Nuntaşi fără nuntă (FOTO)

Şapte zile la rând, în oraşul italian Agrigento, într-un cort imens cu peste 6.000 de locuri, un grup de dansatori români au prezentat "Nunta de pe Crişuri", un spectacol nemaivăzut, care a bucurat peste măsură puzderia de privitori. Se întâmpla în 1972, unul din mulţii ani de glorie ai Ansamblului Nuntaşii Bihorului.

Patru decenii mai târziu, de aceşti dansatori mai întreabă doar nostalgicii, cei care odinioară îi vedeau prin spectacole pe viu sau la televizor, iar acum le simt lipsa. De ani de zile, formaţia n-a mai onorat nicio invitaţie la un spectacol important, participând doar la cele organizate în apropierea Oradiei, unde cheltuielile nu sunt mari.

Asta pentru că, deşi e unul din cele mai cunoscute ansambluri folclorice din ţară, nu primeşte fonduri de nicăieri. Şi supravieţuieşte cum poate, de la un an la altul...

Feciori şi fete frumoase

În toamna anului 1964, un grup de instructori ai unor formaţii de dansuri populare, dirijori de orchestre şi interpreţi populari care activau în întreprinderile şi instituţiile orădene, au pus, la iniţiativa acestora din urmă, bazele primului ansamblu folcloric al sindicatelor din Bihor.

Instructori erau Andrei Şandor, venit de la Opera de Stat din Cluj Napoca, şi soţia sa Valeria Şandor, dirijor Geza Gombos, iar regizor artistic Mircea Popescu. Dansatorii proveneau din întreprinderile orădene, îndeosebi de la Mioriţa şi Înfrăţirea, fiind aleşi pe criterii bine stabilite: băieţii trebuiau musai să fie de la ţară, ca să aibă dansul popular în sânge, iar fetele să fie frumoase. Solistele erau şi ele alese cu grijă, trei dintre Floricile Bihorului - Duma, Ungur şi Bradu - trecând fiecare, de-a lungul anilor, pe la ansamblu.

Dacă în primii ani formaţia, denumită Ansamblul Folcloric al Sindicatelor din Oradea, a pus pe scena oraşului şi a judeţului doar dansuri populare obişnuite din Crişana, în 1967 a creat, poate fără să-şi dea seama atunci, un adevărat "brand": spectacolul "Nunta de pe Crişuri", care conţinea toate dansurile şi obiceiurile populare ale unei nunţi reale, aducând sub reflectoare personajele acesteia: mirele, mireasa, "nănaşii", socrii şi nuntaşii.

Bihorul dus prin Europa

În acelaşi an, ansamblul şi-a schimbat numele în "Nuntaşii Bihorului". A fost, de altfel, anul afirmării, formaţia câştigând locul I pe ţară la Festivalul Cântarea României, cea mai răspândită competiţie culturală din acea vreme. Denumirea a făcut ansamblul celebru, aşa că invitaţiile pentru participarea la spectacole şi concursuri din întreaga ţară au început să curgă. În 1969, a sosit şi prima invitaţie din străinătate, la un festival muncitoresc din Republica Democrată Germană, în acelaşi an ansamblul obţinând încă o dată locul fruntaş la "Cântarea României", primit apoi de alte şapte ori!

O deplasare de maxim succes în străinătate a fost cea din 1972, în Italia, unde şapte zile la rând bihorenii au pus în scenă obiceiurile de pe Crişuri. "Mireasă" a fost Florica Bradu, care a şi fost aleasă Miss Primavera Europa, graţie frumuseţii ei. Tot acolo, ansamblul a primit Premiul pentru Artă al Italiei, considerat al doilea mare premiu al festivalului.

Au mai urmat spectacole în Portugalia, Franţa, Turcia şi alte ţări europene, toate la invitaţia expresă a străinilor, care parcă nu se mai săturau să vadă ritualul nunţii din Bihor. După Revoluţie, însă, taman când artiştii credeau că au calea deschisă spre orice succes internaţional, gloria ansamblului a început să scadă. Mişcarea sindicală s-a prăbuşit, iar o dată cu ea, încet, şi formaţiile cultural-artistice pe care le patrona...

