"Îngerii" alinării

Se spune că moartea e singurul adevăr. Dar pentru mii şi mii de bihoreni, ea vine prea devreme. Trimişi acasă din spitale şi secătuiţi de putere, mulţi bolnavi de cancer în faze terminale îşi aşteaptă sfârşitul între patru pereţi, adesea ajungând chiar să şi-l dorească, pentru a le scurta suferinţele.

Atât ei, cât şi familiile lor, primesc ajutor doar de la o mână de oameni plini de compasiune şi dăruire: voluntarii Fundaţiei Hospice îi ajută să-şi trăiască ultima parte a vieţii în pace şi, greu de crezut, uneori chiar în bucurie.

Înainte de adio

Fundaţia Hospice s-a înfiinţat în Oradea la sfârşitul anului 1996, cu sprijinul Bisericii Emanuel şi al mai multor ONG-uri din Marea Britanie, primii paşi fiind făcuţi de Marinela Murg (foto), o studentă la sociologie a Universităţii Emanuel. Tânăra urmase un curs de îngrijiri paliative la Fundaţia Hospice din Anglia şi văzuse chinul prin care trec bolnavii de cancer care nu mai răspund la tratamente, având nevoie de aşa-numitul control al durerii. "O prietenă a murit de leucemie la 31 de ani şi a lăsat în urmă o fetiţă de 4 ani. Am văzut nemijlocit că asemenea bolnavi au multe nevoi, pe lângă cele strict medicale", povesteşte Marinela, devenită directoarea executivă a fundaţiei.

ONG-ul oferă sprijin chiar şi atunci când nici măcar familiile, doborâte de greutăţi, nu mai ştiu ce să facă. Altfel, bolnavii de cancer în stadiu terminal ar fi lipsiţi de ajutor, căci îngrijiri specializate mai există doar în două mici secţii paliative, cu câteva paturi, la Spitalul Judeţean şi cel de Pneumoftiziologie. Cu o echipă formată dintr-un medic full-time, un psiholog, trei asistente medicale pentru adulţi, două pentru copii şi doi asistenţi sociali, fundaţia ajută în fiecare an peste 200 de bolnavi din Oradea şi judeţ, voluntarii parcurgând chiar şi 50 de kilometri până la domiciliul unora dintre aceştia.

Din 1999, Hospice ia în grijă şi copii. Nu numai pe cei suferinzi de cancer, ci şi pe cei cu malformaţii congenitale, SIDA şi alte boli cu prognostic limitat. "Pe copii îi îngrijim încă din perioada în care sunt spitalizaţi, dar apoi, după externare, continuăm să ne ocupăm de ei şi acasă. Mergem şi la aniversările lor, povestim, ne jucăm. Facem cât mai multe lucruri împreună", explică Annamaria Boroş, una dintre asistentele medicale ale fundaţiei, care a rămas singura din judeţ specializată în îngrjiri paliative la domiciliu.

Durerile morţii

Fiecare bolnav aflat în îngrijirea fundaţiei are un plan individualizat de tratament. "De obicei, persoanele cu metastaze au dureri foarte mari, le apar pe corp tot felul de răni, au sângerări şi alte probleme la fel de mari. Familiile, epuizate de situaţie, nu ştiu cum să facă faţă", spune Marinela Murg. În sprijinul lor intervin asistentele medicale care, în afara vizitelor programate de câteva ori pe săptămână, vizitează bolnavii ori de câte ori sunt chemate.

De la înfiinţare, membrii fundaţiei au militat pentru utilizarea stupefiantelor în cazul pacienţilor cu dureri mari, altfel insuportabile. "Reprezentanţii noştri au fost printre cei care au propus modificarea legislaţiei, pentru lărgirea accesului la medicaţia opioidă pentru controlul durerii, fiindcă noi suntem conduşi de principiul că orice fiinţă are dreptul să nu sufere", spune directoarea Hospice.

Deşi materialele sanitare sunt scumpe, unele chiar exorbitante, îngrijirea e în totalitate gratuită. "Primim de la CAS doar 8% din necesarul de cheltuieli, dar în rest ne descurcăm din donaţii de la firme şi oameni cu suflet mare. Ne-am înfiinţat să-i ajutăm pe alţii", spune, simplu, femeia.

Ultima dorinţă...

Pe lângă alinarea durerilor trupului, Hospice încearcă să "asiste" şi sufletele suferinzilor. "Mulţi se tot întreabă de ce i-a pedepsit Dumnezeu, alţii regretă că nu-şi pot vedea copiii crescând şi aşezându-se la casele lor", povesteşte Marinela. În astfel de cazuri intervine psihologul Delia Sass (foto). "Trebuie încurajaţi să se deschidă sufleteşte. Îi îndrumăm şi spre Biserica din care fac parte, fie că sunt ortodocşi, catolici sau altceva", spune femeia. Căci, deşi fundaţia este înfiinţată de o biserică baptistă, ea îngrijeşte pacienţi indiferent de apartenenţa la un cult sau altul.

