Biserica maestrului: Unică în Ardeal, Capela Haşaş a fost pictată de maestrul Corneliu Baba (FOTO)

Cine nu cunoaşte Capela Haşaş din Cimitirul Municipal? Aproape că nu este orădean care să nu fi condus pe ultimul drum pe cineva drag pornind din faţa ei.

"Aici se oficiază, în medie, cam patru înmormântări în fiecare zi. Decedaţii sunt aduşi dimineaţa şi scoşi pe rând pentru slujba înmormântării, dar nu e normal să foloseşti un monument istoric ca depozit de coşciuge", spune arhitectul Cristian Puşcaş, autorul proiectului de reabilitare a capelei pictate de un celebru pictor român: Corneliu Baba.

Capela prohodului

Bisericuţa flancată de mormintele lui Iosif Vulcan şi Aurel Lazăr a văzut mai multe lacrimi decât toate lăcaşurile de cult din Oradea la un loc. Suferinţa pare că s-a îmbibat în pereţi. Lăsată însă de izbelişte decenii la rând, Capela Haşaş, astăzi Biserica cu hramul Învierea Domnului, paraclis episcopal fără parohie aparţinătoare, are un aer sinistru. Deşi pe aici trec zilnic între 200 şi 1.000 de orădeni veniţi să-şi petreacă apropiaţii pe ultimul drum, în bisericuţă nu s-a mai bătut un cui de ani de zile.

Tencuiala e căzută în proporţie de 60%, iar picturile sunt afectate pe 40% din suprafeţe. Apa atacă din două direcţii: pe de o parte plouă prin acoperiş, iar pe de alta se infiltrează şi prin podea. "Ar trebui intervenit rapid! Fiecare iarnă mai distruge 10% din capelă. Peste 6 ani nu vom mai avea ce repara", spune arhitectul Cristian Puşcaş (foto). Autor al unui proiect de reabilitare, acesta spune că situaţia e cu atât mai gravă cu cât biserica este unică în ţară. "Capela Haşaş este singura pictată integral de celebrul portretist Corneliu Baba. Degeaba o reparăm peste 10 ani dacă pictura autentică se pierde".

Capela cimitirului

Monument istoric de importanţă locală, cotat în noiembrie 2011 în grupa valorică B printr-un Ordin al ministrului Culturii, bisericuţa din cimitir are o poveste la fel de impresionantă ca pictura interioară. "Capela Haşaş e punctul de reper în jurul căruia s-a constituit zona ortodoxă a Cimitirului Municipal într-o perioadă în care în Bihor românii abia începeau să-şi ridice lăcaşe de cult din zid. Atunci s-a ridicat Biserica Albastră din strada Traian Lalescu, atunci a fost zidită Biserica Militară din Piaţa Rahovei...", povesteşte Aurel Chiriac (foto), directorul Muzeului Ţării Crişurilor.

Gândită cu dublu rol, de capelă de familie şi loc de prohodire la dispoziţia credincioşilor ortodocşi, capela a fost ridicată pe cheltuiala lui Alexandru Haşaş, prim-medic şi inspector veterinar al Oradiei Mari în perioada interbelică. "Dorinţa de a zidi o capelă în cimitir s-a născut în mintea lui Alexandru Haşaş în urma unor evenimente nefericite petrecute în familia sa: moartea prematură a fratelui său, Gavril Haşaş, preot ortodox, şi apoi a soţiei sale Irina", menţionează în monografia "Capela Haşaş" Adriana Ruge, inspector la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu.

În amintirea Irinei... 

Fiu de preot, Alexandru Haşaş (foto), născut în 1891 în Vekerd (Ungaria), a fost mobilizat în primul război mondial ca medic veterinar în Garnizoana Oradea, unde s-a stabilit în 1917 prin căsătoria cu Irina Egri. Bărbatul a ocupat de-a lungul timpului funcţii precum cea de medic veterinar primar al judeţului, şef al serviciului zootehnic al Primăriei Oradea şi altele, care i-au adus notorietate şi bani.

Familia Haşaş nu a avut copii, iar Alexandru a fost marcat de decesul soţiei la doar 46 de ani. Un an mai târziu, în 1938, medicul a început construcţia unei capele pentru el şi soţie cu intenţia declarată de a deveni prima capelă cimiterială a românilor ortodocşi, lipsiţi pe atunci de un lăcaş pentru oficierea prohodului. În mai 1940 Haşaş a cedat terenul şi capela Episcopiei Ortodoxe, iar în toamnă s-a refugiat, în urma Dictatului de la Viena, la Timişoara.