Nuntaşi cu zestre

De nouă ani, fiindcă regizorul Mircea Popescu a decedat, directorul ansamblului este coregraful Florian Clepe (foto), iar "Nuntaşii Bihorului" sunt găzduiţi de Casa de Cultură a Sindicatelor. Nu mai sunt, însă, în grija niciunui sindicat. "Teoretic, reprezentăm în continuare sindicatele, dar acestea sunt pe nicăieri", zice Clepe.

Directorul îşi aduce aminte cu nostalgie de anii buni, când Consiliul Judeţean al Sindicatelor îi plătea lunar pe artişti ca pe alţi angajaţi. Acum, salarii nu mai primesc defel şi au noroc că măcar nu trebuie să achite chirie pe mica încăpere din Casa de Cultură a Sindicatelor în care îşi ţin costumele. Tot acolo îşi fac repetiţiile, şi tot pe gratis, de două ori pe săptămână.

"Avem costume de dans din Bihor, din Moldova şi din Năsăud, făcute în anii '70 pe cheltuiala Consiliului Judeţean al Sindicatelor. Asta e zestrea noastră", zice maestrul coregraf. Costumele specifice spectacolului cu nunta nu le-au mai folosit, însă, de ani de zile, pentru că de mult n-au mai pus în scenă un asemenea spectacol...

Din pasiune

În prezent, ansamblul are 12 perechi de dansatori, cinci solişti vocali, o orchestră şi sub-ansamblul "Feciorii Bihorului", format din patru băieţi tineri. "Doar pasiunea ne mai ţine aici", zice resemnat Florian Clepe. Asta pentru că, oricât şi-ar dori, nu mai poate să ducă dansatorii în spectacole importante. "Primim în continuare invitaţii în străinătate, dar de unde bani de deplasare?", întreabă el. Plus că acum organizatorii cer artiştilor să trimită câte 50 de euro fiecare, ca o garanţie că vor ajunge la sepctacole.

Ansamblul mai este invitat pe la spectacole prin judeţ sau la televiziunile profilate pe folclor, însă mai rar. "Nu ştiu de ce, dar nici la zilele comunelor nu prea mai suntem chemaţi", constată Clepe. Aşa că, fără să aibă spectacole, deci fără să încaseze onorarii, nu are nici din ce să susţină alte deplasări. "Ne mai caută miri care doresc să înveţe să danseze şi fac câteva ore de curs şi mai suntem chemaţi cu câteva perechi la nunţi, să dansăm. Dar acestea sunt chestii comerciale, nu spectacole...", comentează bărbatul cu regret.

Şi-ar dori ca ansamblul să trăiască iar perioada de glorie de odinioară, însă cu fiecare an ce trece îşi pierde mai mult speranţa. Pentru că, rămaşi în afara scenelor, "Nuntaşii" vor rămâne în curând doar în amintirile vârstnicilor, deşi cândva puneau în inima spectatorilor unul din cele mai frumoase simboluri ale Bihorului şi cel mai frumos eveniment al vieţii oamenilor - nunta...

În 2004, când a împlinit 40 de ani de activitate, Ansamblul "Nuntaşii Bihorului" a fost imortalizat de sufletul formaţiei, regizorul Mircea Popescu, în cartea sa "Amintiri despre nuntaşi". Maestrul a notat, pentru fiecare an în parte din cei 40, pe unde au cântat şi dansat artiştii, adunând la un loc şi amintiri plăcute sau mai puţin plăcute.

De pildă, în 1973, după ce au participat la un festival din Germania, o dansatoare şi un acordeonist au reuşit să păcălească ofiţerul de Securitate care-i însoţea şi, hotărâţi să scape de regimul comunist, au fugit şi nu s-au mai întors în ţară. Drept urmare, întreg ansamblul n-a mai avut voie să iasă din ţară vreo opt ani, decât cel mult până în Ungaria.