Pentru a-i face să uite de boală chiar şi pentru câteva ore, echipa Hospice îi adună pe bolnavi la sediul din strada Redutei, pentru socializare, dar şi pentru diverse activităţi artistice. "Am îngrijit o doamnă care a vrut neapărat să facă singură două obiecte artizanale, pe care să le lase familiei în amintirea ei", spune asistenta Annamaria Boroş. Uneori, voluntarii le fac şi câte o surpriză pacienţilor. "O profesoară nu ieşise din casă de 6 luni. Ne-a spus că vrea să mai vadă o dată copiii jucându-se în parc şi, fireşte, am scos-o, cum-necum, ca să-i îndeplinim dorinţa", îşi aminteşte Marinela. De asemenea, Hospice găzduieşte anual o tabără de vară, destinată bolnavilor de orice vârstă.

Pâinea lui Dumnezeu

În sprijinul pacienţilor lucrează şi 50 de voluntari ai fundaţiei. "Colegii noştri voluntari povestesc cu bolnavii, le taie lemne de foc, le fac cumpărăturile, îi ajută la curăţenie, orice i-ar ajuta...", explică directoarea Hospice. De aceea nici nu-i greu de ghicit cât de recunoscători le sunt bolnavii.

"Oamenii ăştia sunt pâinea lui Dumnezeu. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără ei", se destăinuie o septuagenară, suferindă de cancer tiroidian, afectată în plus şi de o boală rară la picioare, care a ţinut-o doi ani într-un scaun cu rotile. În urmă cu ceva vreme, a reînceput să umble în cârje datorită ajutorului primit de la asistentele care au venit regulat s-o îngrijească.

Dăruiţi şi pasionaţi, membrii fundaţiei au o muncă deloc uşoară, misiunea lor fiind să rămână alături de fiecare pacient până în ultima clipă. "Am îngrijit o fetiţă cu leucemie de când avea 12 ani. După trei ani de tratament părea că se făcuse bine, dar la 17 ani boala a revenit puternic. Pe când alte adolescente vor haine sau bijuterii, ea îşi dorea de ziua ei doar o perucă...", spune, emoţionată, Annamaria, povestind despre o tânăra care, înainte să moară la doar 20 de ani, îi devenise una din cele mai bune prietene.

Centru non-stop

Fiindcă în Bihor mor în fiecare an peste 1.400 de bolnavi de cancer, este limpede, totuşi, că Hospice nu poate birui la fel ca acum. Aşa că, pentru a-i ajuta şi mai bine pe cei ajunşi în stadiu avansat al bolii, când au nevoie de supraveghere şi tratament non-stop, fundaţia a început un proiect ambiţios: construirea unui centru de îngrijire paliativă, întins pe 4.000 de metri pătraţi.

Pentru realizarea lui, Hospice a primit de la Primărie, în concesiune gratuită, un teren pe strada Toamnei. "Centrul va avea 15 paturi pentru adulţi şi 5 pentru copii. Separat, va exista şi un apartament, în care să poată fi cazaţi şi aparţinătorii copiilor, astfel încât aceştia să le stea alături", explică Marinela. Toţi pacienţii vor fi internaţi, însă, pe perioade limitate, până ce starea lor se stabilizează.

Tratament cu joacă

Proiectul prevede şi amenajarea unui ambulatoriu, a unei farmacii, a unei camere mortuare la subsol, dar şi a unei parcări proprii. În plus, pentru ca suferinzii care nu sunt internaţi să poată ieşi din case într-un loc primitor, ei vor avea la dispoziţie aici şi un centru de îngrijiri de zi pentru adulţi şi unul pentru copii. "Va exista inclusiv un bazin cu apă unde să poată face hidroterapie sau masaj, şi vrem să asigurăm şi servicii de fizioterapie şi aromaterapie", spune directoarea fundaţiei.

În ceea ce-i priveşte pe copii, va fi chiar o prioritate ca aceştia să fie, pe cât se va putea, înveseliţi, deoarece - arată femeia - "vom miza pe terapii prin joc, prin muzică şi prin artă". Pentru că, încă o dată, deviza fundaţiei este aceea că până şi bolnavii fără speranţă merită să-şi trăiască viaţa decent şi cu demnitate. Cât timp se mai pot bucura de ea...

PUNE SUFLET!
Construcţie din bunătate

Pentru realizarea Centrului de Îngrijire Paliativă, Fundaţia Hospice Emanuel a estimat costuri de 2,5 milioane de euro. O sumă mare, pe care vrea s-o obţină din sponsorizări. În sprijinul proiectului, Primăria l-a inclus în campania "Oradea pune suflet", în cadrul căreia oamenii de afaceri pot direcţiona 20% din impozitele pe profit sau 3% din cifrele de afaceri în scopul construirii centrului.

Până acum, campania a strâns doar 47.000 de lei, însă Hospice a găsit şi un filantrop dispus să pună umărul la realizarea proiectului: Mircea Nistreanu, proprietarul companiei Repcon, în colaborare cu firma Madrugada, s-a oferit să ajute la construcţia centrului. Orădenii de rând se pot implica şi ei, făcând donaţii într-un cont deschis pe numele fundaţiei la sucursala Oradea a BCR: RO83RNCB0032070239470010.