Naşul lui Eminescu: Un tânăr publicist orădean îl descoperea acum 150 de ani pe cel mai important poet român al tuturor timpurilor

Doi tineri, aflaţi în colţuri diferite ale Imperiului Austro-Ungar, au schimbat literatura română prin întâlnirea lor de acum un secol şi jumătate, fără ca vreunul să-şi fi dat seama de asta.

În 1866, publicistul orădean Iosif Vulcan i-a alocat spaţiu într-una din paginile Revistei Familia, tipărită la Pesta, debutantului Mihail Eminovici, căruia i-a schimbat şi numele, "îndreptându-l" româneşte, în Mihai Eminescu. Deşi se pare că s-au întâlnit o singură dată faţă în faţă, cei doi au păstrat o relaţie strânsă, Luceafărul de mai târziu destăinuindu-se prietenului orădean inclusiv atunci când credea că "nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva".

Iosif din Holod

Iosif Vulcan s-a născut pe 31 martie 1841 la Holod, unde tatăl, Nicolae, era preot greco-catolic, trei ani mai târziu familia mutându-se în Leta-Mare, localitate din Hajdu-Bihar, de unde provenea mama sa, Victoria Irinyi. În 1851 părinţii l-au trimis la liceul romano-catolic al călugărilor Premonstratens din Oradea, făcând parte din prima generaţie care a studiat aici limba română. Deşi pasionat de litere, tânărul Iosif Vulcan a ales ulterior, la sfatul părintelui, să studieze Dreptul la Pesta, pentru a avea o meserie stabilă şi bănoasă. În studenţie, a debutat în publicaţii precum "Deşteaptă-te române!" şi "Gazeta Transilvaniei", lucrând totodată ca jurnalist. Fiind om al literelor şi nu al legii, a ales să nu profeseze după 1864, când şi-a obţinut diploma de avocat, pornind în schimb într-un demers curajos, acela de a contribui la educarea populaţiei româneşti din Transilvania, ocupată de austro-ungari.

Coloane pentru familie

În iunie 1865, Vulcan a tipărit la Pesta primul număr al Revistei Familia - Foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni. În acea perioadă, Imperiul arăta deschidere în faţa încercărilor culturale ale naţiunilor care îl formau, singurele lucruri interzise fiind criticile faţă de politicile imperiale. "Pasiunea pentru literatură şi dragostea pentru neamul său l-au împins să se gândească la editarea unei reviste care să se adreseze mai ales românilor din Transilvania, aflaţi atunci în condiţii vitrege", spune actualul director al revistei, poetul Ioan Moldovan (foto).

Cât timp a fost scoasă de Vulcan, Familia n-a fost o publicaţie rezervată elitelor, ci una de tip magazin, cu scrieri literare mai mult sau mai puţin valoroase, traduceri din literatura europeană, creaţii folclorice, ştiri despre viaţa din Europa şi din lume, sfaturi practice, ba chiar şi reţete de bucătărie. Totodată, exista şi o secţiune mondenă - "Salon". "Revista era un spaţiu de etalare a sufletului românesc în multiplele dimensiuni ale sale, o publicaţie în care toate clasele sociale să poată găsi oglinzi ale gândirii şi simţirii lor", spune Moldovan.

Scrisoare de la Cernăuţi

Vulcan a dat dovadă şi de spirit antreprenorial, stabilind un sistem de abonamente plătite în avans şi obţinând finanţări inclusiv din partea statului Austro-Ungar şi Academiei Române. Curând, Familia a ajuns populară şi citită de românimea din Transilvania, dar şi de dincolo de Carpaţi, din Moldova şi Muntenia.

La mai puţin de un an de la lansare, redactorul-şef, care avea doar 25 de ani, publica în ediţia din 25 februarie-9 martie 1866 poezioara unui debutant. Se numea "De-aş avea", iar debutantul era Mihail Eminovici. Contextul a fost simplu. În biblioteca din Cernăuţi a profesorului său, Aron Pumnul, tânărul Eminovici citise revista lui Vulcan şi a hotărât să-şi trimită primele încercări la poşta redacţiei. "Eminovici a ales a-şi încerca norocul debutului în publicaţia care apărea la Pesta întrucât, fiind una destul de nouă, de tip magazin, probabil considera că avea mai multe şanse de a fi primit în coloanele ei, lucru care s-a şi întâmplat", zice Ioan Moldovan.

