Captivi în trecut: Nici jumătate din locuitorii judeţului Bihor nu sunt conectaţi la canalizare

Pe cât de pitorească şi liniştită pare viaţa în satele bihorene, pe atât este de grea pentru cei care o şi trăiesc zi de zi. În vreme ce au acces la internet de mare viteză, ba chiar wireless prin ogradă, prea puţini bihoreni au acces la utilităţile elementare, adică la apă şi canalizare.

Dacă cei mai avuţi au investit în propriile mini-reţele "de casă", ceilalţi au rămas şi acum cu "buda-n fundul curţii" şi cu apa "trasă" din fântână. Vina, ca de obicei, nu şi-o asumă nimeni, că doar a devenit un fapt obişnuit să fim în urma lumii civilizate...

Două dintr-o sută 

După 26 de ani de "progres" post-comunist, judeţul Bihor nu are nici măcar facilităţile vecinilor de peste graniţă. O statistică a Instituţiei Prefectului, solicitată de BIHOREANUL, dezvăluie cifre îngrijorătoare referitoare la reţelele de apă şi canalizare din judeţ.

La finalul anului 2016, doar 70,05% dintre bihoreni primeau apă în sistem centralizat, procentul fiind mult mai mic - doar 40,57% - în ceea priveşte canalizarea. Potrivit raportului, doar două (!) din cele 101 unităţi administrativ-teritoriale bihorene le oferă tuturor locuitorilor ambele utilităţi în proporţie de 100%, şi anume oraşele Ştei (circa 7.000 locuitori) şi Nucet (circa 2.000 locuitori), ambele "ridicate" de ruşi şi dotate pe vremea comunismului cu reţele.

"Şteiul e un oraş mic, bine structurat, cu străzi paralele. Am tot modernizat şi reabilitat pe reţele de-a lungul anilor, dar, clar, a fost un avantaj că existau", spune primarul Iulian Bălaj (foto). În plus, în ultimii ani, oraşul a realizat - pe fonduri guvernamentale - un al doilea baraj pe râul Aleu pentru a asigura necesarul de apă chiar şi pe secetă.

Oraşele cu toalete "aerisite"

Celelalte municipii şi oraşe ale judeţului au încă probleme cu "urbanizarea". La finele lui 2016 locuitorii din Oradea aveau în proporţie de 98,46% apă şi canalizare, cei din Beiuş 99,65% - apă şi 98,98% - canalizare. Procentele scad la Marghita (90,49% apă şi 72,92% canalizare), Salonta (80,38% apă şi doar 47,48% canalizare), Aleşd (77,49% apă, 58,61% canalizare) şi Vaşcău (94,98% apă şi 44,67% canalizare).

Şi mai grav este faptul că, potrivit datelor Prefecturii, anul trecut, două oraşe din Bihor, Săcueni şi Valea lui Mihai, nu aveau deloc canalizare! Dacă procentul locuitorilor de acolo care au acces la apă curentă este de 74,95%, respectiv 68,55%, procentul celor care beneficiază de canalizare este de… 0%.

Primarul din Valea lui Mihai, Nyakó József (foto), susţine că situaţia nu-i chiar atât de neagră. "Avem 21 kilometri de reţea de canalizare în pământ, cam 32% din necesarul oraşului. Până în octombrie 2016 n-am avut staţia de epurare, dar de atunci lumea a început să se racordeze. Fără apă mai avem doar câteva străzi", zice edilul, care adaugă că investiţiile s-au făcut din fonduri guvernamentale. De ce atât de puţin şi atât de târziu? "În Valea lui Mihai prea puţin s-a investit de-a lungul anilor. Au fost altele prioritare", răspunde el.

Statistici de speriat

În comune, situaţia e şi mai gravă. Dacă cele mai multe şi-au asigurat, în diverse proporţii, alimentarea cu apă (ex: Abrămuţ 94,11%, Balc 97,50%, Budureasa 69,88%, Cetariu 47,86%, Chişlaz 49,10%, Derna 88,38%, Husasău de Tinca 90,63%, Nojorid 65,58%, Pomezău 82,09%, Roşia 63,42%, Sînmartin 68,68%, Vadu Crişului 92,46%, Vîrciorog 43,96%), există unele, chiar din Zona Metropolitană, care mai au mult de lucru.

