Bălţile Felix: O staţiune pestriţă, fără trotuare şi parcări, care te întâmpină la intrare cu o... spălătorie auto a unui VIP local (FOTO)

Arhitectură de bâlci cu case în roşu ţipător, gri şobolaniu sau maro-verzui, fără niciun Dumnezeu urbanistic, şosele fără trotuare, parcuri fără bănci, pensiuni fără parcări... Într-un cuvânt, sat fără câini! Titlul de capitală a apelor termale din România, pe care îl arogă autorităţile locale, e doar o abureală. Nici măcar frumoasă!

La două luni după ratarea celui de-al doilea referendum organizat pentru unificarea cu Oradea, în plin sezon estival, cele două staţiuni din marginea oraşului, Băile Felix şi Băile 1 Mai, sunt încă departe de a avea ocupată întreaga capacitate de cazare. "Anul trecut, sezonul a început pe 5 august. Anul acesta încă aşteptăm", spune primarul de Sînmartin, Lucian Popuş.

"Drum bun!"

La numai 6 kilometri de Oradea, staţiunea Băile Felix, numită pompos "de importanţă naţională", este la fel de accesibilă ca Vârful Omul. Sâmbăta trecută, circulaţia prin giraţia de la ieşirea spre staţiune era blocată, şirul de maşini întinzându-se până la intersecţia cu strada Bumbacului. Traficul a fost limitat la un singur fir pe sens de constructorii care montau grinzile de beton pe pasajul suprateran prin care şoseaua de centură va traversa DN76.

Localnic sau turist, şoferul care face imprudenţa să accelereze odată scăpat din intersecţie îşi poate lua adio de la suspensiile maşinii. De peste 5 ani, drumul spre Sînmartin e plin de hîrtoape, iar la cât de fierbinte promit politicienii că va fi gata, are toate şansele să redevină plan doar dacă îngheaţă la iarnă.

Iar alternativă nu există! DN76 este singura legătură a Băilor Felix cu lumea. Eşecul referendumului din 14 iunie pentru unificarea între Oradea şi Sînmartin a pus cruce planurilor de construire a încă două artere de acces. Primăria comunei nu are bani să susţină o astfel de investiţie, iar cea a oraşului nu poate cheltui banii orădenilor în alte localităţi. Fie şi limitrofe!

Semne rele

Văzută de aproape, "capitala apelor termale din România" nu este decât o comună ceva mai răsărită. Dar nu cu mult. Nici vorbă să se poată compara cu staţiuni europene şi, în ciuda orgoliilor hotelierilor locali, e departe de a face concurenţă vecinilor din Hajduszoboszlo.

De altfel, chiar şi simbolul de la intrarea în localitate este emblematic pentru întreaga aşezare. Înconjurat de maşini parcate neregulamentar, panoul cu înscrisul "Băile Felix" e ruginit, are litere căzute şi desenul cu lotusul termal strivit de parcă ar fi lovit cu pumnul. Ca să nu fie complet inutil, autorităţile locale au căţărat pe el un panou publicitar prin care fac reclamă unui festival al berii. Dacă ziua mai arată cumva, noaptea este de tot hazul. Înconjurat cu beculeţe roşii, panoul seamănă, în plin august, cu un pom de Crăciun.

Şi asta nici măcar nu e cea mai mare jignire estetică. O sută de metri mai sus, pe un teren viran plin de bălării, un localnic a ridicat o hală roşu-gri, să se vadă de departe. Teodor David, fratele unui fost consilier local, îşi construieşte aici, pe bani europeni, o spălătorie auto cu vulcanizare. Investiţia se ridică la 220.000 lei şi va fi terminată anul viitor. "Terenul este proprietate privată, iar conform PUG-ului localităţii, zona e pentru locuinţe şi servicii, nu aveam cum ne opune investiţiei", se scuză stângaci primarul Lucian Popuş (foto). Acelaşi care nu s-a opus nici amenajării, peste drum, a unei parcări de TIR-uri ocupate cu containere uriaşe...

Pariul pe talcioc

De altfel, nimic din ce se dezvăluie ochiului în Felix nu seamănă a staţiune destinată relaxării. Aşezarea e un coşmar urbanistic, cu clădiri construite, adăugate, extinse şi revopsite în toate culorile. Cel mai tare roşu rubiniu se învecinează cu faţade gri-şobolan sau verde-brotac. Aliniamentul stradal e o utopie. Casele au ferestrele îndreptate spre toate părţile şi frontul la drum ochiometric. Construcţiile sunt înghesuite, improvizate, parcă stivuite, numai acoperiş să aibă, ca să poată fi date în chirie peste vară.

În tot acest haos, proprietarii - care şi-au adăugat camere şi etaje pe cum au scos banii de la turiştii taxaţi la negru - au luptat atât de tare pe puţinul spaţiu încât staţiunea a rămas fără trotuare. Ca într-un sat uitat de munte, turiştii îşi împart la Felix şoseaua cu maşinile.

