Cu doi ani în urmă era numărul doi în Ministerul Transporturilor, unde sub ministeriatul lui Ludovic Orban îndeplinea funcţia de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) şi semna pentru lucrări de sute de milioane de euro.

Mazilit de Radu Berceanu, a revenit la Oradea, dar n-a avut parte de linişte nici după ieşirea din viaţa publică. Nu din vina altora, şi nici pentru sume mari.

Dorin Debucean, căci despre el e vorba, este cercetat penal pentru că, lucru greu de crezut la un liberal, s-a înstăpânit pe proprietatea altora, chiar dacă aceasta e doar un modest acoperiş de bloc, în valoare de câteva mii de euro.

Cumpărare pe gratis

Douăzeci de proprietari de apartamente din bulevardul Magheru 17 (vizavi de Facultatea de Mediu) l-au reclamat pe Dorin Debucean la Parchetul Oradea pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals şi înşelăciune. Fostul şef al CNADNR e acuzat că, utilizând un tabel fals cu semnăturile unor locatari, s-a prezentat la un notar împreună cu fosta reprezentantă a acestora, cu care a încheiat un contract de vânzare a terasei blocului către firma sa de proiectare şi consultanţă în construcţii, Rono Urban, în vederea mansardării acoperişului ca sediu.

"Pentru că vecina nu era împuternicită să vândă terasa, iar Debucean ştia asta, am fost lipsiţi de proprietatea noastră asupra acestei terase, fără să primim în schimb un preţ sau o altă prestaţie", s-au plâns locatarii.

Ba da, ba nu

Firma lui Debucean funcţionează de opt ani într-un apartament închiriat în blocul lor. "În 2005, Debucean a propus să cumpere acoperişul în schimbul obligaţiei de a-l repara. S-a încercat strângerea de semnături de la proprietari, dar nu toţi şi-au dat acordul. Doar unii au semnat pe o foaie dintr-un caiet, fără să ştie clar pentru ce", afirmă administratorul asociaţiei de proprietari Mariana Negru (foto), care precizează că în perioada aceea asociaţia încă nu fusese înfiinţată, iar de administrarea imobilului se ocupa una din locatare, Minodora Chirilă.

Timpul s-a scurs fără ca oamenii să ia o decizie până în septembrie 2007. Atunci, proprietarii i-au cerut lui Chirilă să recupereze lista cu semnăturile din 2005, deoarece nu voiau să-i vândă acoperişul lui Debucean. Motivul? Acesta nu le făcuse nicio ofertă concretă, iar ei nu voiau în viitoarea mansardă o firmă, care i-ar fi deranjat, ci locuinţe.

"Doamna Chirilă a zis că nu mai vrea să se ocupe de treburile blocului, iar în decembrie am fost aleasă eu ca administrator", spune Mariana Negru.

Vreau să cumpăr!

Totul s-ar fi oprit aici dacă Debucean nu ar fi ţinut la cei 543 de metri pătraţi ai terasei mai mult decât la pacea cu vecinii. Locatarii susţin că la începutul anului 2008, deci când încă mai deţinea şefia CNADNR, Debucean a insistat pe lângă administratoare să-i fie vândut acoperişul, iar când aceasta i-a spus că oamenii nu vor a prevenit-o că tot va deveni proprietarul ei.

"Pe 12 ianuarie 2008, Debucean a pus un afiş că ne invită la o şedinţă, scriind că scopul era "pentru a se clarifica achiziţionarea acoperişului"", spune o altă locatară, Katalin Bancsa (foto). Cum oamenii nu s-au prezentat, Debucean a mai făcut o nouă "convocare", pentru 26 ianuarie. Atunci au venit 15 dintre locatari, iar patronul Rono Urban le-a dat o ofertă cu lucrările pe care urma să le facă. "După discuţii aprinse, i-am cerut din nou să ne înapoieze lista cu semnăturile din 2005, dar a refuzat", spune Mariana Negru.

Proprietar peste noapte

Potrivit femeii, pe 26 februarie 2008 s-a desfăşurat o nouă şedinţă, pentru ca toţi cei 40 de membri ai asociaţiei să decidă ce era de făcut. "Atunci, Chirilă ne-a spus că Debucean era deja proprietarul terasei. Am verificat la Cartea Funciară dacă nu cumva s-a întăbulat prin cine ştie ce metode şi am obţinut un extras CF care ne-a liniştit, fiindcă din el rezulta că terasa era, ca până atunci, proprietatea comună a tuturor locatarilor", spune administratoarea.