Este şi cazul comunei Sîntandrei, situată chiar la ieşire din Oradea, care are reţeaua de apă pusă la punct doar în proporţie de 33,74%. Altele se bazează încă pe fântânile şi puţurile din sat. Lista ruşinii ce cuprinde comunele fără locuitori care să aibă apă în sistem centralizat e alcătuită din Auşeu, Brusturi, Finiş, Girişu de Criş, Lazuri de Beiuş, Sîmbăta, Spinuş, Şinteu şi Toboliu.

În ceea ce priveşte reţelele de canalizare, care nu pot funcţiona fără unele de apă, situaţia este de-a dreptul dezastruoasă. Datele Prefecturii arată că, în 71 din cele 91 de comune bihorene, locuitorii nu au acces la reţele de canalizare, între acestea şi unele "de seamă" cum ar fi Sîntandrei, Oşorhei, Girişu de Criş, Ineu şi Derna. Celelalte 20 şi-au "rezolvat" situaţia apelor uzate în diverse proporţii (ex: comunele Pietroasa şi Şuncuiuş - 60%, Cefa - 24%, Husasău de Tinca - 21% şi Tinca -17%).

"Mi-aş dori ca, în 2017, toate comunele bihorene să aibă aceste reţele. Au existat şi există fonduri guvernamentale pentru implementarea lor. Depinde, însă, şi de implicarea primarilor. Sunt convins că în următorii 4 ani reţeaua de apă din Bihor va tinde spre 100%, iar cea de canalizare se va dubla", spune prefectul Claudiu Pop (foto).

Confort pe bani

Reprezentantul Guvernului în teritoriu este, însă, un optimist. În multe UAT-uri, "modernizările" se fac târziu şi greoi, din multe motive, între care sumele mari pe care le presupune investiţia, dezinteresul sau nepriceperea primarilor şi neseriozitatea firmelor care fac lucrările.

Una din comunele din Zona Metropolitană fără reţele funcţionale este Toboliu, desprinsă în 2008 din Girişu de Criş. Aici, mulţi localnici au investit mii de lei în propriile mini-reţele de apă curentă, unii şi în fose septice pentru a-şi putea "dezafecta" toaletele din fundul curţii. Oamenii şi-au cumpărat boilere electrice sau pe lemne, iar alţii merg în continuare să-şi ia apă de băut de la fântânile din satul Cheresig.

Primarul Pavel Maier spune că, la împărţirea proiectelor Aparegio, comuna n-a mai "încheput" la finanţare, aşa că, ulterior, a obţinut fonduri guvernamentale. "Suntem la 50% cu amenajarea reţelelor de apă şi canalizare în comună. Am cerut să ni se aprobe să ne legăm apoi cu apa la staţia de la Tărian şi cu staţia de epurare la Giriş, care-s în Aparegio", zice edilul. După ce au aşteptat atâţia ani, oamenii din sat nu-şi mai fac speranţe mari. "Nu ştiu dacă-om prinde noi vremurile alea...", spune o bătrânică.

"Rebelii" din Biharia

În 2011, Compania de Apă Oradea a semnat un contract cu finanţare europeană (POS Mediu 2007-2013) de aproape 432 milioane lei, al cărui scop a fost modernizarea şi extinderea infrastructurii de apă şi apă uzată în localităţile din Asociaţia Aparegio. Proiectul s-a încheiat în 2016, însă lucrările n-au mers unse.

Inclusă între beneficiari, comuna Biharia a votat ieşirea din asociere pentru că operatorul mărise tarifele apei de la 1 la 3,4 lei/metrul cub, înainte să facă vreo lucrare. În 2015, Biharia a fost obligată, de Curtea de Arbitraj Oradea, la plata unor penalităţi de 1 milion lei, pentru cheltuielile şi proiectarea lucrărilor din comună. La finele lui 2016, aproape toţi locuitorii comunei (96%) aveau alimentare cu apă, dar niciunul canalizare.

Între timp, Biharia s-a înscris într-o altă asociere, similară Aparegio, numită Asociaţia Intercomunitară Zona Nord-Vest (operator Compania de Apă Borş), din care fac parte 31 de localităţi, între care Marghita, Săcuieni, Valea lui Mihai, Sălard, Popeşti, Curtuişeni, Sîrbi, Chişlaz, Tămăşeu, etc. Mai noua asociere îşi propune să obţină, de aici înainte, bani europeni pentru reţele de apă şi canalizare.

