Oricâtă forfotă ar fi mereu în jurul ei, o singură clădire sumbră din centrul oraşului este mai tot timpul scufundată în linişte. Nu e vreo catedrală, ci Puşcăria! Înăuntru îşi numără AMR-ul de executat din pedeapsă vinovaţi de tot felul, de la găinari şi evazionişti până la violatori şi ucigaşi. În total, vreo 500 de suflete.
În premieră în ultimii 10 ani, Penitenciarul Oradea şi-a deschis porţile pentru a arăta cum trăiesc persoanele private de libertate, permiţând accesul curioşilor în majoritatea spaţiilor de detenţie şi de, nu zâmbiţi, recreere...
Temniţă în centru
Săptămâna trecută, câteva zeci de orădeni au intrat în închisoare. Fără cătuşe şi de bună voie! În contextul numeroaselor acuze cu privire la condiţiile "carcerale", Penitenciarul a organizat, concomitent cu alte unităţi de detenţie din ţară, Ziua Porţilor Deschise, pentru a arăta curioşilor cum trăiesc cei închişi aici.
Situată în buricul târgului, închisoarea orădeană datează din 1865, de-a lungul anilor fiind extinsă şi modernizată, cel mai nou pavilion datând din 2003. "Custodiem deţinuţi din trei judeţe: Bihor, Sălaj şi Satu-Mare, în regim de maximă siguranţă, închis, deschis, precum şi arestaţi preventiv", explică doct directorul adjunct, subcomisarul Lucian Ţîrţiu (foto). Penitenciarul ţine laolaltă 500 de oameni în trei pavilioane, cu camere de 2, 6, respectiv până la 20 de paturi. Nu mai există de mult celule cu 3 paturi suprapuse.
"Deţinuţii sunt repartizaţi de o comisie, în funcţie de pedepsele primite şi de comportamentul lor. La regimul de maximă siguranţă ajung cei cu condamnări de peste 13 ani, date de regulă pentru infracţiuni cu violenţă, chiar omoruri. Aceştia stau câte unul sau câte doi în cameră", explică subcomisarul. Oarecum, nişte privilegiaţi...
Duşuri cu porţia
Ceea ce au putut vedea curioşii "din afară" schimbă percepţia multora despre ideea de închisoare. Vizitatorii au avut acces în mai multe secţii de deţinere, în curţile interioare, în sala de sport, la bucătărie şi în camerele de vizitare.
În spatele uşilor securizate, celulele - cărora "politically corect" este să le spui camere - sunt curate, îngrijite, au aşternuturi şi saltele ignifugate noi, iar din tavan zumzăie ventilatoare. În ultimii ani, conducerea stabilimentului a investit mult în modernizare, aşa că încăperile au băi proprii, cu WC-uri şi chiuvete. Doar 18 celule încă mai amintesc de puşcăriile de altă dată, fiind "dotate" cu budă turcească. Dar şi astea vor deveni curând amintiri... "Suntem în proces de modernizare. Am achiziţionat toalete din inox, care au început deja să fie instalate", precizează grijuliu directorul adjunct.
Unele camere au chiar şi un mic duş propriu. Pe majoritatea secţiilor, însă, duşurile sunt încă în exteriorul camerelor. "Potrivit regulamentului, deţinuţii sunt scoşi la duş cu apă caldă de trei ori pe săptămână. Sunt duşi pe camere, nu toţi odată, şi sunt supravegheaţi, bineînţeles". Cei care lucrează, fie în interiorul Penitenciarului, fie "afară", câştigă dreptul la mai multe duşuri. Logica? Dacă munceşti, te murdăreşti. Munceşti, deci faci duş...
Lumea la TV
Închisoarea are şi dotări moderne. Pe fiecare secţie există câte o maşină de spălat şi un frigider, astfel că la geamurile închisorii nu mai atârnă, ca altădată, cârnaţi şi şunci. "Suntem între puţinele unităţi de detenţie din ţară cu aceste facilităţi pe fiecare secţie. Conform unor programări, toţi deţinuţii îşi pot spăla hainele o dată pe săptămână", spune purtătorul de cuvânt, Adina Bîrda.
În plus, fiecare cameră are propriul TV asigurat de Penitenciar, unele chiar noi, deţinuţii având acces la zeci de programe prin cablu, de dimineaţa până la ora 23. "Ne ajută să ţinem legătura cu ce se întâmplă afară, altfel am fi pe altă planetă când ieşim", spune un bărbat condamnat la 5 ani pentru fraudă. Omul nu se plânge de condiţii, ci le socoteşte bune. Doar a auzit de la alţi tovarăşi de suferinţă că, în comparaţie cu pârnăile din ţară, la Oradea e "boierie".
La neagra... albă
Cum traiul bun toceşte instinctele, "incidentele" sunt rare. "Nu prea-s probleme. Ştim că purtarea bună ne scade din zilele de pedeapsă", mărturiseşte un deţinut. Dacă totuşi vreunul face scandal, dacă devine agresiv, dacă vrea să se sinucidă sau face pe nebunul, e dus imediat în "camera de protecţie". O încăpere complet albă, fără ferestre, cu lumina permanent pornită, cu pereţi şi pardoseală capitonate, unde nu-şi poate face rău. Ca-n filme...