În vară, continuă aceasta, într-o nouă şedinţă, la care au participat 28 din cei 40 de proprietari, s-a decis în unanimitate scoaterea la licitaţie a acoperişului. "Lui Debucean i-am spus că dacă vrea aşa mult terasa, să vină la licitaţie, la fel ca orice alt doritor. N-a venit, iar proprietarii au hotărât să încheie contract cu singura firmă care s-a prezentat şi care s-a oferit să renoveze casa scării, să înlocuiască geamurile din casa scării cu termopane, să pună lift, să amenajeze curtea şi să înlocuiască instalaţiile de apă rece şi apă caldă", explică femeia. Numai că, surpriză, când să se facă actele, în CF figura deja ca proprietar firma lui Debucean. Printr-o escrocherie, acuză locatarii din Magheru 17!

Contract pe şest

În plângere, oamenii arată că pe 25 ianuarie 2008, deci cu o zi înainte să "convoace" şedinţa pentru "clarificarea achiziţiei", Debucean se prezentase la un notar împreună cu fosta administratoare Minodora Chirilă, prezentând doar o copie scanată a semnăturilor din 2005.

"Chiar şi notarul a recunoscut că nu i-a fost arătat un tabel original, dar a afirmat că Minodora a declarat pe proprie răspundere că respectiva copie corespunde unui original şi că ea era împuternicită de proprietari", spune Mariana Negru. În plus, datele prezentate notarului nu mai corespundeau realităţii. "La un apartament apar vechii proprietari, deşi fusese vândut, la altul semnătura unui vecin care era decedat". Urmarea? Asociaţia l-a dat pe Debucean în judecată, cerând anularea contractului.

Păgubit sunt eu!

Abordat de BIHOREANUL, Dorin Debucean (foto) susţine că demersurile sale au fost legale. "Contractul e "beton", pentru că Minodora Chirilă a avut semnăturile locatarilor, iar eu le-am făcut o ofertă mai bună decât a firmei căreia ei voiau să-i dea acoperişul. Eu m-am oferit să fac şi reabilitarea termică a blocului şi să pun interfon", spune Debucean.

Mai mult, contraatacă el, n-ar fi ieşit nicio neînţelegere dacă administratoarea asociaţiei nu avea un interes în afacere. "Mariana Negru mi-a condiţionat acordul locatarilor. M-a întrebat dacă îi dau un apartament în mansardă şi am refuzat-o, spunându-i că nu fac locuinţe, ci sediu de firmă", zice Debucean. Care a adăugat că şi el a reclamat-o pe administratoare la Poliţie, pentru tulburare de posesie, şi se gândeşte s-o şi dea în judecată, pe acelaşi motiv: "Îmi ţine blocată investiţia pe care altfel aş fi finalizat-o de mult".

Numai că, spre ghinionul lui, cercetările împotriva administratoarei au fost încheiate cu concluzia că nici vorbă ca aceasta să-l fi prejudiciat. Ba, dimpotrivă, în declaraţiile date la Poliţie, Minodora Chirilă, cea cu care Debucean a încheiat contractul, a recunoscut că nu fusese împuternicită de locatari să vândă acoperişul. Şi, tot spre ghinionul lui, Debucean e contrazis şi de logica elementară. Căci, dacă într-adevăr ar fi ştiut că a încheiat, pe 25 ianuarie anul trecut, un contract "beton", de ce s-ar mai fi străduit ca a doua zi, pe 26 ianuarie, să ceară asociaţiei acordul pentru vânzare?

Deşi nu foarte greu de ghicit, răspunsul o să-l caute de-acum doar procurorii, obligaţi să-l cerceteze pentru înşelăciune...

CLIENT DNA
Cercetat şi nu prea

Numit la şefia CNADNR în 2007 de ministrul Transporturilor Ludovic Orban, Dorin Debucean a fost demis de Radu Berceanu în decembrie 2008, împreună cu alţi 23 de directori de companii din subordine, pe motiv că toţi aveau salarii prea mari. Oricum, orădeanul tot şi-ar fi pierdut funcţia, întrucât DNA i-a deschis un dosar sub acuza de abuz în serviciu, pentru modul de înstrăinare a unor active ale Companiei. Procurorii anticorupţie îi impută lui Debucean că l-a împuternicit pe şeful Departamentului Juridic al CNADNR să semneze contractul de vânzare a unui teren de 3,8 hectare în Oradea şi a patru case din Cluj către firma orădeană Prototip SRL, reprezentată de Valentin Pop, cu doar 4,14 milioane lei, deşi activele ar fi valorat circa 20 de milioane euro.

"Dosarul a apărut în campania electorală din 2008, iar de atunci DNA nu s-a deranjat să mă caute decât în februarie anul acesta", spune Debuceanu, convins că e anchetat politic şi că îşi poate demonstra oricând nevinovăţia: "Eu sunt singurul cercetat, deşi nici măcar nu am făcut parte din comisia de licitaţie". Debucean afirmă că bunurile nu aveau nici pe departe valoarea pretinsă de DNA. La Oradea, spune el, este vorba despre un teren pe care CNADNR nu-l folosea, ci doar plătea impozit pentru el, iar la Cluj "aşa-zisele vile vândute erau, de fapt, şase barăci din lemn folosite pe vremuri pentru o organizare de şantier".