Marghita Band: O trupă de prieteni animă peisajul gri al evenimentelor culturale din micul orăşel bihorean

Viaţa este aşa cum ne-o facem. Aceasta e lecţia pe care o transmite tuturor un grup de prieteni dintr-un orăşel cu doar 16.000 de locuitori, zis şi municipiu.

Au refuzat să "emigreze" în oraşe mai atractive, alegând să-şi facă traiul mai bogat acasă. Melomani adevăraţi, au înfiinţat o asociaţie culturală prin intermediul căreia organizează concerte, majoritatea cu acces liber pentru toţi cei la fel de "însetaţi" ca ei. Toate evenimentele au o patină neaoşă, fiind "condimentate" cu pălincă şi gulyás la ceaun.

Peisajul care lipsea…

Viaţa într-un orăşel precum Marghita - fără cinematograf, teatru, săli de concerte şi cu o Casă de Cultură în renovare de când lumea şi pământul - nu e deloc seducătoare pentru cei care, după o săptămână de muncă, ar face ceva mai mult decât să butoneze televizorul. Dar are şi avantajele ei. Întâlnindu-se mereu la concerte organizate în Oradea şi în alte oraşe mari din împrejurimi, mai mulţi melomani din Marghita, femei şi bărbaţi, s-au împrietenit la cataramă şi au început să "vâneze" show-uri în gaşcă.

"Cum era peisajul evenimentelor de la noi? Lipsea cu desăvârşire", zice Daniel Duszko, de meserie contabil. Pentru amatorii de evenimente culturale era o adevărată sărbătoare sosirea, şi aceea rară, a actorilor Teatrului Regina Maria în oraşul lor. "O dată pe an aveam Zilele Oraşului, dar şi acolo cu Smiley, Fuego şi Dinu Iancu Sălăjanu. Noi nu gustăm din astea", spune Dan Ile (foto), fost jurnalist, acum proprietarul unei tipografii în Marghita. "Şi să nu uităm de alegeri, te rog! Şi atunci erau ceva concerte", îl completează, ironică, Andrea Gheorghiu, profesoară de engleză la liceul maghiar din oraş.

De ce nu?

În urmă cu cinci ani, deja bine sudaţi în prietenia lor muzicală, marghitenii au aflat despre un turneu al lui Mike Godoroja, alături de Blue Spirit, care ajungea şi în Bihor. Li s-a năzărit, deşi părea o utopie, să-l aducă la ei, în Marghita! "Ştiam că nu vom putea vedea artiştii pe care îi vrem decât dacă îi aducem noi. În loc să ne lamentăm că în Marghita nu se face nimic, am hotărât să facem ceva", spune Dan Ile.

Astfel, au revitalizat Asociaţia Culturală Pozeon, înfiinţată în 2005 de Zoli Petö, fost membru al formaţiei Kumm, care renunţase la ea din lipsă de sprijin. Mână de la mână, prietenii din "trupă" - jurişti, profesori, economişti, patroni de firme, toţi cu familii şi copii, dar uniţi de o mare pasiune - au adunat bani pentru iniţiativa lor. Urmarea? În septembrie 2012, pe terasa unei pensiuni dinspre pădurea Marghitei, s-a ţinut cu succes primul concert marca Pozeon, nume care, apropo, nu semnifică nimic!

Mecena de Marghita

De atunci, asociaţia a colorat viaţa muzicală a târgului cu concerte rock, jazz şi folk date de Nightlosers, Iris (foto), Magda Puskas, Tomas Dabrowski (Polonia), Marius Dobra Band, Moon Museum (proiect semnat de Eugen Nuţescu "Oigăn", de la Kumm, şi Robin şi Vladimir Proca, de la Robin and The Backstabbers), Călin Pop (care a dat un recital acustic) şi Organic Noise Experiment, formaţie de rock progresiv din Canada, care a cântat sâmbăta trecută într-un restaurant din orăşel, în care este şi orădeanul Luca Marius, pe vremuri membru în formaţii precum Compact şi Metropol.

Marghitenii au pus la cale şi seri de teatru-caffe invitând trupe independente din Oradea inclusiv cu spectacole pentru copii. Palmares onorabil şi pentru impresarii cu state vechi, cel al Pozeonilor e cu atât mai lăudabil cu cât cele mai multe evenimente au fost cu intrarea liberă! Şi asta pentru că, de regulă, membrii asociaţiei le suportă pe spezele lor. "Punem fiecare câte 50-100 euro, mai sponsorizăm prin firmele noastre...", zice Dan.

Ritual la ceaun

E adevărat, la concerte mai costisitoare, cum a fost cel dat de Iris, la care s-au înregistrat cei mai mulţi spectatori (250), organizatorii au pus şi o cutie cu mesajul "Suport artişti" pentru cei care au vrut să mai uşureze presiunea financiară de pe umerii membrilor asociaţiei. "La început ne-a fost mai greu, mergeam cu pliante prin magazine să chemăm lumea la concert. Dar acum, când aud că organizăm ceva, prima întrebare e «Cu ce vă ajutăm?»", povesteşte Andrea (foto).