La izolator nu poate fi ţinut mai mult de 24 de ore, dar e urmărit permanent cu ajutorul unei camere. "N-am avut cazuri în ultima vreme. Şi dacă încep un scandal, când le amintim de izolator se cuminţesc. Nu le place singurătatea", explică un gardian.
Haleală de casă
La 7.30, când se dă deşteptarea, deţinuţii detestă sunetul ciocanului cu care supraveghetorii verifică dacă au forţat ori tăiat gratiile în timpul nopţii. Dar cine mai are chef să evadeze ca-n romane? Mai ales că "înăuntru" şi mâncarea e acceptabilă. Ba, mai mult, meniul e diferit pentru musulmani, pentru cei aflaţi la regim alimentar şi, mai nou, pentru vegetarieni.
Joia trecută, de pildă, meniul obişnuit a inclus la micul dejun ceai, biscuiţi, marmeladă şi margarină, la prânz ciorbă de perişoare, iahnie de fasole cu cârnaţi, iar la cină papricaş de cartofi. Cârnaţii sunt "de casă": producţie proprie a bucătăriei Penitenciarului, care are o mică fermă de porci la Sîntandrei. "La ocazii primesc şi desert", zice bucătarul şef Vasile Mancea (foto), ale cărui ajutoare sunt câţiva puşcăriaşi, interesaţi deci să facă o treabă bună.
Închisoare cu biserică
Dacă cei aproximativ 100 de deţinuţi care se bucură de un regim de detenţie deschis lucrează în afara penitenciarului, iar pe secţia lor uşile camerelor rămân deschise tot timpul zilei, restul ies din celule doar pe rând şi cu programare. Sub supraveghere, sunt scoşi la plimbare într-una din cele trei curţi, duşi la sala de sport echipată cu aparatură de forţă, băi şi ventilatoare cu apă, dar şi la "activităţi creative", cum ar fi atelierele de pictură şi origami. "Ca să nu stea doar în camere, îi ducem, săptămânal, câte 20-30, să joace fotbal pe un mic teren pe care-l avem lângă Sîntandrei", zice directorul adjunct.
Pe baza unei cereri, deţinuţii pot să-şi petreacă timpul şi în biblioteca înzestrată cu sute de volume, cu titluri care de care mai pestriţe. Alţii aleg să se reculeagă în capela amenajată într-o fostă celulă de preotul Dan Lele (foto). "Toţi vin ori să discutăm, ori să le fac câte o rugăciune. În momente mai grele, omul se apropie de Dumnezeu", zice părintele. Dar în închisoare se face şi şcoală, multe persoane private de libertate fiind înscrise la cursuri ţinute de profesori de la şcolile din oraş. Totuşi, la Penitenciarul orădean nimeni nu poate absolvi mai mult de clasa a X-a.
Sex la Penitenciar
Indiferent câţi ani stau "pe frână" şi în ce regim, deţinuţii pot păstra legătura cu familiile şi prietenii. Fiecare secţie are telefon de perete, ce poate fi utilizat cu ajutorul unui card individual, pe care le sunt evidenţiaţi banii trimişi de acasă ori, în cazul în care lucrează, salariul lunar. La telefon pot vorbi cel mult o oră pe zi, dar costurile apelurilor sunt piperate. Pe fix, un minut face 20 bani, pe mobil 60.
Lunar, au drept la vizită şi la pachete cu alimente şi fructe. Dacă îşi ispăşesc pedepsele în regim închis sau de maximă siguranţă, se întâlnesc cu membrii familiei într-o cameră specială, cu un perete despărţitor din sticlă. "În cazul în care deţinutul are un comportament exemplar şi participă la activităţi, i se poate aproba şi o vizită în altă cameră, fără despărţitor", spune Ţîrţiu. Trimestrial, dacă se poartă bine, poate primi şi o aşa numită "vizită intimă", din partea soţiei ori concubinei, într-o cameră special amenajată cu pat şi baie, unde poate petrece, însă, doar 3 ore. Pe urmă, înapoi în celulă...
LA MEDIC
Trataţi prin telemedicină
Potrivit medicului-şef Ioan Moraru, în ultimii 3 ani în Penitenciarul Oradea nu a existat niciun deces, deşi aproape jumătate dintre deţinuţi suferă de boli cronice. "Anul trecut am făcut aproape 20.000 de consultaţii. Practic, fiecare a fost văzut săptămânal", spune doctorul. Închisoarea este dotată şi cu un cabinet stomatologic, iar până la finalul acestui an va avea şi un cabinet de telemedicină, unic în ţară. Practic, cabinetul existent va fi dotat cu ecograf, un EKG şi un sistem video, iar pacienţii vor putea primi consultaţii de la medicii specialişti ai Spitalului Penitenciar Dej. Deocamdată, în cazuri speciale se apelează la cei de la spitalele orădene.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.