Cercetare în şomaj: Mai puţin de un sfert din profesorii Universităţii din Oradea fac cercetare serioasă

Pe propriul site, ca o declaraţie de seriozitate, Universitatea susţine că vrea să dezvolte cercetarea ştiinţifică "astfel ca ea să devină un suport esenţial al procesului de formare". Altfel spus, instituţional, şcoala are ambiţia cercetării. Individual, însă, dascălii dovedesc cât de puţin îi interesează o asemenea activitate.

Din cei aproximativ 1.000 de universitari orădeni, în ultimii trei ani mai puţin de 20% au realizat articole ştiinţifice acceptate de revistele prestigioase, aşa-numitele publicaţii ISI - Institute for Scientific Information. Semn că majoritatea face cercetare fie în gol, fie deloc...

Cercetare la vârf

Unul dintre indicatorii relevanţi în privinţa cercetării universitare sunt aşa-numitele articole ISI, publicate în reviste indexate în baza internaţională Thomson Reuters, un etalon pentru mediul academic internaţional. Înainte de a fi publicată într-o revistă ISI, orice lucrare este evaluată de referenţi selectaţi din rândul oamenilor de ştiinţă, iar pentru a fi acceptată ea trebuie să aducă o noutate relevantă, nu variaţiuni pe aceleaşi teme. Cele mai multe reviste nu percep taxe de publicare, dar pentru că selecţia este riguroasă, de la trimiterea unui articol până la publicare pot trece chiar şi doi ani.

Importanţa articolelor ISI este recunoscută şi în legislaţia românească, ce stipulează că un universitar care vrea să promoveze într-un grad didactic superior are obligaţia de a semna lucrări de acest fel. De asemenea, ca alţi indicatori, articolele ISI trebuie raportate anual Ministerului Educaţiei, influenţând finanţarea publică acordată universităţilor.

Campion... la muncă

O statistică a Universităţii din Oradea pentru perioada ianuarie 2014 - iunie 2016 (datele pentru a doua parte a anului trecut nefiind încă centralizate) arată că 178 universitari au fost autori sau coautori la 449 articole ISI. Raportat la cele aproape 1.000 de cadre, asta înseamnă mai puţin de 20%. Ceilalţi fie n-au făcut defel cercetare, fie au făcut-o la un nivel nesemnificativ pentru ISI. Datele indică, de asemenea, că majoritatea autorilor orădeni publică unul sau două articole pe an.

Există şi universitari care sparg media: matematicianul Sorin Gal, de pildă, a "bifat" 12 articole în 2015, iar în cei trei ani - 22. Asta chiar dacă lucrările nu l-au îmbogăţit, ci i-au adus doar prestigiu şi posibilitatea de a-şi cumpăra aparatură necesară cercetării, pentru fiecare articol ISI publicat Universitatea decontând cheltuieli de 2.000 lei.

Matematicianul nu consideră, însă, că ar avea vreo performanţă neobişnuită. "Îmi place ce fac", spune el cu modestie. Zilnic alocă cercetării cinci-şase ore, dar nu simte asta ca fiind un efort ieşit din comun. "Fiind profesor, am ore mai puţine cu studenţii, deci mai mult timp pentru cercetare. Oricum, în învăţământul superior, faţă de alte zone de muncă, ai mai mult timp", recunoaşte el. Cum îşi explică faptul că alţi colegi nu procedează la fel? "Probabil se ocupă cu altceva", zice profesorul, cu aluzie la afacerile private ale universitarilor.

Topul serioşilor

Facultatea de Ştiinţe, unde predă Gal, are cele mai multe articole ISI şi cei mai mulţi autori în raport cu numărul cadrelor didactice. Din cei 58 de dascăli ai săi, mai bine de jumătate, mai precis 32, au scris articole ISI în ultimii trei ani.

"Explicaţia ţine şi de specificul disciplinelor, te aştepţi cumva ca cercetarea să o facă matematicienii, fizicienii, dar şi de faptul că în aceste domenii întotdeauna au fost criterii de promovare mai dure", explică prorectorul Eugen Macocian (foto), responsabil cu managementul cercetării ştiinţifice. Profesorul admite, însă, că media de 110 de articole ISI pe an în Universitatea orădeană nu e mulţumitoare: "Fiecare cadru didactic ar trebui să aibă unul pe an". Obligaţie doar morală, căci instituţional ea nu există!

Clasamentul randamentului în cercetare este continuat de Facultatea de Medicină, care a produs în aceeaşi perioadă 115 articole ISI, semnate de 42 autori. Totuşi, dat fiind că aici sunt plătite peste 300 de cadre, numărul cercetătorilor serioşi ar putea şi chiar ar trebui să fie mai mare.

