Comisarul-şef Ioan Ilea, directorul Penitenciarului Oradea: "Deţinuţii nu sunt închişi în celule şi uitaţi acolo"

Comisarul-şef Ioan Ilea lucrează în Penitenciarul Oradea din 1991, la început ca simplu gardian (azi i se spune, mai elegant, agent de supraveghere). "Aşa cred că e bine să fie, nu trebuie arse etape", zice ofiţerul care din 2006 conduce instituţia de siguranţă maximă, cu o "pauză" de doi ani, când a fost director adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Lucrând întreaga carieră în penitenciar, Ilea, acum în vârstă de 45 de ani, crede că societatea trebuie să înveţe să-i privească altfel pe foştii deţinuţi. Pe lângă faptul că şi-au ispăşit pedeapsa, mulţi au făcut şcoală în închisoare, au învăţat o meserie, au fost consiliaţi de psihologi, iar unii au muncit pentru diverse firme, fără supraveghere, dovedind că sunt gata să redevină oameni liberi, responsabili şi corecţi...

Închisoare cu locuri libere

- Penitenciarele din România sunt supraaglomerate. Câţi deţinuţi sunt la Oradea, în câte camere?

- Într-adevăr, la nivel naţional efectivul deţinuţilor depăşeşte capacitatea de cazare. Penitenciarul Oradea, care deserveşte instanţele din Bihor, Sălaj şi Satu-Mare, este între puţinele unităţi de detenţie care nu s-a confruntat cu supraaglomerarea. La 31 decembrie 2014 erau 641 deţinuţi la 722 paturi instalate în 123 camere, din 3 pavilioane. Avem camere cu 2 şi 4 paturi, pentru deţinuţii cu regim de maximă siguranţă, respectiv cu 4, 8 şi 20 paturi pentru ceilalţi.

- Care sunt criteriile după care deţinuţii sunt împărţiţi în camere?

- Sunt repartizaţi în camere după perioada de carantină (21 zile) de o comisie interdisciplinară, în funcţie de situaţia juridică (arestat preventiv sau condamnat definitiv), de starea de sănătate, de vârstă. Ulterior pot fi repartizaţi în funcţie de regimul de executare, includerea lor la activităţi productive, de existenţa unor vulnerabilităţi etc.

- Ce condiţii au deţinuţii în Oradea? Cum sunt ele, comparativ cu celelalte penitenciare din ţară? Dar cu cele din UE?

- Condiţiile din Penitenciarul Oradea sunt în concordanţă cu legislaţia. Ne referim la hrană, care trebuie să conţină un minimum de calorii, asistenţa medicală, accesul la cel puţin 2 băi/săptămână, la şcolarizare şi alte demersuri de reintegrare, la dreptul de a primi vizite, corespondenţă, telefon cu plată (30 de minute zilnic), cumpărături (1 zi/săptămână). Nu există analize comparative cu alte penitenciare din ţară sau Uniunea Europeană.

- Au deţinuţii acces la cărţi, televizor, internet? În ce condiţii?

- Fondul de carte al bibliotecii penitenciarului are peste 6.000 volume. Accesul la televizor este asigurat în fiecare cameră, având în vedere că Legea 254/2013 privind executarea pedepselor prevede asigurarea dreptului la informaţie. Programul de vizionare este între orele 11:30-23:00. Accesul la internet şi telefoane mobile este interzis, căci ar însemna o legătură cu exteriorul în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. În ţară chiar există un fenomen, cu mobile aruncate peste gardurile închisorilor situate în afara oraşelor. În Oradea, şi pentru că arhitectura penitenciarului nu permite, dar şi pentru că agenţii sunt vigilenţi, asemenea situaţii sunt puţine.

Cu gratii duble...

- Din 2004, Penitenciarul Oradea a devenit unul de maximă siguranţă. Ce presupune acest lucru?

- Penitenciarul Oradea poate custodia deţinuţi clasificaţi în regimul de maximă siguranţă, care de regulă se aplică celor cu pedepse peste 13 ani, inclusiv detenţia pe viaţă. Acest fapt presupune camere speciale, cu grilaj dublu, personal pregătit anume şi programe de asistenţă psihosocială şi comportamentală adaptate.

- Pentru fiecare deţinut statul alocă lunar circa 2.400 lei, iar opinia publică compară adesea valoarea cu alocaţia pentru copii. Nu este această sumă mare?

