Dus cu pluta: Pasionat de navigaţie, un orădean colindă apele lumii, de multe ori în bărci făcute de mâna lui (FOTO)

Un împătimit al naturii şi cu furnici în tălpi, adică mereu cu dor de ducă, orădeanul Dorin Chiş se simte în elementul său doar atunci când vâsleşte. "Pe uscat, nu mai găseşti zone în care să nu fii deranjat", justifică bărbatul.

Ca să poată cutreiera cât şi cum vrea, Dorin şi-a făcut propriul caiac. Apoi încă unul, şi încă unul, până când a avut destule bărci ca să iasă pe apă "cu gaşca". Pasionat de navigaţie, a vâslit pe râuri şi lacuri din ţară şi de-afară, ba a făcut şi expediţii pe mare, povestindu-şi apoi aventurile în cărţi şi prin zeci de fotografii.

Cel mai mult îl supără că nu poate vâsli pe râuri aproape de casă, în Bihor sau măcar în judeţele vecine. Îndiguite şi doldora de gunoaie, apele curgătoare de la noi sunt mai degrabă o sursă de depresie pentru "barcaholici". În timp ce, la doar câteva ore distanţă, în Ungaria, o plimbare pe Crişul Unit sau pe lacul Tisza se dovedeşte o adevărată desfătare...

Experimentul Navigaţia

Prima dată când a vâslit pe apă, Dorin Chiş, sau Kiru, cum îi spun prietenii, era în anii studenţiei. În vara lui 1992, cu câţiva prieteni cu care cutreiera munţii şi peşterile, a pus la punct o expediţie pe Mureş, de la Reghin la Aiud, cu o plută făcută din camere de tractor. Aventura lor s-a terminat la medic, unde au ajuns bolnavi de dizenterie, din cauză că au băut apă de unde au apucat. "Am avut ideea, dar habar n-am avut să o punem în practică", povesteşte Kiru.

Câţiva ani mai târziu, s-au încumetat la o nouă aventură. De data aceasta, au pornit de la Aiud, pe o plută făcută din PET-uri. Ca-n filme, au încercat să vâslească şi noaptea, luminaţi doar de nişte torţe, dar şi-au dat seama că scenele de Hollywood n-au nicio legătură cu realitatea navigaţiei. Tot atunci, Kiru a realizat că plutele sunt prea greu de manevrat şi a început să-şi construiască propriul caiac, adică o barcă ascuţită la capete, de mici dimensiuni. "Nu mai văzusem caiac decât la televizor, dar l-am făcut", spune Dorin.

Maistru "barcaholic"

Astăzi, bărbatul de profesie inginer electromecanic, în vârstă de 45 de ani, are şapte bărci, toate făcute de el, cu lungimi între 4 şi 6 metri fiecare, de o persoană sau două. Le face din lemn şi fibră de sticlă, într-un atelier al lui, anume amenajat. "E atât de frumos să faci o barcă, încât nu te mai poţi opri", mărturiseşte. În plus, şi-a urcat bărcile la rang de artă: aproape toate au fost pictate de orădeanca Angela Szabo, iar când Kiru nu iese cu ele pe apă, sunt prezentate în expoziţii (foto).

Dorin este singurul constructor de bărci din Bihor, iar vara trecută a devenit şi "profesor" pentru doi tineri pe care tot el i-a molipsit cu pasiunea navigaţiei şi care aşa au simţit şi mândria de a se da în barca făcută de mâna lor.

Din martie până în noiembrie, cel puţin o dată la două săptămâni, Kiru vâsleşte pe vreun râu sau lac, ca să se relaxeze şi să se încarce cu energie. "Pe uscat nu mai găseşti zone în care să nu fii deranjat. Mergi în Padiş, e plin, la Vadu Crişului la fel. Dar pe apă nu găseşti pe nimeni. Eşti tu şi broaştele"...