Comparativ cu restul facultăţilor, FMF stă, totuşi, foarte bine. De pildă, Facultatea de Litere figurează cu patru autori de articole ISI în ultimii trei ani, cele de Geografie, Turism şi Sport şi de Ştiinţe Socio-Umane cu câte trei, cele de Arte şi de Construcţii, Cadastru şi Arhitectură cu unul singur, iar cea de Drept cu nici unul!

"Nu sunt în stare"

Numărul scăzut de cercetări la facultăţile umaniste se explică şi prin faptul că revistele ISI în aceste domenii sunt mult mai puţine decât în ştiinţe, medicină şi economie. E o explicaţie, dar n-ar trebui să fie o scuză. "Sunt diferenţe între domenii şi cred că în Ştiinţe, în Inginerie sau Medicină ar trebui să fie cele mai multe articole. Dar oamenii serioşi îşi văd de treabă în toate domeniile", consideră Alina Bădulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice, ea însăşi autoare a 6 articole ISI în ultimii trei ani. Facultatea pe care o conduce a avut, în acelaşi interval, 15 autori cu 35 de articole.

Un alt indicator care caracterizează cercetarea la Universitatea orădeană este faptul că aici se tipăreşte o singură revistă indexată ISI, "North-Western Journal of Zoology", redactorii şefi fiind István Sas-Kovács (foto) şi Severus Covaciu-Marcov. Autor a 11 articole ISI publicate în 7 reviste diferite în ultimii trei ani şi, totodată, semnatar în aceste reviste încă din vremea când era student, biologul Sas-Kovács crede şi el că neseriozitatea şi comoditatea explică indiferenţa universitarilor orădeni. Dar îndrăzneşte să adauge şi un motiv mult mai grav. "O bună parte nu sunt în stare", spune el, atingând astfel un subiect tabu: calitatea precară a unor colegi.

Singura soluţie, în opinia sa, ar fi ca publicarea de articole ISI să devină obligatorie prin lege, căci Universitatea din Oradea nu va fi prea degrabă capabilă şi dornică să-şi facă singură curăţenie printre cadre. "Eu am recomandat la un moment dat ca publicarea unui articol măcar la doi ani să devină criteriu de salarizare diferenţiată. Nimeni n-a fost de acord", spune biologul.

Rector împăciuitor

O altă explicaţie a numărului mic de autori de articole ISI din Universitate e şi faptul că Şcoala Doctorală nu este suficient de puternică. Doctoranzii orădeni, care prin definiţie sunt obligaţi să facă cercetare, nu au nicio obligaţie să publice lucrări, pe când la Universitatea din Debreţin, de pildă, un doctorand nici nu-şi poate susţine teza dacă nu a semnat minimum două articole ISI. "Nu vreau să dau nume, dar cunosc chiar şi conducător de doctorat de la Oradea care nu ştie unde se pot publica articolele ştiinţifice", afirmă Sas-Kovács. Cum ar veni, ignoranţa este chiar definitorie pentru unii universitari...

Că Universitatea ar trebui să producă mai multă cercetare recunoaşte, cu jumătate de gură, şi rectorul Constantin Bungău (foto). "Este loc de mai bine. Sunt facultăţi care au rezultate bune, cum e cea de Ştiinţe, dar sigur că există şi facultăţi de care nu sunt mulţumit", spune rectorul, refuzând să facă nominalizări pentru a doua categorie. Dornic să fie prieten cu toţi colegii, Bungău le ia apărarea celor care nu scriu articole ISI, spunând că... poate fac alte lucruri bune. Pentru cine anume şi care or fi acestea?

ISI VS. ANALE
Dai un ban şi eşti autor!

Evidenţe mai vechi privind articolele ISI publicate de universitarii orădeni arată că în ultimul deceniu cel mai bun an a fost 2011, când aceştia au produs 146 articole ISI. Un an mai târziu, însă, numărul lucrărilor a scăzut la 90. Tot din ultimul deceniu, cel mai slab an a fost 2007, când universitarii orădeni au realizat doar 42 de lucrări ISI.

În mod cert, mulţi dintre cei fără asemenea articole ar putea invoca în apărarea lor articole publicate în jurnale ori anale româneşti. Relevanţa acestora este, însă, greu de cuantificat, din simplul motiv că pentru multe publicaţii autohtone cel mai importat criteriu de selecţie este taxa de tipărire. Fără exigenţe privind calitatea lucrărilor...