Şi nu e vorba doar de bani, căci membrii asociaţiei au des şedinţe - pe care le numesc "conferinţe de presă" şi le udă cu bere şi pălincă - pentru a-şi împărţi sarcinile. Joia trecută, spre seară, s-au adunat să construiască o mică scenă pentru concertul Organic Noise Experiment. "Aici nu sunt pub-uri cu scenă, aşa că improvizăm. Pentru noi nu e o corvoadă, e pasiune. Alţii stau la bere şi vorbesc de fotbal", spune Dan.

Cum bugetul e mereu limitat, artiştii primesc cazare chiar pe la casele membrilor asociaţiei, unde sunt primiţi cu preparate tradiţionale şi prăjituri. "Îi cazăm cum putem. Depinde cine vine", râde o marghiteancă din asociaţie, Emese. Cel mai popular ritual este, însă, pregătirea unui gulyás la ceaun înaintea fiecărui concert. "Ne întâlnim toţi de dimineaţă şi, lângă o pălincuţă, curăţăm varzavatul, pregătim slăninuţa, carnea, iar de obicei băieţii curăţă ceapa", povesteşte Andrea.

Oameni faini

Mâncarea nu e doar pentru organizatori, ci mai ales pentru oaspeţi, iar aceştia sunt de fiecare dată impresionaţi de ospitalitatea gazdelor. "Ne-am întâlnit cu cei de la Nightlosers la Joe Satriani în Cluj. Au strigat după noi să-i mai chemăm la Marghita. Trupele vorbesc între ele şi le zic şi altora că e musai să ajungă şi la noi", spune Andrea. Evenimentele în sine s-au transformat - zic nu doar organizatorii, ci şi spectatorii - în adevărate petreceri, multe lăsându-se cu cântări pe mese.

"Noi suntem însetaţi după muzică bună, după concerte live. Le trăim cu adevărat. Preferaţii mei sunt Nightlosers, au făcut o atmosferă deosebită, s-au urcat pe mese", zice Andrea. Mai mult, când basistul trupei s-a retras "ameţit", i-a luat locul unul dintre membrii Pozeon, Marius Floruncuţ, şi el chitarist. De altfel, Marius şi Andrea, interpretă de jazz şi blues, au mica lor trupă cu care mai cântă în deschiderea invitaţilor.

Din Marghita-n Europa

Fani declaraţi ai "muzicii bune", Pozeonii şi-au format şi un alt ritual: "audizione". Se adună deseori să asculte cele mai noi albume ale preferaţilor şi, mai cu seamă, bat drumurile Europei pentru a-şi asculta idolii în concerte.

Când mai mulţi, când mai puţini, melomanii s-au dus în ultimii ani, în ţară, la Deep Purple, Iron Maiden şi Joe Satriani, precum şi la Festivalul de jazz de la Smida (judeţul Cluj), iar în străinătate la Roger Waters, Black Sabbath, Red Hot Chili Peppers (Budapesta), AC/DC, David Gilmour (Viena) şi Scorpions (Praga). Pentru 2017 şi-au cumpărat bilete, care cum, la Guns’N’Roses (Viena), Nick Cave (Belgrad) şi Radiohead (Milano). "Marea dilemă e, de obicei, dacă să mergem cu maşinile noastre sau cu un microbuz. De multe ori am închiriat microbuz, că toţi vrem să bem", recunoaşte fostul jurnalist.

În ciuda ieşirilor, membrii Pozeon vor ca şi în 2017 să organizeze concerte la ei acasă. "Totul se întâmplă rapid. Ne sună deja impresarii şi ne anunţă despre trupele care ajung în zonă. În funcţie de sume, ne băgăm sau nu. Acum nu avem plănuit un concert, dar mâine poate-l tocmim", explică Dan. Pentru că, nu-i aşa, traiul într-un oraş mic nu-i musai să fie sumbru şi plictisitor...

GULYÁS BAND
Cu ceaunul în spate

Melomanii din Marghita sunt protagoniştii unei întâmplări deosebite. În primăvara lui 2014, ştiind despre ritualul lor culinar, organizatorii concertului susţinut de Byron în Green Pub (Pasajul Vulturul Negru) i-au chemat la Oradea. Pozeonii au sosit cu un ceaun imens, legume, carne şi lemne, punând în curtea din spatele pub-ului de-un gulyás din care au putut mânca toţi cei care nu au plecat imediat după terminarea concertului.

"S-a respectat cu exactitate ritualul gătitului la ceaun: unul găteşte, iar ceilalţi îl asistă şi îi dau sfaturi inestimabile în timp ce beau pălincă şi sting cu bere. Aşa se explică de ce la miezul nopţii mâncam babgulyás cu ceapă verde şi dezbăteam împreună cu «lordul» Byron dacă The National e o trupă bună sau nu", scria, într-o cronică, jurnalistul Lucian Cremeneanu.