Debut cu bucurie

Tânărul poet trimisese mai multe producţiuni, din care Vulcan a selectat una, pe care a tipărit-o însoţită de un mesaj de încurajare: "Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă ne-a surprins plăcut". Mai mult, cu permisiunea autorului, Iosif Vulcan şi-a asumat şi schimbarea numelui acestuia într-unul care suna româneşte: Mihai Eminescu, rămând în istorie drept naşul său literar.

Gestul este considerat un act de generozitate. "Trebuie să recunoaştem că poezia "De-aş avea" e departe de alte creaţii ale lui Eminescu. Iosif Vulcan putea să aleagă să n-o publice", spune Ioan F. Pop, scriitor şi custode al Muzeului Memorial Iosif Vulcan din Oradea. Ulterior, poetul a continuat colaborarea cu Familia, care în 1880 a fost mutată la Oradea, oraşul de suflet al lui Vulcan. Astfel, Eminescu i-a recunoscut rolul hotărâtor asupra carierei sale prin trimiterea unor poezii importante spre publicare, unele în premieră, în revista de la Oradea - "Pe lângă plopii fără soţ" şi "S-a dus amorul", apoi vestitele "Scrisori" şi chiar "Luceafărul".

"O rară mângâiere" din Oradea

Deşi şi-au influenţat reciproc vieţile, Iosif Vulcan şi Mihai Eminescu par a se fi întâlnit o singură dată, la un eveniment teatral desfăşurat la Arad. Nici corespondenţa dintre cei doi nu a fost păstrată în totalitate. În schimb, profesorul orădean Constantin Mălinaş cita într-un eseu pe această temă o scrisoare profundă pe care Eminescu i-o trimisese lui Vulcan în 1883, după ce acesta i-a achitat un onorariu pentru poeziile publicate în Familia.

În acea perioadă, gazetar fiind, pe Eminescu îl măcinau întruna problemele financiare. "Mult stimate domnule şi amice, mulţumesc pentru onorariul trimis, cel dintâi pentru lucrări literare pe care l-am primit vreodată-n viaţă. (…) Te asigur că a fost pentru mine o rară mângâiere de a mă vedea remunerat dintr-un colţ atât de depărtat al României, din Oradea Mare, când în ţara mea proprie nu voi ajunge nicicând să însemnez ceva, excepţie făcând cercul restrâns al câtorva amici. Ş-apoi, să nu fiu pesimist?!".

La moartea poetului naţional, în 1889, publicistul orădean i-a dedicat un număr comemorativ, marcându-i, la fel cum o făcuse cu debutul, şi finalul existenţei pe pământ...

FAMILIE CU TRADIŢIE
"Încheierea" lui Vulcan

Iosif Vulcan a editat Revista Familia mai bine de patru decenii, închizând-o în 1906, cu un an înainte de a înceta din viaţă. "Etatea înaintată şi sănătatea slăbită mă silesc să mă retrag de la masa redacţională şi să sistez această revistă. (…) A te despărţi de ocupaţiunea care timp de 42 de ani ţi-a oferit atâtea momente plăcute şi fericite este o simţire ce te face să-ţi tremure toate vânele şi condeiul îţi cade din mână", se confesa Vulcan într-un text intitulat "Încheierea".

Prin longevitate, prima serie a Revistei Familia, cea editată de Vulcan, a şi rămas de altfel un caz unic în analele publicisticii româneşti. Nu multă lume ştie că în aceeaşi revistă a debutat în 1884 şi George Coşbuc, cu pseudonimul "Boşcu" şi poezia "Aş vrea să fiu…". De-a lungul timpului, Familia a găzduit şi creaţiile altor scriitori precum Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuţă şi Barbu Delavrancea.

Revista Familia a fost reeditată în 1926 de poetul şi prozatorul M.G. Samarineanu, sub conducerea acestuia apărând cu întreruperi până în 1944. Din 1965, publicaţia apare regulat la Oradea, întâi sub direcţiunea lui Alexandru Andriţoiu, iar din 1990 sub cea a lui Ioan Moldovan. Ce-i drept, publicaţia nu mai seamănă cu cea lansată de Vulcan, fiind dedicată exclusiv lumii literare.