Autonomie la robinet: Şefii UDMR Bihor separă pe criterii etnice până şi serviciile de apă şi canalizare

Lozincile despre binele comunităţilor ascund adesea interesele politicienilor. Cei ai UDMR nu doar că nu fac excepţie, ci realizează chiar un "salt calitativ" cu multe zerouri. Săptămâna trecută, profitând de alianţa cu PNL şi de amiciţia cu PSD, liderii UDMR Bihor au înregistrat o adevărată premieră: punerea bazelor unei afaceri etnice cu... apă.

Miza? 50 milioane de euro dirijate prin Ministerul Mediului. Pentru comunităţile afectate, preţul ar putea fi, însă, mult timp de acum încolo, "adăparea" tot la cişmea şi "canalizarea" tot în fundul curţii, căci firma care ar derula afacerea în fieful UDMR-ist din nordul judeţului nu are nici specialişti, nici capacitate financiară, tehnică şi administrativă. Ba, deocamdată, nici licenţă de operare.

Ou Kinder

Trei minute au fost necesare, săptămâna trecută, marţi, pentru satisfacerea unui nou ţel al UDMR Bihor. Înainte să înceapă reuniunea Consiliului Judeţean, ordinea de zi a fost suplimentată cu un proiect-surpriză, pentru "completarea Hotărârii 89/31.03.2015 privind revizuirea Master Planului de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate în judeţul Bihor, în sensul introducerii SC Apă Canal Borş SA ca operator regional pentru unităţile administrativ teritoriale constituite în Asociaţia Intercomunitară Nord-Vest".

Conform proiectului asumat formal de Direcţia Tehnică a CJ, ADI N-V s-a constituit în 2014 prin asocierea a 22 UAT-uri pentru "realizarea unor proiecte de alimentare cu apă şi canalizare", iar "în vederea accesării finanţării în următoarea perioadă în cadrul Programului Operaţional Sectorial Mediu, a solicitat introducerea asocierii împreună cu operatorul regional aferent în Master Plan", în caz contrar neputând cere bani din bugetul UE în perioada 2014-2020.

Unanimitate în pasivitate

Consilierii judeţeni au votat proiectul fără nicio excepţie, dar şi fără nicio dezbatere. Niciunul n-a fost curios să afle motivaţia reală a iniţiativei, mulţumindu-se cu una lapidar expusă în document, cum că anterior o altă asociaţie de dezvoltare intercomunitară, ADI Aparegio, "a respins cererea UAT oraş Săcueni de aderare la aceasta".

Nimeni nu s-a întrebat, însă, nici de ce Aparegio, înfiinţată în 2008 tocmai pentru extinderea, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de apă şi canalizare în judeţ, a respins cererea oraşului Săcueni (şi anume fiindcă acumulase datorii pentru lucrări mai vechi la reţele de apă), nici de ce, având în vedere refuzul Aparegio faţă de o singură UAT, alte 21 s-au coalizat într-o nouă ADI care să urmărească acelaşi serviciu.

Asociaţie sau "Uniune"?

Deşi şefii CJ nu vor să discute subiectul, BIHOREANUL a aflat că proiectul face parte dintr-o strategie prin care liderii UDMR pregătesc "segregarea" unui serviciu public pe criterii etnice. "Cel care l-a pus pe masa lui Cornel Popa, cu susţinerea lui Ioan Mang de la PSD, a fost Alexandru Kiss", spune un participant la "negocieri".

Aparent, ideea unei asocieri pentru un interes public e corectă, comunele şi oraşele din nordul Bihorului având tot dreptul să se alieze şi să-şi desemneze un operator de servicii regional. Dar că afacerea e pusă pe baze etnice o demonstrează însăşi componenţa ADI N-V, cele 22 UAT-uri nefiind alese după criteriul geografic, ci după monopolul politic exercitat de UDMR prin primari şi consilierii locali.

E vorba de comunele Biharia, Borş şi Cetariu (toate din Zona Metropolitană Oradea), Abram, Buduslău, Cherechiu, Chişlaz, Roşiori, Curtuişeni, Diosig, Lugaşu de Jos (din estul judeţului), Sâniob, Sălacea, Sălard, Şimian, Tarcea, Tămăşeu, Tăuteu şi Viişoara, plus oraşele Marghita, Săcueni şi Valea lui Mihai. Tot harta arată că, deşi situate în nordul judeţului, comunele româneşti - Balc, Boianu Mare, Derna, Popeşti, Sârbi, Spinuş, Suplacu de Barcău şi Şinteu - au fost lăsate în afara asocierii.

În două luntri

Două comune din ADI N-V, Borş şi Cetariu, sunt membre fondatoare ale ADI Aparegio, înfiinţată exact pentru extinderea serviciilor de apă-canal în judeţ. Biharia a fost şi ea de la început în Aparegio, ieşind în 2013 cu preţul unei despăgubiri de 1 milion de lei către operatorul Aparegio, Compania de Apă Oradea, pentru anularea unei investiţii de 5,8 milioane euro vizând construirea în comună a 10 km reţele de apă, a 21 km reţele de canalizare şi a două staţii pentru ape uzate.