Şi nu sunt singurii. De parcă nu ajungea debandada din centrul localităţii, cu chioşcuri din lemn la umbra cărora miroase a descompunere, pe şoseaua care taie staţiunea a apărut săptămâna trecută, ca o eczemă pe asfalt, un bâlci cu friptane, chiloţi, pălării şi bluze.

Reţeta de succes e copiată şi în Băile 1 Mai, unde în centrul staţiunii supravieţuieşte de ani de zile un bazar la fel de chicios. Bătrâni şi tineri, turiştilor nu le rămâne decât să-şi omoare timpul căscând ochii la cârpe, colaci de înot şi jucării de plastic.

La picior

Crudul adevăr e că în Felix singura distracţie este apa termală. Odată ieşiţi din ştranduri, vizitatorii se trezesc într-un univers rural manelistic mirosind a prăjeli şi plăcinte. În staţiuni nu există nicio pistă pentru biciclişti şi niciun centru pentru închirierea bicicletelor, pista de alergare e neamenajată, nu există o discotecă ori un amărât de bingo - nimic! Turiştii care vor distracţie iau drumul Oradiei spre Lotus Center.

Dacă ziua staţiunea are un vuiet uşor, noaptea se lasă o linişte de mormânt. La închiderea teraselor aleile se golesc ca la ieşirea din fabrică. Ici-colo, la lumina chioară a iluminatului stradal, câini maidanezi trec în căutarea culcuşului. Călătorul întârziat ar face bine să-şi păzească picioarele de muşcături şi de impactul cu lăzile goale de bere cu care localnicii îşi marchează teritoriul, ca să nu parcheze nimeni în faţa casei.

Gazdele îşi ţin loc ca să poată da camere turiştilor veniţi cu maşina, iar cum locurile de parcare sunt insuficiente, fiecare parchează unde poate. Şoferii care vor să îşi lase maşinile la intrarea în staţiune trebuie să plătească 10 lei pe zi unei firmei private, pentru că Primăria a reuşit performanţa să piardă, în favoarea unui privat, inclusiv parcarea de lângă ştrandul Apollo, prin anii ’90. Şi de atunci se tot judecă pentru ea...

Cuibul de viespi

Cum se explică haosul din Felix? Simplu. Ani de zile, comuna a fost condusă de edili şi consilieri care s-au îngrijit doar de propriile buzunare. Principalele lor ţinte: acumularea de terenuri cu potenţial de dezvoltare, pentru a le valorifica, şi exploatarea la maxim a resurselor naturale, din care cea mai importantă e apa termală, cu debite tot mai scăzute.

Fosta secretară a Consiliului Local, Livia Bara, pe lângă afacerile cu pământuri pentru care a şi fost condamnată la închisoare, a început să-şi construiască o pensiune sub liziera pădurii, fostul consilier local Gheorghe David şi-a ridicat pensiunea Davidoff în lizieră, ex-consilierul Gheorghe Opriş şi-a înghesuit o pensiune cu restaurant chiar în inima Felixului, inclusiv primarul Lucian Popuş are ditamai pensiunea de-un verde ţipător, cu piscină alimentată cu apă termală, cocoţată deasupra unui drum. Iar exemplele ar putea continua...

Politicienii care s-au perindat la conducerea comunei au fost atât de pricepuţi în gestionarea fondurilor atrase încât în anii 2000 localitatea a fost oprită pentru 7 ani de la accesarea fondurilor europene, pentru nereguli în gestionarea lor!

Pariul pe lux

Cel mai puternic factor economic local este SCT Felix. Proprietate a SIF Transilvania şi SIF Oltenia, compania condusă de fostul prefect Florian Serac (foto) deţine în staţiune nu mai puţin de opt hoteluri. Situate în centrul staţiunii, Internaţional, Lotus, Termal, Nufărul, Poieniţa, Mureşul, Someşul şi Unirea numără circa 2.500 de locuri de cazare. Pe lângă piscinele hotelurilor, societatea mai administrează ştrandul din Băile Felix şi cel din 1 Mai.

Acesta din urmă a fost vândut în 2009 de către Consiliul Local Sînmartin cu 5,6 milioane euro pentru a-şi putea plăti restanţele faţă de Electrocentrale. Cumpărătorul a achitat jumătate din sumă, a reparat şi vopsit clădiri şi bazine, dar s-a oprit din investiţii până la eliberarea de sarcini a terenurilor şi finalizarea proceselor cu foştii chiriaşi, tot nişte VIP-uri locale. Până atunci, SCT Felix se concentrează pe finalizarea unei investiţii de 30 milioane euro în modernizarea hotelului Lotus, al cărui grad de confort va urca de la 2 la 5 stele, urmând să aibă inclusiv un aquapark cu 14 bazine. Trebuia să fie gata încă din primăvară, dar ultimul termen anunţat este 15 septembrie.