După război, în 1945, a revenit acasă şi s-a căsătorit cu Olga Rachin, pe care a cunoscut-o în refugiu şi care i-a dăruit în 1946 unica fiică, Alexandrina, pe care însă nu a mai apucat s-o vadă crescând. În 1952 a fost arestat, după o delaţiune, şi închis 3 luni în Penitenciarul Oradea, unde s-a îmbolnăvit de inimă şi rinichi, afecţiuni care l-au răpus în 1956. Alexandru a fost înmormântat în cripta de sub altarul capelei, alături de prima soţie, cum şi-a dorit. Dar amintirea lui a rămas...

De la Tonitza la Baba

Alexandru Haşaş şi-a dorit să lase orădenilor o operă de artă. Capela, a cărei piatră de temelie fusese pusă în mai 1938 de episcopul Nicolae Popoviciu, trebuia să fie pictată de maestrul Nicolae Tonitza, considerat atunci cel mai important pictor român în viaţă.

Chinuit de lipsuri, dar bolnav, maestrul şi-a recomandat, în schimb, cel mai talentat student: Corneliu Baba (foto). "Încă în afirmare, Baba era deja un talent recunoscut", povesteşte Aurel Chiriac. Cel care avea să fie comparat de critici cu Francesco Goya şi a lăsat posterităţii portretele impresionante ale unor personalităţi ca Mihail Sadoveanu, Krikor Zambaccian, George Enescu şi Tudor Arghezi, a pictat toată capela de unul singur.

Celebrul portretist s-a mutat la Oradea şi a lucrat la capelă până în 1940, când a părăsit oraşul din cauza Dictatului. Perioada "orădeană" a fost pentru artist cea mai sigură financiar. "Deoarece patronul Haşaş nu încheiase niciun contract cu talentatul pictor, plata se făcea în mod foarte original. La sfârşitul fiecărei săptămâni, veterinarul îl invita pe artist să se servească singur, după cum credea de cuviinţă, cu bancnote depozitate într-o ladă de muniţii", a istorisit în 2005 scriitorul Ilie Constantin.

Povestea e cât se poate de credibilă. Principalul veterinar al oraşului şi preşedinte al Sindicatului de export, Haşaş încasa cam o mie de lei pentru fiecare vită exportată, adică leafa medie pe cinci luni. Îşi permitea, deci a comandat ce era mai bun...

Cu ochii lui Iisus copil...

Restaurată de două ori (1972 şi 1989) de pictorul bisericesc Eremia Profeta, cu respectarea stilului iniţial, lucrarea mai păstrează astăzi doar amintirea strălucirii de altădată. Înnegrită cu fum de lumânare, pictura necesită o intervenţie de urgenţă. Slujbele de înmormânare care se oficiază aici zilnic, apa infiltrată prin pereţi şi numărul mare de vizitatori provoacă degradarea accelerată a operei.

"E păcat să se distrugă, pentru că e mai mult decât o pictură. Maestrul a respectat canonul: frontalitatea, care face ca personajele să fie reprezentate cu faţa la privitor, perspectiva inversă, care măreşte picturile de pe tavan ca să fie mai uşor de văzut, şi izocefalia, care aşază sfinţii la aceeaşi înălţime, conform învăţăturii creştine că toţi suntem egali", explică directorul Muzeului.

În plus, maestrul Baba e primul care întâmpină credincioşii la intrarea în capelă. Pictura "Iisus Emanuel" de pe tavanul pronaosului reprezintă, de fapt, chipul autorului din tinereţe, gestul fiind privit cu simpatie de specialişti. "Există obiceiul ca artiştii să îşi introducă chipul în lucrări printr-un personaj şi cred că Baba nu degeaba a ales un copil", zice Chiriac. În fond, pictura din Capela Haşaş a fost una dintre lucrările tinereţii artistice a portretistului. Directă, sinceră şi pură...

PROIECT ÎNDRĂZNEŢ
"Salvare" europeană

Capela Haşaş necesită intervenţii de urgenţă. Conform proiectului conceput de arhitectul Cristian Puşcaş, refacerea tencuielilor şi picturii trebuie însoţită obligatoriu de construcţia a încă două corpuri de clădire cu destinaţia de cameră frigorifică şi grup sanitar, pentru a proteja biserica veche, valoarea investiţiei fiind estimată la circa 600.000 euro. "Episcopia Ortodoxă, Administraţia Domeniului Public sau Primăria Oradea ar trebui să identifice o linie de finanţare din fonduri UE pentru aceste lucrări. În fond, e vorba de un monument cu un potenţial foarte bun de a deveni chiar obiectiv turistic", spune arhitectul.