serviciu. "Am mediat angajarea a doi tineri cu dizabilităţi locomotorii la o companie de pe Calea Borşului, angajatorul fiind dispus să adapteze fluxul producţiei, toaletele, vestiarele. Dar am fost nevoiţi să găsim un mijloc de transport care să ducă aceste persoane la şi de la muncă", zice directorul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Békési Csaba (foto).

Unul în tot judeţul

Singura soluţie a găsit-o la Fundaţia Mihai Neşu, care deţine unicul taxi din Bihor adaptat pentru persoane cu dizabilităţi, un minivan care poate transporta simultan trei persoane în scaun cu rotile şi patru însoţitori. Maşina a fost cumpărată în toamna anului trecut, cu finanţare de la Vodafone România. Altfel spus, fără implicarea vreunei autorităţi publice.

Mai mult, odată cu acest vehicul, fundaţia a cumpărat şi un dispozitiv electric mobil, similar unei şenilate, care preia scaunul cu rotile şi ajută la coborârea bolnavilor de la etaje superioare. "Maşina e solicitată zilnic, şoferul circulă continuu. Asigurăm transportul în Oradea şi pe o rază de 15 kilometri în jurul municipiului, contra unui preţ modic, de 10 lei", spune Iulia Băcăran (foto), directoarea Fundaţiei Mihai Neşu. Majoritatea "clienţilor" sunt adulţi în scaun cu rotile. "În cazul copiilor, părinţii îi poartă pe braţe", explică femeia.

Plăceri răpite

Cel mai adesea, beneficiarii serviciului asigurat de Fundaţia Neşu cer să fie duşi la spitale sau policlinici, unde sunt programaţi la consultaţii medicale şi, altfel, le-ar fi foarte greu să ajungă, întrucât mijloacele de transport public adaptate sunt o raritate în Oradea, iar în afara municipiului nu există deloc. "Avem frecvent şi persoane care ne solicită pentru a merge la evenimente de familie, nunţi sau botezuri, unde până acum nu aveau cum să participe", spune Băcăran. O minimă bucurie a vieţii, de care în general persoanele cu diazbilităţi sunt private...

Teoretic, toate firmele de taximetrie din Bihor au o maşină dedicată acestui tip de transport, dar în realitate sunt doar autoturisme cu portbagaj mai mare, unde poate fi depozitat scaunul cu rotile, nu vehicule în care persoana cu handicap să poată urca cu tot cu scaun.  

Asemenea persoane sunt lipste şi de alte posibilităţi. Fără sprijinul rudelor ori prietenilor, nu au şanse să vadă, de pildă, un meci de baschet sau un concert la Arena Antonio Alexe, deoarece aceasta nu are rampe de acces, nu pot frecventa Filarmonica şi nici chiar să asiste la concertele pe care Primăria le organizează în spaţii publice unde niciodată nu au fost amenajate zone cu acces dedicat şi vizibilitate pentru aceste persoane.

Va urma...

La fel ca adulţii cu handicap sunt defavorizaţi şi copiii. În tot judeţul, există un singur loc de joacă amenajat pentru micuţii cu dizabilităţi locomotorii: un leagăn în Orăşelul Copiilor din Oradea, în care aceştia pot urca cu tot cu scaunul cu rotile.

Culmea e că nici acesta n-a fost asigurat de Primărie sau de o altă autoritate publică, ci de clubul Rotary. "Am investit 40.000 lei în achiziţia mai multor aparate de joacă pentru copiii cu dizabilităţi, tocmai pentru că ştim că nu există în oraş", spune Irinel Dimitriu, coordonatorul acţiunii.

Clubul a cumpărat 8 aparate anume concepute pentru micuţii cu dizabilităţi şi le-a donat Primăriei, dar până acum doar unul a fost montat. "Urmează să le amplasăm şi pe celelalte. Ştim cât sunt de importante, eu personal am văzut bucuria unui copil în scaun cu rotile când a putut urca în leagănul din Orăşelul Copiilor", spune viceprimarul Florin Birta, fără să lămurească motivele concrete ale amânării.

Edilul recunoaşte că Primăria n-a acordat suficientă atenţie copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi. De altfel, în programul de bugetare participativă din 2017, unul dintre proiectele câştigătoare a vizat amenajarea unui parc pentru copiii cu dizabilităţi, în Ioşia, care ar urma să fie primul de acest gen din oraş. Deocamdată, însă, proiectul e încremenit în etapa de întocmire a documentelor. "Vom face acest parc cât mai curând cu putinţă şi vom căuta să implementăm şi alte facilităţi atât pentru aceşti copii, cât şi pentru adulţii cu dizabilităţi", promite Birta. Opţiuni sunt, cum se vede, numai să fie cine să le pună în practică...

LÂNGĂ NOI
20.093
adulţi şi copii cu handicap trăiesc în judeţul Bihor, din care 10.214 au dizabilităţi fizice

FACILITĂŢI ŞI OBLIGAŢII
Angajaţii cu handicap, subvenţionaţi

Şansa unei vieţi normale pentru o persoană cu handicap este strâns legată de asigurarea unui trai decent, implicit de posibilitatea de a se angaja. Din acest punct de vedere, legislaţia este favorabilă, potrivit Legii 448/2006 privind drepturile persoanelor cu handicap, orice instituţie publică şi persoană juridică cu mai mult de 50 angajaţi fiind obligată să angajeze şi persoane cu handicap într-un procentaj de cel puţin 4% din numărul total al salariaţilor. Dacă nu respectă această obligaţie, orice instituţie şi firmă trebuie să achite la bugetul de stat, sub formă de impozit, sumele pe care le-ar fi datorat aferent salariilor acestora.

Totodată, legea prevede şi beneficii pentru angajatorii persoanelor cu dizabilităţi, timp de 18 luni aceştia primind o subvenţie de 2.250 lei. Toate aceste facilităţi şi constrângeri sunt practic inutile, însă, dacă persoana cu dizabilităţi nu are cum să ajungă la muncă...