- Comparaţia e inadecvată. Cifra reprezintă bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor împărţit la numărul mediu de deţinuţi şi include toate cheltuielile sistemului: de personal, pentru bunuri şi servicii, investiţii, contribuţii sociale şi de sănătate. În 2014, costul mediu lunar pentru întreţinerea unui deţinut a fost de 325 lei. Fiecare penitenciar face eforturi pentru implicarea cât mai multor deţinuţi în activităţi lucrative. La Oradea, prin prestarea unor activităţi productive cu deţinuţii s-au realizat anul trecut 1.403.783 lei. Dintr-o altă perspectivă, cheltulielile cu sistemul penitenciar sunt fireşti, contribuind la asigurarea climatului de siguranţă publică.

- Prin ce se deosebesc diversele regimuri de detenţie?

- Regimurile de executare sunt diferenţiate prin libertatea de mişcare în interiorul şi exteriorul locului de deţinere, specificul activităţilor şi asigurarea pazei şi supravegherii. La Oradea sunt deţinuţi clasificaţi în regim de maximă siguranţă, în regim închis şi în regim deschis. În principiu, diferenţa regim închis - regim deschis e că, în cel de-al doilea, deţinuţii se pot plimba liber prin penitenciar, iar ceilalţi sunt scoşi doar la activităţi sub supraveghere. Deţinuţii din regimul deschis pot participa la activităţi lucrative nesupravegheaţi, la diverse firme din oraş, cu care Penitenciarul are contract, la meciuri de fotbal, la evenimente religioase ori programe precum "O zi cu tata", când pot petrece o zi alături de copiii lor într-un spaţiu convenit cu noi.

- Ce activităţi au deţinuţii? Şi cum le influenţează detenţia?

- Deţinuţii nu sunt închişi în celule şi uitaţi acolo. În penitenciar funcţionează o şcoală cu clasele I-X, organizăm cursuri de calificare în colaborare cu AJOFM Bihor, programe de consiliere specifice pentru fiecare tip de deţinere şi consiliere psihologică individuală, de asemenea, avem ateliere de hobby (pictură, origami), sală de sport. Toate urmăresc formarea unor deprinderi care să permită obţinerea de venituri licite şi o convieţuire socială normală.

Penitenciar cu fermă şi teren de mini-fotbal

- Unde pot lucra cei închişi? Mai are Penitenciarul fermă proprie?

- Deţinuţii pot lucra atât în interior, cât şi în exteriorul locului de deţinere, prestând activităţi precum: cusut feţe încălţăminte, deservirea unităţii, întreţinere şi activităţi de igienizare şi salubrizare în exterior, îngrijirea de spaţii verzi, prelucrări metalice, ateliere auto, spălătorie auto, precum şi la activităţi de voluntariat. Din banii câştigaţi, 40% merg către deţinuţi, iar 60% pentru administrarea penitenciarului. Avem şi o fermă agrozootehnică unde sunt cultivate furaje pentru animalele care asigură necesarul de carne pentru deţinuţi. Lângă gospodăria de pe Calea Sântandreiului avem şi un teren de mini-fotbal unde scoatem deţinuţii în sezoanele calde.

- Cum sunt făcute anchetele pentru dosarele de bună purtare ale deţinuţilor care cer eliberarea condiţionată? Ce criterii contribuie favorabil la acest dosar? Într-un caz faimos, cel al ex-judecătorului Mihai Viorel, a fost luat în considerare faptul că mergea la meciuri ale FC Bihor, la muzeu, că citea romane...

- Pentru a fi propozabili comisiei de liberare condiţionată, în şedinţele de analiză sunt avute în vedere fracţia de pedeapsă, regimul de executare, conduita şi eforturile pentru reintegrarea socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităţilor educative, moral-religioase, cultural-terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, de instruire şi formare profesională, recompensele acordate, sancţiunile disciplinare aplicate şi antecedentele penale. Toate activităţile enumerate de dvs. în speţa invocată se circumscriu celor expuse mai sus...

- Cum sunt trataţi magistraţii ori alţi oameni ai legii care ajung după gratii? Există măsuri de protejare şi izolare a acestora faţă de ceilalţi deţinuţi?

- Indiferent de categoria socială, regimul de detenţie se aplică în aceeaşi măsură. Pentru prevenirea unor eventuale conflicte, actele normative prevăd repartizarea în camere distincte a persoanelor vulnerabile şi a celor care trebuie protejate de celelalte categorii de persoane private de libertate.

Personal la limită

- Există violenţe între deţinuţi la Oradea? Dar reclamaţii la adresa gardienilor? Cum se comportă paznicii cu deţinuţii?