Florian Serac nu îşi face griji că va pierde clienţii din acest sezon estival. "Stăm foarte bine cu gradul de ocupare, iar Lotusul va atrage clienţii care îşi doresc un confort sporit". Contributor la bugetul local cu taxe şi impozite de 2,2 milioane lei pe an şi principalul actor economic din staţiune, SCT Felix s-a opus proiectului de alipire a comunei la Oradea şi vede eşecul referendumului ca o şansă pentru reabilitarea staţiunii. "În urmă cu câţiva ani Primăria m-a rugat să primesc chioşcurile din centru pe terenul nostru, spunând că va face o fântână arteziană în centrul staţiunii. Eu am rămas cu bazarul pe cap, ei n-au făcut nimic. Poate acuma se vor ţine de promisiune...", zice Serac.

"Nu ne putem băga!"

În Băile Felix nimeni nu răspunde, însă, de nimic. Administraţia locală are în grijă doar cele trei drumuri principale care străbat comuna şi se spală pe mâini spunând că nu mai puţin de 17 hectare de teren din inima staţiunii sunt în proprietatea SCT Felix. "Nu ne putem băga acolo nici măcar ca să montăm un coş de gunoi", spune consilierul local Dorel Crăciun. Iar rezultatul se vede. Clădirile din centrul staţiunii au faţadele căzute, spaţiile verzi sunt greblate doar de vânt, iar statuile mâncate de timp ale lui Ion Creangă şi George Enescu - alese nu se ştie de cine şi de ce - pot fi recunoscute doar de cei care consultă un ghid turistic.

Culmea, până şi administratorii locului sunt nemulţumiţi de modul în care arată! "Noi am vrut încă din 2007 să extindem ştrandul Felix, să reamenajăm zona centrală şi să construim o sală multifuncţională cu bowling, biliard şi alte posibilităţi de distracţie, dar suntem ţinuţi în loc. Ministerul Culturii ne-a interzis să ne atingem de clădirile vechilor băi, chiar dacă am acceptat să le păstrăm faţadele, aşa că ne judecăm la Înalta Curte", spune directorul SCT Felix. Societatea stă la ciorap cu 10 milioane de euro pe care i-ar fi putut băga în staţiune, în timp ce gloria ei păleşte...

Planuri şi proiecte

Tot la lamentaţii şi planuri se limitează şi primarul Popuş. După eşecul fuziunii cu Oradea, ce viza relansarea turistică a zonei, edilul şi-a scos de la sertar vechi proiecte. "Nu am renunţat la ideea de a construi un aquaparc şi de a transforma pădurea din Felix într-un parc de tip aventură", spune edilul.

În plus, după ani şi ani de tergiversări, luna trecută Primăria a scos "în bloc" la licitaţie lucrările de întubare a pârâului Hidişel, de proiectare a unui trotuar în Băile 1 Mai şi de realizare a unui studiu de fezabilitate pentru reamenajarea centrului staţiunii. "Lucrările vor începe cel târziu anul viitor. Depinde cum stăm cu banii", spune Popuş.

Edilul susţine că va înlocui şi hidoşenia care anunţă intrarea în staţiune cu un obelisc elegant, deja licitat pentru suma de 150.000 lei. Când anume va fi montat acesta nu se ştie. "Aşteptăm să termine CNADNR reabilitarea DN76 şi vom amenaja aici un sens giratoriu în mijlocul căruia vom pune noul semn cu numele Băile Felix".

Atâta tot, că la cum se mişcă drumarii cu reabilitarea, noul obelisc ar putea fi "plantat" la anul şi la mulţi ani! Aşa cum s-a întâmplat cu mai toate proiectele comunei...

REFERENDUM CU REPETIŢIE
Niciodată două fără trei!

Comună cu un buget de 2 milioane euro pe an pentru investiţii, Sînmartinul nu-şi arată nivelul bogăţiei. Majoritatea banilor au fost risipiţi în anii trecuţi pe proiecte minore, în timp ce staţiunile Băile Felix şi Băile 1 Mai au început să piardă teren în faţa concurenţei din ţară şi străinătate.

Pentru a stopa declinul, primarul Lucian Popuş a acceptat anul trecut propunerea edilului orădean Ilie Bolojan de unificare a celor două localităţi. Împreună, Oradea şi Sînmartin ar fi putut dezvolta atât staţiunile, cât şi brandul lor turistic. Organizat pe 10 mai, referendumul pentru fuziune a fost validat în Sînmartin, unde 47,89% din alegători s-au prezentat la urne şi au votat "pentru" în proporţie de peste 54,38%, dar a fost invalidat în Oradea, unde numărul votanţilor a fost mult sub pragul minim de 30% necesar pentru validare, abia de 19,68%.

Pe fondul opoziţiei PSD şi a sabotării scrutinului de către UDMR, situaţia s-a repetat şi la referendumul din 14 iunie, când s-au prezentat la urne 28,4% dintre alegătorii orădeni. Având în vedere diferenţa mică rămasă pentru validarea referendumului, un al treilea scrutin ar putea avea loc în Oradea cu ocazia alegerilor locale din primăvara anului viitor. Asta ar însemna însă ca primarul Bolojan, iniţiatorul proiectului, să concureze pentru al treilea mandat. Şi nu e deloc convins că ar vrea...