Aparegio vs. constructori

Nici alte proiecte Aparegio n-au fost terminate, însă din alte cauze. Compania de Apă a reziliat trei contracte "din cauza slabei organizări şi intrării în insolvenţă" a firmelor care au câştigat licitaţiile. Atribuirea contractelor după oferta cea mai avantajoasă s-a dovedit a fi păguboasă. Constructorii nu şi-au făcut treaba la amenajarea staţiilor de epurare şi de pomparea apelor uzate în Beiuş (Selina), extinderea sistemelor de apă şi canalizare în Sîntandrei, Palota, Girişul de Criş şi Tărian (o asociere formată din Cartel Bau din Cluj, alături de Simbac şi CIAC), precum şi extinderea reţelelor în zona de sud-est a oraşului (iar Selina).

Mai mult, contractul referitor la Oradea, împărţit în trei contracte mai mici şi relicitat, a avut "norocul" altor câştigători neserioşi (Dondi Project Construcţii pentru loturile I şi II, respectiv Brexxon DDS lotul III), cu care CAO a fost obligată să rezilieze. În plus, din cauza "unui ritm scăzut de lucru", alte lucrări au fost "fazate" pentru următorii ani: staţia de epurare din Tinca, extinderea unor reţelele în Oradea, respectiv în Paleu şi Săldăbagiu de Munte (incluse în program după retragerea Bihariei). Ele vor continua, fiindcă nu şi-au pierdut finanţările, în valoare totală de 73 milioane lei.

Victimele tuturor

Probleme cu constructorii n-a avut doar Aparegio. Un caz faimos este cel afaceristului Cosmin Bonica, de la Capa Instal, care obţinuse contractele de apă şi canalizare în Avram Iancu, Holod şi Lăzăreni, şi care a fost prins, în 2014, de procurori că a umflat fictiv facturile pentru lucrări şi pentru echipamente pe care, de fapt, nu le-a închiriat niciodată pentru efectuarea lor. Tot atunci, foştii primari din Avram Iancu şi Holod, Teodor Liviu Matica şi Daniel Cioloş, au fost reţinuţi pentru abuz în serviciu, după ce ar fi făcut către Capa Instal plăţi nelegale de 850.000 lei.

Astăzi, şi din cauza tevaturii, doar o parte din locuitorii celor trei comune au alimentare cu apă (6% Avram Iancu, 45% Holod şi 31% Lăzăreni) şi niciunul canalizare. La Avram Iancu, spre exemplu, se pregăteşte o nouă licitaţie pentru lucrările la reţele, însă, evident, va mai dura până când ele vor ajunge în casele sătenilor. Căci, până la urmă, că sunt de vină primarii, "băieţii şmecheri" sau birocraţia, condamnaţi fără vină să trăiască în trecut sunt tot oamenii de rând...

RĂMAŞI ÎN URMĂ
Rupţi în fund, dar cu speranţe

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în 2015 mai puţin de jumătate dintre români erau conectaţi la canalizare, mai precis 9.471.584 locuitori, reprezentând 47,7%. Evoluţia din acest punct de vedere n-a fost una spectaculoasă de la intrarea în Uniunea Europeană, căci în 2006 un număr de 9.070.564 români aveau aceste utilităţi. Unicef arăta că, în 2015, 79% din populaţie avea acces la "facilităţi sanitare de bază", România fiind printre puţinele ţări europene în care procentul este de sub 90%.

Cel puţin statisticile Bihorului s-ar putea schimba în următorii ani. Majoritatea comunelor şi oraşelor, adunate sau nu în asocieri, au elaborat proiecte importante pe apă şi canalizare, după cum arată Master Plan-ul aprobat recent de Consiliul Judeţean, sperând să obţină şi banii necesari implementării lor. Numai Aparegio şi-a propus să atragă în următorul ciclu de finanţare europeană 109 milioane euro pentru investiţii în Oradea, Sînmartin, Oşorhei, Sîntandrei, Ineu, Hidişelu de Sus, etc.