Lecţii pentru un oraş adormit: Un orădean este cel mai tânăr manager din istoria Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca

"Operă? Cine, ăia care urlă şi nimeni nu înţelege nimic?". Aşa a reacţionat Florin Estefan atunci când, elev fiind, i s-a recomandat să urmeze cursuri de canto clasic.

Astăzi, baritonul orădean mărturiseşte că teatrul liric îi este religie, una pe care vrea să o propovăduiască şi altora. De anul trecut nu face asta doar din calitate de solist, ci şi de manager al Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, fiind, la 34 de ani, cel mai tânăr din istoria de aproape 100 de ani a prestigioasei instituţii.

Convertit de Traviata

A descoperit că-i place să cânte la biserică şi a vrut să se facă pianist. Destinul i-a fost altul. "M-am apucat prea târziu de pian pentru a putea intra într-o clasă specializată la Liceul de Artă, aşa că mi s-a recomandat canto-ul. Nu voi uita ce reacţie am avut când mi s-a spus că aş putea deveni cântăreţ de operă: «Cine, ăia care urlă şi nimeni nu înţelege nimic?»", râde baritonul Florin Estefan.

Tânărul s-a convertit, însă, rapid la această "religie", cum o numeşte acum. "Am ascultat o înregistrare a «Traviatei», cu Virginia Zeani. Citeam libretul şi am început să plâng imaginându-mi povestea", îşi aminteşte orădeanul. Încă din liceu, Florin mergea la Cluj, unde lua lecţii de la profesorul Alexandru Fărcaş. Talentul şi munca lui n-au trecut neobservate. Pe când era încă student în anul II la Facultatea de Muzică din Oradea, a trecut toate audiţiile organizate la Opera Naţională Română din Cluj, devenind angajatul uneia dintre cele mai prestigioase instituţii artistice - şi cea mai veche din ţară, înfiinţată în 1919 de Regele Ferdinand.

Miza pe curiozitate

Din 2009, după o perioadă de navetă la Oradea, şi câţiva ani petrecuţi în străinătate, inclusiv în Marea Britanie, unde a studiat la masterat, Florin Estefan s-a stabilit în Cluj. Iar după numai 6 ani, în februarie 2015, tânărul bariton a devenit directorul Operei, fiind numit iniţial prin decret al ministrului Culturii şi obţinând apoi, prin concurs, un mandat de trei ani în fruntea instituţiei cu 300 de angajaţi şi colaboratori.

"Motto-ul proiectului meu managerial este «Trezim curiozităţi». Publicul profan priveşte opera ca pe un gen elitist. Dar nu e aşa. Poveştile teatrului liric pot ajunge uşor la sufletul oricui, în special în vremurile noastre, când spectacolele sunt supratitrate", explică directorul.

Operă în aer liber

De când a fost instalat, orădeanul a revoluţionat instituţia clujeană, gândind programe inedite şi atrăgând sponsori. Baritonul a pus în scenă mai multe spectacole celebre, jucate în aer liber, precum opera "Nabucco", în Piaţa Unirii, şi baletul "Lacul Lebedelor", în Parcul Central. "Am amplasat acolo două scene, una în faţa cazinoului şi una chiar pe lac, aşadar scenele cu dansul lebedelor s-au jucat chiar pe apă", povesteşte managerul. Evenimentul a făcut senzaţie, la el luând parte circa 15.000 de spectatori.

De asemenea, a iniţiat şi concertele "La Operă", ţinute în faţa Operei din Cluj şi menite să ofere un "aperitiv" muzical al celor mai importante producţii programate în stagiune. "Am văzut efecte extraordinare deja din stagiunea trecută. Publicul a crescut substanţial, vin tot mai mulţi tineri, iar sala noastră, cu 1.000 de locuri, e mereu plină", spune Florin. Pentru a-şi câştiga şi alţi "adepţi", Opera din Cluj are şi spectacole pentru copii, precum "Peter Pan" şi "Fata babei şi fata moşului".

Oradea, oraş mort

Săptămâna trecută, după mulţi ani, baritonul Florin Estefan a cântat din nou la Oradea, Opera Naţională din Cluj fiind invitată cu spectacolul "Bal Mascat", de Verdi, în Festivalul Internaţional de Teatru. Întrebat despre viaţa culturală a oraşului său natal, baritonul zâmbeşte amar. "Apreciez ceea ce face Teatrul Regina Maria. În schimb, sunt mirat când citesc că cel mai de succes spectacol de anul trecut din Toamna Orădeană a fost cel de folclor. Nu că aş avea ceva cu folclorul...", spune acesta.

Într-un oraş ca Oradea, oferta culturală ar trebui să fie mult mai bogată, consideră Florin Estefan: "Să fim serioşi, din punct de vedere muzical oraşul este mort! Un concert pe săptămână la Filarmonică, într-o sală cu 300 de locuri, e nimic". Cât despre faptul că autorităţile nu alocă fonduri suficiente instituţiilor de cultură, baritonul crede că acest lucru s-ar schimba printr-o implicare activă a managerilor acestora.

"Cu resursele pe care le ai poţi face proiecte inedite cu care să atragi atenţia publicului şi, în acest fel, a autorităţilor şi sponsorilor. Filarmonica ar putea da un concert pe graniţă sau în Cetate, să fie toată presa acolo!", îşi imaginează el, adăugând, însă, că astfel de proiecte cer o muncă asiduă şi riscul de a atrage antipatii din partea angajaţilor, care trebuie să lucreze în plus: "Dacă-ţi place să dormi, oraşul e adormit odată cu tine...".