Şcoală la lighean

Superstiţioşii ar putea spune că debutul anului şcolar taman pe data de 13 aduce ghinion elevilor. Sute de preşcolari şi şcolari din Bihorul rural în mod sigur vor avea nenoroc!

Asta pentru că, în România anului 2010, zeci de unităţi de învăţământ nu au reţea de apă, astfel că elevii şi cadrele didactice deopotrivă se văd nevoiţi să apeleze la metode rudimentare pentru... banalul spălat pe mâini.

În cifre

An de an, înainte de începerea anului şcolar întreaga Românie se confruntă cu aceeaşi problemă: numeroase unităţi de învăţământ nu primesc autorizaţie de funcţionare, din diferite cauze de ordin sanitar. Adică fie nu au apă curentă, fie au latrine în loc de toalete.

"În Bihor avem 213 unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, din care 160 au autorizaţie, 26 sunt în curs de obţinere, iar 27 sunt fără. În plus, mai avem 719 unităţi de învăţământ fără personalitate juridică, dar arondate celor 213, din care 142 au autorizaţie sanitară, 401 sunt în curs, iar 176 sunt fără", explică Ramona Bacter (foto), purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor.

Practic, din cele 932 de şcoli şi grădiniţe, mai mult de 400 "cârpesc" din problemele pe care le au în speranţa că Direcţia de Sănătate Publică le va da autorizaţia, în timp ce peste 200 n-au nicio şansă să primească un astfel de aviz nici anul acesta.

Sistate

Potrivit unor calcule ale Inspectoratului Şcolar, 85% din cele 200 de unităţi de învăţământ fără autorizaţie sanitară se confruntă cu problema lipsei apei. Unele au reţea de apă, însă ea nu e potabilă, altele nu au deloc apă. În mod evident, n-au nici chiuvete, aşa că pentru igiena elevilor şi a cadrelor didactice aceste şcoli sunt "dotate" cu bidoane de apă cu robineţi, sub care zac lighene în care se strânge apa. Vasele stau pe coridoarele şcolii, să fie la îndemâna oricui.

Numărul exact al şcolilor care nu au apă deloc nu-l ştie nimeni, însă. În timp ce Inspectoratul spune că problemele administrative ale unităţilor de învăţământ sunt în evidenţa Prefecturii, Instituţia Prefectului pasează la rândul ei problema spre Inspectorat.

Ce se ştie este că inclusiv în unităţile unde anul acesta au demarat lucrări pentru realizarea de reţele de apă sunt tot fără ele, pentru că, pe lângă lucrările neterminate din anii trecuţi, în acest an toate investiţiile la şcoli plătite din bugetul de stat au fost sistate din lipsă de bani.

De altfel, acesta este motivul invocat de primarii în a căror subordine se află şcolile fără apă: n-au fonduri.

Cu apa de-acasă

Un exemplu de şcoală fără apă este cea cu clasele I-IV din Abrămuţ. Lucrările pentru realizarea unei reţele au început anul trecut, dar sunt finalizate doar în procent de 40%. Primarul Barcui Barna (foto) se plânge că trebuia să primească banii de la bugetul de stat, dar n-a mai văzut un leu de multe luni. Din cauză că n-a plătit, firma care făcea lucrările s-a oprit din muncă, cum era şi normal.

Cum suplinesc elevii lipsa apei? "Pentru băut, îşi aduc de acasă", explică edilul. Iar pentru spălatul mâinilor, a pus în şcoală un butoi de plastic cu robinet, pe care îl umple femeia de serviciu, cu găleata, şi sub el stă un lighean.

Ce sare în ochi e că, totuşi, primăria din sat are reţea de apă! Şcoala nu. Asta, deşi la primărie lucrează câţiva oameni, pe cînd şcoala e frecventată de zeci de copii. De altfel, cam peste tot în judeţ primarii şi-au pus confortul lor înaintea celui de care trebuie să beneficieze copiii din satele pe care le conduc. Barcui recunoaşte că apa la primărie s-a pus din fonduri proprii, dar zice că pentru şcoală nu-şi permite această cheltuială: "Suntem o primărie săracă"...

Fără perspective

Problema apei o au şi şcoala şi grădiniţa din Sîntelec, comuna Hidişelul de Sus. Totuşi, aici se încheie "epoca" în care şcolarii îşi aduc de-acasă apă de băut, căci de anul acesta vor avea dozatoare. Pentru igiena profesorilor şi a elevilor există o fântână în curte, unde aceştia se spală pe mâini. "Acum demarează lucrările de alimentare cu apă a întregului sat, din resurse proprii. N-am avut bani până acum, nici să facem măcar şcoala", spune viceprimarul Ioan Rogojan.

Şcoli şi grădiniţe fără apă sunt şi în satele Tria şi Sacalasăul Nou din comuna Derna. "Am cumpărat dozatoare de apă şi am pus în şcoli, să aibă elevii apă de băut", spune primarul Victor Filip (foto). El susţine şi că are un proiect de reţea de apă de mai bine de 4 ani, însă nu primeşte finanţare, aşa că nu s-a pus problema să înceapă lucrările. Din bugetul propriu nu şi-ar permite o asemenea investiţie. Totuşi, pentru alimentarea primăriei bani s-au găsit, dinainte să fie el primar. "La primărie este de mulţi ani, de vreo 20, ce ştiu eu de când?", se scuză Filip.

O situaţie mai neplăcută e în comuna Finiş, unde nici la şcoli şi grădiniţe, nici la primărie nu este reţea de apă. "Avem proiect, dar nu primim bani pentru el", spune primarul Ioan Man. A montat aceleaşi dozatoare de apă şi recipienţi cu lighean pentru toţi cei peste 300 de preşcolari şi elevi pe care îi are în comună, însă nu ştie când va putea să le ofere apă la robinet. Fără apă mai sunt şi preşcolarii de la grădiniţa din Săldăbagiu Mic, comuna Căpâlna, şi elevii din Calea Mare şi Cărăndeni, comuna Lăzăreni.

Şcoala din Chişlaz se confrunta cu aceeaşi problemă a lipsei finanţării pentru realizarea unei reţele de apă, însă aici edilii, mai preocupaţi decât alţii, au găsit o soluţie. "Am luat un credit local, cam în trei săptămâni şcoala va renunţa la recipienţii de plastic şi va avea reţea de apă", spune primarul Ştefan Tripo.

Una peste alta, cu autorizaţie sau fără, toate şcolile din Bihor şi-au deschis luni porţile pentru elevi. Trist e că prea multe nu-şi deschid şi robinetele...

În timp ce unii elevi din mediul rural al Bihorului se spală pe mâini la şcoală în lighene, alţii au chiuvete şi toalete de lux în interiorul şcolii. Exemplul elocvent în acest sens este şcoala generală din Ineu de Criş, unde anul trecut s-au cheltuit 300.000 de lei pentru construcţia unor grupuri sanitare şi a unei centrale termice.

Deşi suma pare exorbitantă, o echipă de control a Prefecturii a constatat că e justificată. Banii respectivi au fost daţi tot de la bugetul de stat, acelaşi care n-a dat niciun leu altor primării, pentru investiţii mult mai mici.