Niciun consilier n-a sesizat, altfel spus, că Borş şi Cetariu fac "joc dublu" şi nici că, de vreme ce şi CJ e membru Aparegio, trebuia să-i protejeze interesele. N-a dat de gândit nici motivul pentru care UAT-urile din ADI N-V vor să delege serviciul unei firme din Borş, comună aflată la 50 km de "centrul" teritoriului asocierii, unde în schimb sunt trei oraşe - Marghita, Săcueni şi Valea lui Mihai - care au societăţi de profil, dar şi-au cedat deja operarea către cea din Borş.

Abordat de BIHOREANUL, însuşi edilul comunei recunoaşte că Apă Canal Borş a fost simplu compartiment în cadrul Primăriei comunale, fiind transformat recent în societate comercială. "Anul trecut, când ne-am gândit că Apă Canal Borş poate fi operator regional, ceilalţi din ADI Nord-Vest au devenit şi ei acţionari. Noi avem 50% din acţiuni, iar ceilalţi 50%", spune primarul Batori Geza.

Fără şanse

Că noua afacere e impregnată etnic o constată şi Ovidiu Gavra (foto), managerul CAO, operatorul Aparegio, care, în plus, dezvăluie că planul UDMR datează din vremea când Uniunea guverna cu PSD: "Din principiu sunt împotriva oricărei organizări pe criterii etnice, pentru că dacă tot am intrat în Europa ar trebui să gândim european, în beneficiul tuturor. Mie nu mi-e clar pe ce principii va fi clădit un nou operator, dar ADI N-V e o dorinţă a UDMR de când era la guvernare şi conducea Ministerul Mediului".

"Eu le doresc succes, CAO nu duce lipsă de lucru", spune Gavra, adăugând însă că planul e lipsit de şanse, deoarece ADI N-V şi Apă Canal Borş nu au nici capacitatea să gestioneze serviciile pe un teritoriu atât de întins, nici de a obţine fonduri europene în acest scop. "Noi avem de 20 de ani o Unitate pentru Implementarea Proiectelor finanţate prin diverse programe cu fonduri externe, USAID, ISPA, BERD şi fonduri de coeziune ale UE", spune directorul CAO.

În schimb, Apă Canal Borş are doar 8 angajaţi, cărora le-ar lua cel puţin doi ani să înveţe meserie. Asta nemaipunând la socoteală detaliul că, deocamdată, firma din Borş nu are licenţă de operator regional şi nici nu întruneşte condiţiile pentru a o obţine de la Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Publice Comunitare.

Afacere pentru stagnare

Chiar dacă ar obţine licenţa, Apă Canal Borş ar avea de înfruntat o mulţime de alte probleme, începând cu lipsa capitalului necesar pentru a asigura servicii pe un teritoriu vast, la preţuri rezonabile, pentru un bazin de clienţi redus. "Experienţa Biharia merită să nu fie uitată", atenţionează directorul CAO, făcând referire la faptul că Biharia a ieşit din Aparegio pentru că localnicii se opuneau preţurilor practicate de operatorul regional. Or, cum să practice tarife mai mici un alt operator, aflat la început, dar obligat la investiţii uriaşe care, tocmai din cauza numărului mic de clienţi, nu pot fi amortizate decât într-o perioadă îndelungată şi cu preţul unor tarife mari?

Răspunsul e inevitabil: deşi politicienii sunt gata să le "separe" până şi robinetele, bihorenii din nordul judeţului vor fi condamnaţi, încă multă vreme, să rămână ca acum: cu apă din fântâni şi "canalizare" în fundul curţii...

BANI DE LA MINISTER
Pentru firmele de casă

Conform preşedintelui UDMR Bihor, Alexandru Kiss, şi primarului din Borş, Batori Geza, un nou operator de apă-canal în judeţ ar trebui încurajat fiindcă ar crea o concurenţă pe fondurile de 50 milioane euro disponibile prin POS Mediu. Controlate de Ministerul de resort, pentru care UDMR are o predilecţie aparte, fondurile POS sunt la fel de tentante pentru ADI N-V cum au fost şi până acum banii alocaţi edililor UDMR-işti, tot pentru apă şi canalizare.

În 2012, când ministrul Borbely Laszlo aloca în acest scop 60 milioane lei pentru Ciuhoi, Viişoara, Aştileu, Chişlaz, Marghita, Săcueni şi Cetariu, BIHOREANUL demonstra că toate licitaţiile pentru executarea lucrărilor au fost aranjate, cu ajutorul unei societăţi de consultanţă din Sălard, în beneficiul unei singure firme, Marconst, firmă apropiată UDMR.

Cu un an înainte, fuseseră trucate şi licitaţiile pentru lucrări de 20 milioane euro din Programul FEADR destinat îmbunătăţirii serviciilor pentru populaţia rurală. Caietele de sarcini au fost rezolvate de un protejat al lui Kiss, Balogh Ferencz, angajat CJ Bihor, aşa încât lucrările au revenit Rono Aqua, firmă patronată de un alt Balogh, Soos Csaba. Afaceristul fusese pus de UDMR şi în Consiliul de Administraţie al CAO, dar a fost revocat după dezvăluirile BIHOREANULUI.