- Anumite conflicte sunt inerente, urmările lor fiind de cele mai multe ori minore. Există reclamaţii împotriva personalului, dar neconfirmate de organele competente. Agenţii de supraveghere trebuie să aibă limbaj adecvat şi conduită corectă, dar în acelaşi timp fermă.

- Mai există cazuri de automutilări? Cum sunt tratate acestea?

- Sunt cazuri izolate de autorănire, nu putem vorbi de automutilări. Prin specialiştii penitenciarului se asigură constant evaluarea nevoilor şi a riscurilor persoanelor custodiate pentru a permite cele mai bune intervenţii. Afecţiunile medicale sunt tratate prin cadrele medicale ale penitenciarului sau direcţionate către spitalele din reţeaua Ministerului Sănătăţii.

- Aveţi destui agenţi de supraveghere comparativ cu numărul deţinuţilor? Cum sunt plătiţi?

- Ne desfăşurăm activităţile în condiţii de siguranţă, dar cu eforturi din partea personalului, fiind întâlnite situaţii când e necesară rămânerea peste program. Ar fi utilă angajarea unor noi colegi. Penitenciarul Oradea a prezentat oferta de şcolarizare atât în mass-media, cât şi în instituţii de învăţământ, noi având voie să angajăm doar absolvenţi ai şcolii de pregătire de la Târgu Ocna. Salariul unui asemenea funcţionar public cu statut special depăşeşte cu puţin venitul mediu pe economie.

- Aţi avut recent tentative de evadare? Care au fost cele mai "originale"? Ce riscă cei care sunt prinşi?

- Ultima evadare a avut loc în 2011 de la Judecătoria Salonta. O putem considera "originală", deţinutul fugind printr-o trapă din toaleta instituţiei. Evadarea e considerată infracţiune, iar pedeapsa primită pentru ea se adună cu cea pe care deţinutul deja o executa.

- Aveţi în Penitenciar o biserică. Sunt interesaţi deţinuţii să se "pocăiască"?

- Activităţile moral-religioase reprezintă o parte importantă a componentei de reintegrare socială. Preoţii capelani din penitenciare, alături de reprezentanţi ai celorlalte culte, desfăşoară cu deţinuţii diverse activităţi, pornind de la slujbele religioase până la pelerinaje, întâlniri cu membrii familiei, pachete pentru cei care nu sunt vizitaţi, îndrumare morală şi spirituală, precum şi consiliere pentru depăşirea momentelor critice.

În vizită la... camera intimă

- Din punctul dvs. de vedere, îşi atinge detenţia scopul de a reeduca răufăcătorii? Pot ei să fie reintegraţi social?

- Scopul executării pedepselor este de a preveni săvârşiriea de noi infracţiuni, urmărind formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept. Penitenciarul nu poate asigura singur o reintegrare cu succes. Esenţial e mediul de suport şi posibilităţile acordate de comunitate: loc de muncă, locuinţă, nivel de acceptare. Nu toţi, dar măcar o parte s-ar putea reintegra dacă toată lumea ar fi un pic mai deschisă. Dacă, în schimb, la orice loc de muncă se cere cazier, oamenii aceştia sunt stigmatizaţi de la început...

- Aţi avut sau aveţi deţinuţi care dau în judecată Penitenciarul? Dacă da, care sunt motivele cele mai frecvente?

- Avem şi astfel de situaţii. De regulă se referă la acuzaţii cu privire la respectarea unor drepturi, la asistenţa medicală, la mâncare. Unii vor doar să iasă în plimbare până la instanţă, alţii să braveze în faţa colegilor de cameră...

- Mai există "camera intimă" în Penitenciarul Oradea? Cât de des este folosită?

- O astfel de cameră e amenajată în incinta sectorului pentru vizite. Deţinuţii condamnaţi definitiv şi fără abateri disciplinare pot beneficia de o asemenea vizită o dată la trei luni. În 2014 au fost 153 de vizite.

- În ce condiţii şi cât de des au deţinuţii permisie de ieşire din Penitenciar? Dar ore de vizită?

- Permisiunea de ieşire din penitenciar este recompensa acordată celor care au o bună conduită. Frecvenţa nu e stabilită de lege, dar nu poate depăşi 30 de zile/an. Orarul sectorului vizită este zilnic de la 8 la 20, planificările fiind făcute telefonic sau prin e-mail.

- Acum câţiva ani se vorbea de relocarea Penitenciarului din centrul oraşului. Este amplasamentul actual potrivit?

- Nu este, în primul rând din cauza vechimii clădirii, dar relocarea într-un spaţiu în exteriorul oraşului, eventual construirea unuia nou, necesită un efort financiar substanţial. În prezent nu sunt premise pentru asta.