Momente lacustre

Dorin a vâslit pe râurile şi lacurile Bihorului şi din judeţele vecine, în Deltă, prin sudul ţării, în multe locuri. Peste tot, navigaţia cu bărci cu padele este permisă şi gratuită, taxe existând doar pentru bărcile cu motor. Cel mai mult îi place, în România, să vâslească pe lacurile de acumulare de la munte, unde dimineaţa, la răsăritul soarelui, liniştea este asurzitoare de-a dreptul, iar peisajul dumnezeiesc.

Natura îi oferă decorul perfect, Kiru fiind şi un fotograf pasionat. De altfel, zilele acestea, la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai orice curios poate să vadă o serie de "momente lacustre" surprinse de el şi de alţi doi fotografi navigatori, Andrei Posmoşanu şi Claudiu Szabo.

Orădeanul a navigat de mai multe ori şi pe mare, alături de alţi împătimiţi din toată ţara. A făcut, de pildă, în 2014, o expediţie din Constanţa la Istanbul, doar pentru a bea o cafea, în timpul iernii. A fost probabil cea mai nebunească ieşire pe apă, căci nu mulţi sunt cei care în toiul iernii pornesc pe mare, dar care, spre norocul "barcaholicilor", s-a încheiat cu bine.

Kiru s-a lansat în apă şi la mii de kilometri distanţă de casă, în îndepărtata Indie sau în exoticul Peru. De altfel, îşi alege toate destinaţiile de vacanţă în funcţie de factorul "nautic". Multe din aventurile pe ape le-a povestit în trei cărţi de călătorie anume scrise, iar pe site-ul său, www.proexpedition.org, ţine şi un jurnal de navigator.

Lecţia ungară

Paradisul nu este, însă, departe. Una din destinaţiile preferate de vâslit ale lui Kiru e ţara vecină Ungaria, pe Crişul Unit, adică râul format din contopirea celor trei Crişuri, ori pe lacul Tisza. În ambele locuri, peisajul e fantastic, garantează orădeanul.

Ungurii au terminat de regularizat apele în urmă cu un secol, iar viziunea lor a fost total diferită de cea românească. Digurile Crişului Unit sunt la distanţă de zeci de metri de cursul de apă, iar între râu şi pereţii de beton au fost plantaţi copaci care între timp au devenit păduri. Astfel, cine vâsleşte trece printr-un peisaj verde, nepoluat şi deosebit de frumos. În plus, nici să cauţi, nu găseşti gunoaie în apă!

La fel de bine îngrijit e şi lacul Tisza, ale cărui diguri sunt brăzdate de piste de biciclete, malurile sunt amenajate ca locuri de agrement şi de pescuit, iar luciul de apă este împărţit în trei zone: una dedicată yachturilor, una bărcilor de mici dimensiuni, iar alta doar bărcilor cu vâsle.

Voluntar pentru ape curate

Tot ce a văzut în Ungaria, Kiru ar vrea "importat" şi acasă, în Bihor. "La noi nu se poate face agrement nautic fiindcă peisajul e dezolant", spune el, dezamăgit că ungurii, deşi n-au norocul unor cadre naturale la fel de spectaculoase precum cele din România, au dovedit şi la acest capitol mai multă isteţime. La noi, râurile sunt doldora de gunoaie, fenomen ce pare de-a dreptul scăpat de sub control.

Posibilităţi de navigare ar fi, spune Dorin, chiar şi pe Crişul Repede, în aval de Oradea, dacă râul ar fi bine întreţinut şi ar avea un port amenajat. Cine şi când o va face nu se ştie. Dorin şi-a propus să cureţe, voluntar, cursul Teuzului, din judeţul Arad, unul dintre puţinele râuri sălbatice din vestul ţării, unde poţi vedea nuferi pe luciul apei. În schimb, din loc în loc, are "bariere" din crengi căzute şi necurăţate.

Într-o tură de câteva ore, Kiru a curăţat deja, anul trecut, un tronson al râului şi are de gând să mai facă muncă voluntară. Pentru că ştie că nimeni altcineva n-o va face...